In mintea unui sinucigas...

Nu credeam sa ajung sa deschid un asemenea topic, dar am o mare problema.

Un prieten bun, la care eu tin mult, este foarte dependent de relatia pe care o are, si spune ca daca ar fi in situatia sa se desparta de persoana respectiva, s-ar sinucide. Nu stiu daca e doar o vorba aruncata la suparare, dar avand in vedere ca zilele trecute un tanar de 24 de ani (amicul meu e mai mare, dar varsta nu conteaza) s-a aruncat pe sine in statia de metrou Piata Romana pentru ca a fost parasit de o tipa,... orice e posibil...

Cu mine vorbea destul de mult, si desi este un tip mai inchis, reuseam sa scot de la el de ce e suparat si ii mai spuneam cate o vorba buna, ceva, si mai iesea un pic soarele... In ultima vreme insa s-a izolat, e mai tot timpul nervos si ii "tuna si fulgera" cum se spune, nici cu vechii prieteni nu mai vorbeste, nici mie nu vrea sa imi spuna ce e cu el... Mi-e teama ca va face o prostie...

Am gasit pe undeva asta:

"pai exact asta e mentalitatea unui sinucigas: crede in altceva decat in el insusi si se agata de acel altceva cu toata fiinta lui. nu vorbesc numai de sinucigasi in adevaratul sens al cuvantului ci si de cei care se sinucid mental! au o parere proasta despre ei si incearca sa se agate de orice om sau credinta (religie) din jurul lor, avand impresia ca alea sunt singurele lucruri care-i tin pe linia de plutire, singurele pentru care conteaza sa traiesti! de la dependenta (de un om sau de o credinta) la sinucidere e doar un pas..."

El este genul sensibil si dependent de o persoana - prietena lui. Cum se poate vorbi cu astfel de oameni, cum ii poti convinge ca mai exista si alte persoane pe lume si nu incepe si se termina nimic cu cineva...? Nu stiu cum sa vorbesc cu el, cum sa ma port cu el, mai ales ca in ultima vreme respinge tot ce i se pare cat de putin critic, nu accepta faptul ca se afla intr-o legatura bolnavicioasa?

As vrea sa stiu ce e in mintea unui potential sinucigas, ce anume declanseaza gandul final de sinucidere, cum (si daca!) se poate preveni sau daca e ceva imposibil...

Astept sfaturile voastre. Multumesc.

Nu vorbesc de pe pozitia vreunui atotcunoscator,e doar opinia mea:

Prietenul tau este imatur emotional.Imaturitatea e sinonima cu dependenta -cred eu.Esti imatur fizic -esti dependent de parinti de exemplu.

Nu stiu daca cineva poate sa grabeasca maturizarea cuiva...si nici cum anume ar putea sa procedeze.

Singura persoana care l-ar putea ajuta,e persoana fata de care e dependent -si nu e sigur ca ar functiona....dar,ar putea sa incerce sa-l incurajeze sa fie independent de ea (ceea ce se intampla insa extrem de rar,asa ca nu e rezonabil sa iti faci sperante in legatura cu asta).

In opinia mea,persoanele dependente de ceilalti,nu se pot baza pe ele insele -in cazul dependentei afective,e vorba de o lipsa de iubire fata de sine.Dependentul se agata de "sursa" de afectiune,si o face adesea cu disperare...solutia ar fi sa invete sa se iubeasca pe sine deci.Altminteri va cauta mereu in exterior o persoana-sursa de care sa depinda pentru afectiune...

Cei care au "profilul" asta (de dependenti),nu sunt mult diferiti de alte tipuri de dependenti,si pot sa intre in sevraj...

Imi pare rau sa o spun,dar in afara de explicatia asta lunga, de fapt nu am ce sa-ti zic cu privire la solutii.

Ca e imatur emotional, nimic nou. Stiu foarte bine si ca e destul de nesigur pe el.

