Am un vis care nu ma lasa in pace.
Visez o persoana care a murit in urma cu trei luni intr-un accident de masina. Am realizat cat de mult intrase in sufletul meu atunci cand nu a mai fost. Am plans-o pana am simtit ca-mi crapa capul.
O visez. Des. Visul ma trezeste din somn si nu mai pot adormi.
In vis sta langa mine pe o banca, o vad din profil si observ ca este neagra de suparare. Colegii ei vin spre ea sa o imbratiseze bucurosi ca o vad, iar ea isi pune mainile in cap si ridica genunchii la piept, refuzand.
O intreb de ce nu are inelul cu piatra pe deget, inel ce l-a avut cand a fost inmormantata.
Imi raspunde fara sa ma priveasca si imi spune ca nu i-a placut niciodata acel inel si nu intelege cum le-a trecut prin cap sa i-l puna pe deget.
Si tot asa, visez ca o vad in locuri aglomerate, ca niste piete si imi apare neasteptat in fata ochilor zambind.
