Asta ca un P.S. 
Renaissance a scris:
Irational e sa te plangi toata ziua ca vei muri, de parca asta ar fi mare branza. Ce am sa-ti spun, e ca daca intelegi miracolul de-a fi, intelegi si miracolul de-a nu a mai fi.
Pai voi nu vreti eternitate fizica (nici n-aveti cum sa intelegeti asta), iar a nu mai fi nu e un miracol, ci un blestem.
Renaissance a scris:
Regretul il simti acum, dar nu-l vei simti atunci. Asa ca de ce nu te bucuri de viata asta asa "scurta" cum e ? La ce bun sa regreti ceva ce tu ai in momentul asta ? E stupid, absurd. Ai viata, bucura-te de ea. Regretul se simte doar pt ceva pierdut, dar cand iti vei pierde viata nu vei mai simti nimic. Ce e asa de greu ? Chiar iti place sa te vaicaresti toata ziua despre chestia asta ?
Regretul in fata mortii... nu are niciun rost.
Din "vaicareala" asta se naste iubirea de viata si implicit dorinta de a o duce mai departe... Daca esti blazat - desigur ca n-ai cum sa intelegi asta... Stai pe w.c. asteptand sa-ti dai duhul in timp ce pica asteroidul pe tine... :)
Black velvet a scris:
Probabil ca voi merge si la toaleta, daca este necesar
dar in niciun caz nu ma voi ruga vreunui cercetator, ci voi incerca sa-mi traiesc ultimele clipe ale vietii, ca si cum ar fi ultimele, in sensul de cat mai bine posibil!
Perfect! Dupa mine potopul...
Black velvet a scris:
Tu ai impresia ca toata lumea este obsedata de faptul ca exista sau nu exista ceva dincolo? Eu, cel putin, discut despre lucrurile astea la fel cum as discuta despre oricare altele si daca se intampla uneori sa ma mai prind in vreo discutie cu aceasta tema, nu inseamna ca ma implic si emotional.
Cine e insetat de Adevar - vrea sa afle numaidecat aceste lucruri in viata de acum pentru ca stie ca dincolo nu va mai afla nimic. Eu le-am aflat - asa ca moartea pentru mine nu mai e un "taram" necunoscut. :) Daca drumul se termina la mormant - cauza universului trebuie sa fie tot una naturala. Mi-as fi dorit sa o aflu, dar poate ca nici nu mai conteaza...
PUNCT!