Adevar sau pervertire...?

Pai uite, ma gandeam la treaba asta cu adolescentul problema. Ce vad oamenii deseori e doar un stereotip - teribilism, probleme la cap, victimizare si tendinta de a dramatiza. Eu zic ca oamenii au creat acest stereotip din comoditate. Voi ce ziceti?

Finnian a scris:

Pai uite, ma gandeam la treaba asta cu adolescentul problema. Ce vad oamenii deseori e doar un stereotip - teribilism, probleme la cap, victimizare si tendinta de a dramatiza. Eu zic ca oamenii au creat acest stereotip din comoditate. Voi ce ziceti?

intradevar adolescentii sunt asa;"oamenii mari" au creat acest stereotip...(deh, probleme au tinerii;n-avem noi destule pe cap??!) si de aici ce vedem azi!

Ma gandesc des la faptul ca presupunerea cum ca orice lucru legat de mintea omului poate fi identificat, categorisit, denumit, pus intr-un sertar anume, e foarte posibil sa fie doar o iluzie. Sunt oare cartile de psihologie menite sa ne ajute sa ne exploram personalitatea, sau sunt menite sa ne sugereze ceea ce suntem, sa ne invete cum sa fim ceea ce chipurile suntem...? Cum vine asta cu antrenamentul gandirii in a-ti explora strafundurile sufletului, cum e asta cu "invata sa te cunosti", ca si cand de fapt nu te-ai cunoaste? Si cum stii ca nu te cunosti? Pentru ca iti spun niste indivizi cu diploma pe perete? Oare nu intentioneaza de fapt sa te dreseze spre a fi ceea ce societatea moderna cauta, adica un om dezorientat, care in loc sa caute raspunsuri in interior, le cauta mereu in afara, la cei "avizati"...?

Ma luasem de scris dar dupa un fum grozav mi-a revenit cheful de despicat firul in patru pe forum. Ma gandeam la usurinta cu care ne exprimam, in teorie, la trairile noastre, crezand ca le putem cuantifica, eticheta si pune pe raft, frumos aranjate, pentru ne crea un tablou interior de toata frumusetea si exactitatea. Ma gaseasc deseori tragand concluzii pripite despre unul sau altul in urma catorva randuri citite. Si poate uneori am o satisfactie meschina, de care imi e rusine in mili-secunda urmatoare, cand am dreptate, dovedindu-mi ca procesez bine informatia. Si ma intreb daca n-ar fi cazul sa ma opresc si sa fiu ceva mai mult decat un procesor.

Probabil cele de mai sus suna destul de aberant. De cand ne nastem si pana murim, oamenii au anumite asteptari de la noi.Sa vorbim la cutare nivel pana la o anumnita varsta, sa mergem in cutare fel, sa mancam si sa dormim dupa cutare program, sa ne "maturizam" in cutare ritm, sa fim exponenti ai categoriei sociale in care ne incadram si a meseriei pe care o practicam...Viata trebuie sa fie simpla odata cladit un sistem de referinte, cu foarte putine "de ce"-uri survenite brusc pe mijlocul trotuarului. Pentru multi chiar e, simpla, cumplit de simpla, si poate e mai bine asa. Aceasta lume simpla, cu lucruri usor de procesat, e una frumoasa, ca un film, unde la sfarsit ramane in minte doar o schema a lucrurilor. Ma intreb insa daca este si reala... Ma intreb daca nu ne este mult prea usor sa punem etichete si sa judecam un intreg dupa o anume parte a lui, daca nu ne bazam prea mult pe tipare, ignorandu-ne uneori instinctul. (Nu vorbesc de un instinct fizic, nu ma intelegeti gresit, si in nici un caz nu neg orice am sustinut pe topicul asta pana acum. In caz ca cineva anume ma va acuza ca ma contrazic).

Ne simtim inferiori fata de cei care se ocupa cu psihologia, si deja faptul ca un nene cu o bibliografie anume la activ, care a sustinut si a luat un examen, stie mai bine ce e in capul nostru decat stim noi insine, e un "adevar" unanim acceptat si nimeni nu are probleme cu asta. Exista asadar "tagama cunoscatorilor mintii umane", adica cei care au studiat-o, si cea a "necunoscatorilor". Si totusi mi se pare extrem de ciudat din moment ce fiecare dintre noi poseda una si stie lucruri despre sine pe care nu le marturiseste altora, dar, indubitabil, le stie. Si totusi are datoria de a-l recunoaste pe nenea in halat drept "emintenta" in mecanismele propriei lui minti (a necunoscatorului, nu a psihologului). Un asemenea cunoscator va spune cu siguranta "ce simti tu nu e iubire, e cutare lucru" sau "tu gandesti si simti asa deoarece"...De speculat poate specula oricine, iar oamenii acestia exact asta fac, speculeaza.

Iau din toate cazurile elementele comune, le slafuiesc bine marginile pentru a decupa forme care sa se suprapuna perfect, apoi le fac sandwich si le vara in statistici si procente. Dupa care auzi exprimari de genul "conform statisticilor, tara noastra e pe locul 3 la nefericire, nemultumire, neincrederein sine etc"... E totul un mare sistem, o mare retea, in care omul e vazut ca un atom.

Lumea nu vrea sa il cunoasca, ci sa il proceseze prin sistem, sa-i ia ce are de bun, iar cand nu mai are nimic de dat, nici material, nici spiritual, la gunoi cu el. Daca omul ar fi constient cate poate face cu un singur gand sau cu un singur cuvant, nu ar mai fi scalvul nimanui. Si totusi, in loc sa devina constient de asta, isi desfasoara cu multa emfaza activitatea incredintata lui de catre sistemul care vrea sa il uzeze. Trebuie sa dea randament maxim, iar pentru orice problema intrinseca, sa dea o fuga la cabinet, ca se rezolva. Fara sa se gandeasca la faptul ca maine poate veni un tsunami si poate rade tot; si banci, si scoli, si cabinete... Si am ramane doar noi, cu noi, care am maifi si aia...

