Minunile nu lasa pe nimeni rece. Sunt o dovada a frumusetii interioare a omului si sunt dadatoare de speranta.
Dar in nici un caz nu trebuie sa te lase rece abuzul si nefericirea abatuta asupra unor copii nevinovati. Trebuie salvati, ajutati, nu lasati la mila unor sadici care le distrug viata. Cata nefericire se vedea pe fata unei fete de 9 ani, cicalita, criticata si impinsa mereu de mama ei...
Copiii surescitati si reprimati de azi sunt adolescentii sinucigasi de maine.
Realitatea trebuie vazuta, cu bune si cu rele, pentru a o putea indrepta. Lumea nu exista doar pentru placerea noastra, sa alegem ce sa vedem si ce nu, ca ne mintim singuri.
Este necesar ca acesti copii sa fie ajutati, pana nu e prea tarziu; poate reactia publica va face alti membri ai familiilor lor sa vada ca au nevoie de ajutor si de consiliere. N-am fost fan al cursurilor de child pshychology niciodata, dar pana si persoane specializate in asa ceva ar putea sa aduca un echilibru in viata acestor copii, inhamati la a cara in spate frustrarile parintilor.
O mama de acolo imi place mult prin atitudine - si-a inscris fata pentru a o ajuta sa isi invinga timiditatea. N-a impins-o, n-a fortat-o, i-a zis clar ca e ok daca in ultima secunda se razgandeste si se da jos de pe scena aia. Si era singurul copil care radea dupa ce a coborat de acolo, pentru ca prinsese mai multa incredere in sine. Mama aceea poate nu e Miss Univers dpdv fizic, dar frumusetea ei interioara o ridica la 10 nivele deasupra celorlalte.