Intru in panica cand e vorba de sex

cum zicea cineva cred ca mai trebuie sa astepti ... cand o sa fi pregatita si o sa intalnesti persoana potrivita o sa vina totul de la sine ... probabil nici el nu e prea cunoscator...

Raluca, tie de ce ti-e frica? Tu zici de dureri si tot tacimu. Care e tacimul cela? Ca durerile chiar nu sunt o problema. Adica doare, pe unele fete mai tare, pe altele mai putin - da sa stii ca nu e de moarte. Si crede-ma, ai sa uiti de dureri, si ai sa-ti aduci aminte numai de cit de frumos a fost. Ia zi tu, vrei sa faci dragoste cu pritenu tau pentru ca asta simti, sau pentru ca sunteti de un an jumate impreuna si crezi ca deja e timpu? Tu zici ca nu stii ce trebuie sa faci. Fa ce simti ca vrei, ce-ti face placere si ce ii place si lui, sau stai cuminte si lasa-l pe el prima data sa faca ce stie mai bine. Sa stii ca nimeni nu s-a nascut savant. Nu te mai stresa asa, nu te gindi asa mult la treaba asa si fa ce simti tu.

Raluca_r a scris:

Buna!O sa par cam fraiera ca nu stiu ce ar trebui sa fac (probabil) ,dar unele pareri pot ajuta din cand in cand,nu?

Eu am 16 ani,el 17.Ideea e ca suntem de 1 an jumate impreuna,chiar tinem mult unul la altul,dar cand vrem sa facem pasul urmator,tot timpul ma pierd.Intru in panica.Si el de fiecare data e dispus sa astepte si nu spune nimic incat sa ma faca sa ma simt aiurea,dar...nu stiu ce sa fac.Nu inteleg ce se intampla de mereu intru in panica,parca nu mai gandesc cum trebuie.Pur si simplu ma sperie rau,mi-e frica si de dureri si tot tacamu' de paranoia,plus ca sa fiu sincera nici nu prea stiu ce ar trebui sa fac eu,pentru ca niciodata nu mi-am batut capul atat sa ma gandesc la sex.Nu e vorba ca nu am incredere in el,pentru ca am,dar chiar nu inteleg...

Ia-o incet, relaxeaza-te. Asta nu tre' sa fie ceva stresant, trebuie sa fie un moment de care sa te bucuri ( da' la maxim...). Iar daca nu te simti pregatita nu o face din obligatie. Poate fi ceva deosebit, de care sa iti amintesti mereu cu placere sau dimpotriva, te poate afecta daca va iesi aiurea , facut asa la repezeala. Si daca nu te intelege, da-i flit. Nu e singuru' baiat de pe lumea asta.

Raluca_r a scris:

Nu inteleg ce se intampla de mereu intru in panica,parca nu mai gandesc cum trebuie.Pur si simplu ma sperie rau,mi-e frica si de dureri si tot tacamu' de paranoia,plus ca sa fiu sincera nici nu prea stiu ce ar trebui sa fac eu,pentru ca niciodata nu mi-am batut capul atat sa ma gandesc la sex.Nu e vorba ca nu am incredere in el,pentru ca am,dar chiar nu inteleg...

Este ceva normal sa te simti putin speriata cand este vorba de ceva nou, nu e nimic in neregula cu tine, doar ca deocamdata nu esti pregatita.. ceea ce implica si o doza de neincredere in el.

Nu este obligatoriu sa doara, nu este obligatoriu sa-ti placa. Eu am fost dezamagita - nimic nu se pupa cu povestile pe care le auzisem.

samsara a scris:

cand o sa fi pregatita si o sa intalnesti persoana poitrivita o sa vina totul de la sine

Dar baiatul se comporta decent si nu am inteles sa o conditioneze cumva, doar ca, evident, isi doreste.

Raluca, vad ca ai spus ca ti-e teama de durere...sa stii ca daca ar fi durut asa de tare, forumistele ti-ar fi scris direct de la Urgente.

Dar deflorarea nu este ceva insuportabil, crede-ma.

Ma rog, ar fi bine sa iti confirme chiar doamnele.

La 16 ani poti sa intretii raporturi sexuale, e in regula, nu te mai lua dupa altii care vin cu argumente despre varsta.

Cred ca ar trebui sa privesti raportul sexual cu baiatul cu care esti ca pe o implinire a relatiei, ca un lucru natural si absolut firesc (sa stii ca sexul e o componenta fireasca a vietii, nu inseamna ca esti o curva, nici o nimfomana, nici proasta, samd).

