Poate par deplasata,multi dintre voi ma cunoasteti,virtual destul de bine,stiti cate prosii am facut eu pana acum si cum a fost o perioada in care eu nu valorificam viata.Dar acum tin la ea tin foarte mult,dar trec printr-o criza.O mica problema de sanatate.Adica mica vine cu ghilimele de rigoare ca e poate un pic mai mare.In fine luni ar trebui sa merg la doctor,sa vad ce si cum voi face de acum,ma refer la tratament si toate cele,dar imi este frica. Nu vreau sa trec singura prin asta.Am minimalizat situatia spundu-le tuturor ca e ceva foarte usor ,si ca ma descurc,dar nu ma descurc.Am cedat sub presiune emotional si toate cele.Am si o lucrare de liceenta care trebuie sa mi-o pregatesc,dar pe de alta parte stiu ca acum locul meu ar fi in spital.Dar mi-e frica.Vreau din tot sufletul sa vina luni cineva,un prieten o ruda cineva la care tin cu mine luni.Singura nu stiu daca pot. Mama mea ,ar fi trebuit sa vina dar cum dintr-o data astia de la munca i-au schimbat orarul ea luni va trebui sa fie la munca,sora mea e plecata inca din tara,vine luni dupa amiaza si probabil ca vine abia marti in bv. Prietenului i-am spus cat e de nasoala situatia dar ghiciti ce e plecat din tara si el acum. Ma ajuta enorm ca sta ore intregi pe skype cu mine si vb si ma linisteste,dar as fi vrut sa fie cineva langa mine ca imi este frica. Numai din cauza asta nu pot dormi. A mai ramas sa cer prietenei mele cele mai bune sa vina cu mine dar nu stiu ce sa fac. Parca i-as cere prea mult as impovara-o cu chestii de ale mele si are si ea problemele ei.Dar acum nu stiu sunt eu distrusa emotional.Imi e greu la gandul ca ma voi duce singura,imi este frica.
cred ca am repetata cuvantul frica de vreo suta de ori,dar chiar nu glumesc.

tre' sa faci avort ? asta e ?
Cred ca va fi bine pana la urma ,cumva va fi doar ca na imi este frica sa trec prin asta .Da probabil ca curajul o sa imi vina pe parcurs
caci una reala de incurajare nu am cum din pacate....Sa ai grija de tine 
bravo!! ai vazut ca nu a fost chiar asa de rau :)