Pe tipa care genereaza dependenta nu o cunosc. Dar din spusele lui, nu o cred nici pe ea suficient de matura cat sa isi dea seama de gravitatea acestei dependente. Cu atat mai putin sa incerce sa o trateze cumva. Desi eu sincer nu intrevad sperante. Si daca nu ar fi ea, ar fi alta. Pe mine m-ar speria sa fiu cu cineva care spune ca daca ne despartim, se omoara. La o adica, poate nu mai e dragoste dupa un timp, ramai cu omul respectiv legat ca un bolovan de gat doar de teama de a nu-l lasa sa se sinucida? Iti strici viata ta ca sa nu traiesti cu a altuia pe constiinta? E si asta un mod de manipulare din partea sinucigasului...

Exista oare o "galeata cu apa rece" pentru acesti oameni? Se pot trezi?

Faptul ca sunt dependenti,nu inseamna neaparat ca sunt sinucigasi.Dar pot sa santajeze cu sinuciderea...sau cu crima...

Dependentii afectiv au si idei bizare si false despre iubire si persoana iubita.De exemplu,idealizeaza iubirea-sacrificiu -o relatie bolnava (in opinia mea,repet) o relatie dintre o victima benevola si care nu doar se complace in situatia de victima ci si inventeaza motive pentru a isi santaja partenerul emotional.Sau in situatia de victimizator -ca sotul gelos care face crize si sare la bataie din gelozie.(chiar fara motiv)

Adesea dependentul afectiv,nu e dependent doar afectiv.Sunt multi alcoolici care joaca rolul sotului agresiv si care isi tine sotia langa el prin teroare(pentru ca "o iubeste").

Si inca o observatie: dependentul incearca sa isi aduca si partenerul intr-o relatie de dependenta fata de el -si sunt multe mijloace pe care le foloseste: santajul emotional al victimei,sau terorismul domestic,dependenta financiara (partenerul nu are voie sa munceasca,sau i se iau toti bainii),incercarea de a ii rapii partenerului puterea de decizie,si chiar in cazuri extrem de grave,de a-l duce pe partener la nebunie sau handicap fizic,pentru a-l face incapabil sa fuga.

Cele mai grave sunt relatiile dintre parintele dependent si copilul sau...

Ideea e ca dependentul nu actioneaza in mod rational.Si ca dependenta e multipla.

Pe dependent nu prea poti sa il ajuti.Risti de fapt foarte mult daca vrei sa intri in jocul sau -pentru ca jocul de-a victima si salvatorul,intra perfect in scenariul sau de "iubire-sacrificiu".

Dependenta se poate accentua sau diminua prin autosugestie. Fiecare este stapan pe corpul si mintea sa, in principiu. De exemplu pot sa fac dependenta de masina vecinului prinvind-o zilnic pe fereastra in fata blocului, sa ajung sa o visez noaptea, doar pentru ca imi doresc una la fel de mult, s.a.m.d. Asa iau nastere dependentele sexuale, afective, culinare, etc., pentru ca ne place sa devenim dependenti. Si cand dependenta pune stapanire pe noi, calea intoarsa e luuunga, multe sinapse trebuiesc ignorate, care periodic reverbereaza, pentru ca o placere odata cunoscuta, se vrea a fi repetata. Ce sa zic, maturitate egal intelepciune. Ia uitati-va la Tantareanu cum dupa ani de zile unde a ajuns acum, la ce dependenta de femei. Ii sade bine la varsta lui ceea ce face? Si ca el sunt cam majoritatea parintilor natiunii romane. Nu s-a pus si Basescu in genunchi in fata tigancilor? Pe cand evreii, l-au inventat pe D-zeu ca sa nu se mai inchine femeii. Germanii n-au avut nevoie de un asa mare fanatism religios pentru ca femeia germana isi iubeste cu adevarat copilul de sex masculin, si il educa corect, plus ca difera si materialul. Iar acea corectitudinea e foarte complexa, necesita un IQ mare, adica material bun, samanta buna, model parental bun.