Ba chiar circula zvonul ca ar fi placut chiar si pentru femei.

Raluca_r a scris:

Si tu virgina si el virgin... greu domne'. Daca va iubiti, n-ar trebui sa fie nici o problema. Daca prima prietena nu ar fi fost mai hotarata decat mine in aceasta privinta, as fi ramas mult mai multa vreme virgin(eram de vreo 8-9 luni impreuna, la varsta si situatie similare cu ale voastre), probabil ca asta se intampla si cu voi. El isi doreste(e un lucru firesc, e scris in codul genetic al omului), dar nu stie cum sa te ia(din nou un lucru firesc, se invata doar in timp, acumuland experienta). Daca ar pune mana pe tine, te-ar strange langa el si ar face ca totul sa fie natural, tu nu ai mai avea nici un fel de retinere.

Doare, nu doare, e bine, e rau... Oricat de tare doare si oricat de rau e, la naiba, parca prea ne place la toti . Avand in vedere circumstantele, la tine nu va fi niciodata problema de a iti parea rau ca ti-ai inceput viata sexuala cu cine nu trebuie. Sa fi iubita :).

Crede-ma o sa stii cand o sa vina momentul potrivit. Daca o iei ca pe ceva programat sau obligatoriu nu vei fi pregatita niciodata. Rabdare si incredere in sentimente.

@ PDiana - nu,nu pentru ca suntem de un an jumatate impreuna.Nu dupa asta ma ghidez.Poate sa fie 1 an,2,7,10,dar daca n-ar fi persoana care cred eu ca e potrivita,chiar nu mi-as bate capul.

- si da,durerile mi se par o problema,mi-e teama de asta.Dar dupa asta,nu stiu,ar mai fi faptul sa nu fac ceva gresit,sau chiar sa fiu total aeriana.

Cat despre partea cu varsta,nu mi se pare mare crima la 16 ani,totusi.

Iar ce pur si simplu ma scoate din sarite,la mine,e fatul ca sunt momente cand sunt sigura ca vreau asta,dupa care incep sa ma gandesc la tot felu' de chestii idioate,involuntar as putea spune,si atunci clar ca se duce naibii chiar tot.Daca ii zic sa se opreasca,o face si sunt constienta ca nu-l fac nici pe el sa se simta bine prin faza asta,chiar daca nu-mi reproseaza nimic.Vad ca ganditul cam afecteaza uneori...

Multumesc inca o data pentru sfaturile de pana acum.

Raluca_r a scris:

Cat despre partea cu varsta,nu mi se pare mare crima la 16 ani,totusi.

Eu zic sa o lasati mai moale cu sexul atata timp cat nu sunteti in stare sa va asumati raspunderea pentru actiunile voastre. Ca de un eventual nedorit copil nu o sa aveti voi grija, ci parintii. Si numai de asta nu cred ca mai au nevoie. Asa ca mai bine asteptati pana aveti drept de semnatura si apoi nu aveti de cat sa faceti ce vreti. Sa nu crezi ca eu sunt mai de moda veche, dar pur si simplu fiecare lucru trebuie facut la timpul lui. Nu degeaba majoratul e stabilit la varsta de 18 ani.

Raluca_r a scris:

1- si da,durerile mi se par o problema,mi-e teama de asta.Dar dupa asta,nu stiu,ar mai fi faptul sa nu fac ceva gresit,sau chiar sa fiu total aeriana.

2. incep sa ma gandesc la tot felu' de chestii idioate,involuntar as putea spune,si atunci clar ca se duce naibii chiar tot.

1. In viata o sa ai parte de suferinta fizica mult mai mare decat atat. Incearca sa te gandesti ca la un disconfort, nu neaparat o durere. Si-apoi, mi-aduc aminte ca imi povestea prietena mea acum multi ani, ca s-au "chinuit" doua saptamani, deci uneori nici nu merge "din prima". Unele lucruri necesita rabdare.

2. Te inteleg perfect, am avut aceeasi identica problema. Eu nu te sfatuiesc s-o faci cu orice chip acum, dar avand o relatie de atata timp si fiind voi concentrati pe subiect.... presupun ca n-are sens sa va zica cineva sa n-o faceti, ca pana la urma, tot ce stiti voi faceti.

Iti dau o sugestie, fara nici un misto - bea ceva inainte, suficient de mult incat sa-ti schimbe starea de spirit, sa scapi de gandurile aiurea. Nu sa te faci manga, ci atat cat sa scapi de blocajul psihic. Altfel, o sa mai treaca mult timp pana sa reusesti sa iti depasesti atitudinea asta.