Scorpionul_Rosu a scris:Comportamentul asta e specific generatiei Pokemon, intuitiv insa e simplu pentru ea, nu e nici nehotarata, nici imatura: e
util, deci il accept atat cat vreau eu. Sunt multe care stau cu cate un pres ca sa nu stea singure, e comod, iar cand apare barbatul dorit e musai sa fie cu ceva suferinta si ceva drama.
Copila = plod rasfatat, exista si la 30 de ani.
Acu, nu stiu, zic si eu din ce am mai vazut pe langa mine... poate nu am intalnit suficienti oameni de care trebuie...
Imi place foarte mult raspunsul acesta, de obicei am observat ca analizezi cu foarte mare atentie si fara sa judeci, sa pui la colt. Felicitari.
Mi s-a intimplat si mie sa ies cu tipi pe care nu-i chiar placeam, dar nu s-a repetat, pentru ca m-am simtit ca naiba, oricita atentie imi acordau. Si am fost foarte cruda cu un tip care-mi placea, am stat cu el o data la un chef (in liceu), adica ne-am tinut in brate, de minuta, ne-am sarutat, din-astea de la 16 ani. Dar nu ma puteam indragosti de el. Baiatul insa era in limba dupa mine si se purta exemplar. Dupa cheful respectiv, ne-am mai intilnit asa, in gasca, el tot spera si statea in preajma mea. Pina mi-a zis varu-sau ca uite, el spera, eu ce zic, ma mai cuplez sau nu cu el? Si l-am luat atunci si i-am spus ca am un prieten in Timisoara, ca el e un baiat fain si-asa, dar sint indragostita de baiatul din liceul meu. A durut ca dracu', imi amintesc cum se uita in gol, dar cred c-a fost cel mai bine pentru el.
Apoi nu a mai venit cu varul sau (ei locuiau intr-o comuna vecina).