Lumea pe aici nu a inteles daca urmaritorul e un om real sau e un personaj imaginar. In cazul in care e un om real (Lidiah asa da de inteles, ca si colegii ei l-au vazut, deci ar avea martori) atunci e posibil ca acest om sa fie un fost prieten, genul care isi face copie dupa cheile tale ca sa poata intra cand vrea, sa aiba control, sa sperie. In acest caz un mandat judecatoresc care ii interzice sa se mai apropie pe o raza de 100 de metri il pune la punct, astfel de indivizi se sperie usor de autoritati.
Dar ceea ce-mi da mie de gandit este faptul ca urmaritorul ar pune trecatorii sa-i transmita Lidiei mesaje cifrate, cu substrat pe care numai Lidiah sa-l inteleaga. Acesta e un simptom clasic in tulburarea deliranta. Richard McLean, de care am zis mai sus, il avea si el ca simptom principal.
Ceea ce face Lidiah este faptul ca exagereaza proportiile problemei, le da o dimensiune de complot universal, care implica foarte multi oameni (si ce trecatori au timp azi sa trimita mesaje oculte cuiva, suntem intr-o tara ocupata de criza, nu in filmele politiste). Lidiah trebuie sa se confrunte cu un psihiatru, sa revina la adevaratele proportii ale problemei, sa-si ordoneze mintea, sa nu se mai lase coplesita de impulsuri si sentimente, de furie, revolta, teama. Ajutorul unui specialist e de neinlocuit.