Cum treceti peste deceptia sentimentala

Aroundlove a scris:

Nu am asa ceva, pur si simplu ma scufund.

Ma intreb, oare cum iti revii in momentele in care crezi ca cel pe care il iubesti nu te mai vrea nici macar pt sex?

Initial cazi in gol. Apoi iti spui ca nu mai poti continua asa si fiindca a trecut timpul (mai mult sau mai putin-depinde de fiecare) ranile ti se inchid pentru ca e absurd sa suferi pt ceea ce e imposibil si pentru ca nu esti nici primul si nici ultimul care trece prin asa ceva.

Aroundlove a scris:

Dar daca nu crezi in asta? Daca nu crezi ca ar putea fi altii... Altii mai buni nici nu s-ar pune problema.

Dar intotdeauna sunt altii mai buni. Asta e evident!

Aroundlove a scris:

Si cum iti impui asta in momentul in care simti ca celuilalt ii este sila de tine? Cum sa te mai simti atragator/atragatoare? Cum sa poti macar privi in jur cand te simti distrus?

Unul nu e toti! E absurd sa te privesti in oglinda prin ochii unui singur om care te dispretuieste.

Toti suntem distrusi in grade diferite si in momente diferite.

Şu a scris:

Nu tu pierzi, ci cel care iti intoarce spatele.

In momentul in care te agati cu incapatanare de ceea ce iti face rau, tu ai mai mult de pierdut decat cel care iti intoarce spatele.

Aroundlove a scris:

Doar ca el nu stie asta, nu?

E important ca el sa stie?

mica_curioasa a scris:

In momentul in care te agati cu incapatanare de ceea ce iti face rau, tu ai mai mult de pierdut decat cel care iti intoarce spatele.

Da, ai dreptate.

Si cum constientizezi ceea ce iti faci rau in asa fel incat sa ai puterea sa te dai la o parte?

Femeile gandesc cu sufletul, de cele mai multe ori.

Şu a scris:

Da, ai dreptate.

Si cum constientizezi ceea ce iti faci rau in asa fel incat sa ai puterea sa te dai la o parte?

Femeile gandesc cu sufletul, de cele mai multe ori.

Eu sunt femeie. Dar nu mai gandesc demult cu sufletul. Cu el simt. Gandesc cu mintea, clar, lucid obiectiv, despartindu-ma de sentiment pt cateva clipe.

Daca creierul imi da unda verde la iubire o las sa creasca, daca nu, o ucid din fasa, sau putin cate putin. Adica nu cred ca exista iubire neimpartasita. Ma refer la relatiile de cuplu. Daca nu ma iubste ca pe o femeie si nu e atras de mine, e ilogic sa simt eu toate astea pentru ca in cuplu nu se poate pune problema sa iubeasca numai unul fara sa simta nevoia de a primi.

Daca vb de iubirea de semeni, da, poti iubi neimpartasit, constient ca iubesti, compatimesti, intelegi dar totusi ai viata ta si iubirea ta.

Toti stim cand o iubire ne face rau sau bine. Cum sa nu constientizam asta? Dar e mai greu sa renuntam la ea, pentru ca inca suntem convinsi ca subiectul ei e cel mai grozav din tot universul. Cand intelegi ca e doar un om incepi sa-i vezi si defectele si partile mai putin grozave. De aici incepe vindecarea.

:( cred că topicul mergea la filosofie, că nu prea se vede experienţa proprie pe aici.

de filosofat mai ştiu şi eu, dar cui foloseşte...

se trece greu, uneori nu poti uita mai nimic dintr-o experienta proasta insa exact ce te-a deceptionat te va ajuta sa treci peste, ,,,,,cuvintele spuse, faptele facute sau ne....

catherinedeneuve a scris:

Nici tu, se pare.

Cum as putea fi o pierdere daca el nu va sti niciodata asta? Pierdere este pentru cel care sufera, care se perpeleste, care se intreaba. Cand il privesti cu sila sau cu mila pe celalalt, nu simti nicio durere, in consecinta nu pierzi nimic dandu-i papucii. Cliseele astea cu "e pierderea lui/ei" pot avea efect poate asupra unora. Eu nu ma numar printre ei.