Rar ne mai asumam raspunderea azi pentru ceva... In societate, totul e ok atat cat e legal; la munca, daca nu iesi din granitele contractului, totul e ok, chiar daca te apleci putin peste ele...Fata de sufletele noastre, iarasi nu ne mai asumam raspunderea; daca ne impotmolim un pic, de orice vina ne vindeca psihologul...

Femeile, totusi sint stapine pe corpul lor. Dar au un inceput de viata in ele. Nu al lor. Deci ar trebui inceputa o noua munca de lamurire ca nu e chiar in totalitate al lor, ce e inauntru.

Sper ca sint pe tema. Ca discutiile nu am avut rabdare sa le urmaresc.

Pai tema e atat de larga,incat poti sa spui cam orice...

Acum,e vorba despre cat de rea e...psihologia si psihologii. :) :) -daca nu ai aflat inca,psihologii iti vor spune ei ce probleme ai si cine esti.Ei nu stiu sa asculte -ca nu au invatat...doar sa emita opinii -si alea sunt false. :D

De fapt psihologii exista ca sa se substituie preotilor,si sa dea "absolvirea fata de orice vina" -nu stiai? -acum stii.

Si psihologii,mai au si acel narav groaznic -te descurajaza sa-ti rezolvi problemele si sa gandesti pentru tine insuti -ei vor cu totii doar sa iti bage ideile lor in cap -ca au diplome de manipulatori. :)

Asta e psihologia...astia sunt psihologii -tocmai am citit mai sus.

P.S. -eu cred ca faci o confuzie: psihologii nu sunt preoti.Altfel s-ar fi potrivit perfect in profilul pe care l-ai conturat tu.

Am pus o intrebare, nu am spus "cat de rea e psihologia". Am spus ca e foartte posibil ca aoamenii aceia sa faca numai speculatii, pentru ca adevarul absolut nu il detine nimeni. Nu baga religia in asta si te rog inceteaza cu modul de abordare pe care l-a mai scos cineva in evidenta acum cateva seri. Nu te obliga nimeni sa postezi aici . O zi buna.

Nu ma obliga nimeni sa postez aici.Nici pe tine.Nu iti place ce spun si "propui" sa nu mai postez aici...

Ai deschis topicul asta ca sa duci cruciada ta impotriva a tot ce nu se incadreaza in acceptabilul religiei tale,sa dai lectii tutuor pe seama ei.Dar religia insasi,nu trebuie discutata,ca nu vrei tu.

Adevarul tau deriva din religie,si perversitatea in ochii tai e ceea ce nu se potriveste cu ea.In ochii mei,e exact pe dos.Religia e cea perversa,care ii abate pe oameni de la adevar si firesc,care ii denatureaza.

Arcangelo a scris:

Mai omule, eu puneam in discutie psihologia si acuratetea ei. Nu are nici o legatura cu religia ci cu increderea oarba in vorbele lui cutarica si cutarica, simpli oameni. (Si lasa-ma cu faptul ca religiile fac acelasi lucru, cu increderea oarba intr-o carte). Orice as pune in discutie, trebuie s-o dai in anti-religie. Asa cum tu pui la indoiala sinceritatea probelemei pe care mi-o pun, imi permit sa fac acelasei lucru cu tine. Nu putem lasa religia la o parte, cand nu are legatura cu subiectul?

Autorii cartilor de psihologie sunt simpli oameni. Elocventi, cititi, cu un mare talent de analiza. Dar la randul lor isi trag concluziile prin prisma propriilor experiente si nu pot fi obiectivi. Tu vei rezona cu cate unul pentru ca te recunosti in scrierile lui, dar asa te poti regasi si in versurile unei melodii. Asta nu inseamna ca cele scrise acolo se aplica tuturor, ori tu (nu tu, ca persoana, la general vorbesc) tinzi sa ii judeci pe altii dupa ce ai citit in acele carti.

Uite, aici, pe forum, ne dam cu totii cu parerea cand cineva expune un caz personal - dar, si asta e un mare DAR, ne asumam faptul ca e posibil sa gresim, pentru ca nu cunoastem omul iar experienta noastra e una limitata si supusa subiectivismului. Acei oameni care pretind ca au tras concluzii in legatura cu intreaga omenire, doar pentru ca au citit la randul lor niste carti pentru a suplini lipsa de experienta care e o trasatura a fiecarei fiinte umane, se cam intind cu plapuma. Ma intelegi?

Arcangelo a scris:

psihologii nu stiu sa asculte

doar sa emita opinii false

psihologii exista ca sa dea "absolvirea fata de orice vina"

psihologii te descurajaza sa-ti rezolvi problemele si sa gandesti pentru tine insuti

vor cu totii doar sa iti bage ideile lor in cap

Din experienta personala permite-mi sa te contrazic. :) Ai emanat niste aberatii mai mari ca tine.

Arcangelo a scris:

Adevarul tau deriva din religie,si perversitatea in ochii tai e ceea ce nu se potriveste cu ea.In ochii mei....Religia e cea perversa,care ii abate pe oameni de la adevar si firesc,care ii denatureaza.

Zise cel care ii acuza pe altii de a fi speculatori si ca traiesc sau promoveaza iluzia detinerii adevarului suprem.