Maaare, mare pacat ca nu se stie cum erau lucrurile. Nici nu a trecut asa mult timp de atunci, si lumea a inceput sa uite. Eu va pot povesti, pentru ca am trait in acele vremuri, mai multi ani decat au ca varsta multi dintre cei care posteaza aici, pe forum. E foarte mult de vorbit pe subiectul asta, si destul de neplacut sa imi amintesc, dar raspund cu placere la orice intrebare concreta pe tema asta.
Foarte pe scurt, era o infometare generala a oamenilor obisnuiti de la orase. Cei de la tara, isi mai cultivau sau cresteau cate ceva, si desi veneau cei cu birurile, iti ramanea cat sa traiesti acceptabil. Tot din cauza situatiei extrem de precare, lumea era obisnuita sa fure. Va rog sa nu comparati cu ceea ce este acum la noi, sau cu ce este de fapt aproape oriune in societatile umane. Fura fiecare, de la toddler, pana la cel mai batran pensionar, de la muncitorul de rand pana la director, ma rog, medici, profesori, avocati, oameni care azi te-ai gandi ca la demnitatea lor o sa fure un stiulete de porumb, sau un peste... Se fura orice, si in cantitati enorme, se scurgea permanent orice resursa, de orice fel. E greu de imaginat! Apoi prin trocuri, se "uniformizau" oarecum aceste resurse, astfel ca intr-un final, situatia devenea ceva mai acceptabila.
Sunt foarte mari diferente fata de ceea ce este acum. Nu va imaginati, deci, un "acum", dar fara mancare! Oamenii se imbracau toti modest si cenusiu, nu avea nimeni accesorii misto pe ei, aparate electronice, casele, mobilierul, erau si ele umile (nu ma refer la casele clasei conducatoare). Dar sa stiti ca si cei din acele clase de sus, nu afisau opulenta care se afiseaza azi. Multe dintre bizareriile acestui popor isi au originea in acele vremuri. Tendinta accentuata de a fura, sau de a afisa cu ostentatie tot ce ai, provine de atunci, prima in mod direct, a doua printr-o reactie de respingere a ceea ce a fost.
Deci nu ma refer numai la mincare, inca odata. Lipsea tot, lispea speranta. Erau, poate nici a 50-a parte din produsele care se gasesc acum, in magazin, si ele erau in proportie covarsitoare produse la noi in tara. Nu va imaginati va rog o cutie de Persil fabricat la noi! Era Dero! Si Perlan, si Tix si altele la fel. Produsele de atunci aveau ceva specific, foarte diferite de cele pe care le vedem azi. Cu pile (!!!), puteai la un moment dat sa faci rost de cateva sticle de Pepsi, dar asta era ceva extraordinar. Deci sa recapitulam! Totul gri, foarte putine sortimente de produse, ele insele se gaseau greu... Intrai in alimentara (ca asa se numea asta, atunci), si desi multe erau mai mari decat magazinele alimentare de cartier de astazi, gaseai in ele, probabil maxim 10 produse. Imaginati-va 150 de metri de rafturi, pe care erau insirate (cu spatii largi intre ele, si pe un rand) zeci de metri de acelasi lucru! Asta putea fi, dupa caz: borcane de ghiveci, conserve de peste (unul, maxim doua sortimente), unul maxim doua sortimente de dulceata, otet, apoi detergent (un fel), ceva chestii de menaj, chibrituri, scobitori... In multe situatii, nu se gaseau toate astea deodata, poate erau doar doua-trei lucruri de vanzare. Pe vremea aia nu era lumea cu camere pe telefoane ca azi. Oamenilor le era si frica sa faca poze. Filmele ar fi trebuit oricum duse la studiourile foto pentru fixat, expus, developat... Iar atunci puteai risca represalii foarte dureroase. Dar daca aveti norocul sa gasiti pe net poze scanate cu magazine alimentare GOALE, sa stiti ca sunt reale. De exemplu, cel mai adesea macelariile, erau goale. Prin gol, sa intelegeti, nici un singur lucru de vanzare, nimic, doar un cantar, vitrine frigorifice oprite, un ventilator in tavan, etc.. Magazinele de paine erau si ele goale. Venea paine cu camionul, se descarca, lumea se punea la rand, si cumparai pe cartela paine, in limita... stocului existent. Daca bine imi amintesc, un sfert de paine de 2kg, sau o jumate de franzela de 1kg / persoana / pe zi. Nu va imaginati ca era la alegere! Una, sau cealalta. Tot pe cartela se cumpara si zahar, si faina, si oua, si carne, si... benzina, cativa litri pe luna, nu mai stiu exact... vreo 20, parca.
Acuma, prin forta imprejurarilor, oamenii au supravietuit, dar situatia a lasat tare extrem de adanci. Dar lumea era asa obisnuita cu asta, incat nici nu iti puteai imagina ca se poate si altfel. Dupa puciul ala din decembrie '89, cand in magazinele alimentare au inceput sa apara produse, oamenilor nu le venea sa creada, se gandeau ca oricand poate sa se schimbe situatia la loc, asa cum era. Dar chiar si atunci, erau enorm de mult mai putine sortimente de produse decat azi, atata tot, ca se gaseau - banii au inceput insa sa devina o problema. O sa auziti pe multi povestind ca "in vremurile alea", oamenii aveau bani. Aveau aparent, oarecum mai multi, pentru ca nu aveau ce cumpara. Astfel ca era normal ca oamenii sa isi permita cate un concediu (in conditii mizerabile), sau o Dacia 1300 pe rate la CEC, sau chiar sa isi cumpere un apartament - problema era ca nu se gaseau nici astea, masinile si locuintele, erau cozi de ani de zile, pile, si altele, plus dosar de partid imaculat.
Nu a fost asa tot timpul, uniform si pentru toti. Mai mare saracie a fost in ultimii vreo 12-15 ani de "regim", si mai ales pentru oamenii de rand - aici sunt inclusi si intelectuali, ma rog. Se exclud membrii din conducerea tarii, directorii de diverse unitati producatoare, oameni din pozitii cheie (vamesi, militieni, securisti, organe de control, sanatatea muncii, ma rog, mai sunt si altii), care primeau plocoane la greu. Cei care lucrau in agricultura sau in alimentatie, iar aveau. Dar tot asa, varietate mica - genul, o cutie mare plina cu ciocolata chinezeasca, sau o lada de pepsi, sau o pulpa de miel, doua cartoane de oua... Ganditi-va insa, ca desi se fura la greu, cum am spus, cam 65-70% din populatia tarii (in apreciera mea), trebuia sa traiasca doar cu ce era pus la dispozitie. Si asta era EXTREM DE PUTIN!!! Nu foame, ci infometare, nu numai fizica, ci si psihica. Mda... Cam asa era...