Şu a scris:

Si cand isi va da seama, va fi prea tarziu, nu?

Daca deja exista o alta nu se mai pune problema pierderii, ci doar ..."cum scap mai repede de asta"...

mica_curioasa a scris:

Initial cazi in gol. Apoi iti spui ca nu mai poti continua asa si fiindca a trecut timpul (mai mult sau mai putin-depinde de fiecare) ranile ti se inchid pentru ca e absurd sa suferi pt ceea ce e imposibil si pentru ca nu esti nici primul si nici ultimul care trece prin asa ceva.

Da, nu esti nici primul, nici ultimul, dar sunt sentimentele tale si durerea ta; iar uneori poate sa doara mai mult decat poti rezista.

mica_curioasa a scris:

Toti stim cand o iubire ne face rau sau bine. Cum sa nu constientizam asta? Dar e mai greu sa renuntam la ea, pentru ca inca suntem convinsi ca subiectul ei e cel mai grozav din tot universul. Cand intelegi ca e doar un om incepi sa-i vezi si defectele si partile mai putin grozave. De aici incepe vindecarea.

Dar poate il vrei cu defecte cu tot, pt ca altcineva nu mai exista, pt ca nu are cum sa mai fie altceva mai bun.

mica_curioasa a scris:

Toti stim cand o iubire ne face rau sau bine. Cum sa nu constientizam asta? Dar e mai greu sa renuntam la ea, pentru ca inca suntem convinsi ca subiectul ei e cel mai grozav din tot universul.

Cand intelegi ca e doar un om incepi sa-i vezi si defectele si partile mai putin grozave. De aici incepe vindecarea.

Chiar si atunci cand te aflii intr-o relatie care iti face rau si-i vezi defectele, le accepti daca iubesti.

Stim ce ne face bine si ce nu si totusi ramanem in acelasi loc.

Nu se trece deloc usor peste o deceptie.

Aroundlove a scris:

Dar poate il vrei cu defecte cu tot, pt ca altcineva nu mai exista, pt ca nu are cum sa mai fie altceva mai bun.

Asta e clar ca e autosugestie pt ca asa cum am mai spus, intotdeauna este altul mai bun. Daca ai reusit sa te autosugestionezi in directia asta, o poti face si in directie opusa.

Eu tot nu reusesc sa inteleg cum poti sa iubesti pe cineva caruia ii esti indiferent. Adica exista niste sentimente sunt convinsa de asta, care sunt exacerbate de refuzul celuilalt. Cum se face ca fugim ca dracul de tamaie de aceia care ne dau multa atentie si alearga dupa noi si noi ca niste masochisti ne "indragostim", "iubim" tocmai pe acela care nu vrea sa ne vada!?

Şu a scris:

Chiar si atunci cand te aflii intr-o relatie care iti face rau si-i vezi defectele, le accepti daca iubesti.

Stim ce ne face bine si ce nu si totusi ramanem in acelasi loc.

Nu se trece deloc usor peste o deceptie.

Inseamna ca depinde de fiecare, ce poate si cat poate suporta. Eu nu as putea sta la nesfarsit langa un om care nu ma iubeste. Sigur ca e greu sa te desprinzi si ca procesul e indelungat, anevoios, dureros, dar daca nu te desprinzi nu vei termina niciodata cu suferinta si vei ajunge la limita.

vesperala a scris:

cred că topicul mergea la filosofie, că nu prea se vede experienţa proprie pe aici.

de filosofat mai ştiu şi eu, dar cui foloseşte...

De unde stii?

Ne-ai citit biografia?

mica_curioasa a scris:

De unde stii?

Ne-ai citit biografia?

tocmai asta e ideea că nu am citit nimic din experienţele voastre aici, deşi topicul ar trebui să fie despre ce experienţe aţi avut şi cum aţi trecut "peste" ele

nimeni nu povesteşte nimic :)

aş citi biografia voastră, dacă aş avea unde. probabil aş avea şi ceva de

Trebuie sa treci prin, sunt de acord, dar cand treci, nu trebuie sa te autodistrugi, aici apare problema.