Deci in concluzie, prin vointa si constiinta, se poate elimina din campul constientei obiectul dorintei care ne inrobeste. Poate nu total, dar in mare masura da. Ori, dinpotriva, putem sa ne punem sufletul in orice de pe lumea asta cu consecinte pe masura, pierderea independentei. Imparatul Zedechia, dupa ce a ajuns sclavul idolatriei si coruptiei, a fost luat rob de Nabucodonosor, care i-a ars ochii cu carbuni incinsi, apoi l-a tinut inchis intr-un turn pana a murit de batranete, insa cu ochii nu a mai vazut ceea ce a poftit toata viata.

O forma extrema de eliminare a dependentelor este asceza.Unii yoghini se lauda ca traiesc fara mancare de 100 de ani. Altii chiar si fara aer. Asta deja mi se pare o forma de dispret la adresa vietii.

Angelo a spus multe lucruri bune la subiect, am sa fac si eu mici completari.

Dependenta afectiva de obicei este un mecanism care inlocuieste niste lipsuri. In general, acele lipsuri tin de stima de sine. Doar persoanele cu stima de sine subreda pot sa ajunga sa dezvolte asemenea dependente de cineva cu care sint in relatie.

Problema este ca ... daca omul este cu adevarat sinucigas, s-ar putea sa nu ai ce face pentru el. Am avut nefericita ocazia sa discut despre sinucidere, recent, cu cineva care este cit de cit pe domeniu (psihologie), chiar daca nu practicant. Si asa am aflat ca atunci cind psihicul unui om, asa cum s-a format el, este inclinat spre sinucidere, s-ar putea sa nu ai ce face pentru el. Depinde insa de la caz la caz.

Cred ca cea mai buna cale ar fi sa reusesti cumva sa-l duci pe prietenul tau sa stea de vorba cu un psiholog sau un psihoterapeut. Ai putea chiar sa-l "pacalesti" putin. Sa-i spui ca psihologul l-ar putea ajuta cu sfaturi legate de cum sa fie el (prietenul tau) mai puternic ALATURI de fata pe care o iubeste. Daca-i zici ceva negativ, va respinge, clar. Spune-i ca poate va reusi asa sa se inteleaga mai bine pe sine si sa o inteleaga mai bine pe ea, pe fata, pentru a consolida relatia lor. Este o perspectiva pozitiva si deloc mincinoasa. Un om a carui stima de sine este acolo unde trebuie are mult mai multe sanse sa aiba o relatie sanatoasa, sa fie iubit, apreciat, dorit.

Pe de alta parte, nu toti sincigasii au dependente afective, nu toti ajung la sinucidere din cauza asta.

Malkia a scris:

Exista oare o "galeata cu apa rece" pentru acesti oameni? Se pot trezi?

Da. Exista un dus rece.

Fa rost de adresa unui camin de copii handicapati (preferabil unul care sa accepte si voluntariat), dupa care spune-i ca vrei sa-i faci o surpriza si sa-l duci undeva, si du-l acolo.

Iar in timpul vizitei, spune-i ca problemele lui sint de fapt o gluma pe linga problemele lor, si ca poate sa faca daca vrea citeva ore de voluntariat acolo pe saptamina, daca i se pare ca viata lui fara respectiva este inutila.

O idee foarte proasta, florianb. O asemenea tentativa agresiva ar putea impinge un om cu ginduri sinucigase spre prapastie. Cu atit mai mult cu cit gindurile lui vin dintr-o foarte proasta stima de sine. Nu ai face decit sa-i oferi dovada ca este nedemn sa mai traiasca.

fustita.rosie a scris:

...

E parerea ta.

Argumentata psihologic.

Sorry, dar chiar exista situatii in care mai bine sa ne abtinem sa avem pareri decit sa facem mai mult rau persoanei in cauza.