Zen`sei a scris:Scuze , nu ma refeream la tine... ci ziceam in general , si in special de mine. Ai dreptate , asta fac... aici pe forum , pentru ca ar fi interesant daca s-ar mai prinde cineva in roata , pentru a iesi impresii din mai multe unghiuri
Stii ca cel mai greu de multe ori nu e sa stii/simti ce trebuie sa faci, ci sa faci! Pentru asta trebuie perseverenta care este o alta forma de infrangere a Ego-ului / modelare a Sinelui - daca iti reuseste (o alta "bariera" trecuta).
pe a scris:Iluminarea asta nu apare decat atunci cand nu o mai cauti. E un paradox.
Asta cred si eu personal, ca poti efectua diverse tehnici, etc. insa cu adevarat "revelatia" vine atunci cand in sinea ta ai aruncat toate "armele", ai renuntat la orice planuri, idei, cautari (pana si asa zisele "revelatii" mentale care sunt de fapt blocaje), atunci cand de fapt ai "dat cu curul de pamant" in interiorul tau si iti dai seama ca nu mai e nici o speranta sa inaintezi pe nici una din caile studiate, si incepi fara ca macar sa-ti dai seama sa traiesti doar, efectiv, clipa prezenta fara nici un fel de plan - insa fara a pica in extreme either. Dar e foarte greu sa renuntam la acest asa-zis "control" asupra vietii / existentei noastre. Aaaa... mintea este cel mai mare dusman al nostru in anumite circumstante, ne creaza atatea labirinte si cai false, in care chiar ai senzatia ca esti pe drumul cel bun, pana cand la un moment dat iti dai seama ca e iarasi un punct mort. Si atunci o iei de la capat, pana cand intr-o zi daca ai noroc, mintea a obosit sa mai caute, e epuizata fara nici o speranta de a mai gasi calea corecta, esti "prabusit" in interiorul tau. Si atunci incepe ... initial nici nu-ti dai seama, decat intr-o zi te trezesti ca stii (fara sa stii nimic), ca simti (totul), ca intelegi (pana si de ce stau pietrele la anumite colturi) si apoi sesizezi starea de implinire din interiorul tau. Insa asa cum se spune "figurat" in anumite lecturi, vine ca un "fur" - si chiar asa este. Si in principiu nu sta foarte mult prima oara, insa exista sansa sa se repete in circumstante interioare corecte, similare - care, ulterior, dupa multa multa cautare si alte prabusiri interioare, se mai pot releva inca o data si inca odata pana cand incepi sa inveti cum sa pastrezi pe termen cat mai lung aceasta stare. Insa asta nu are nimic de a face cu asa zisele tehnici, acelea sunt complementare, nu derminante. Acelea te pot ajuta pana la un anumit punct sa devii o persoana mai buna, mai elevata, insa nu sunt cheia care deschisa "usa". Poti sa te dai cu capul de toti peretii, caci intr-un final, adevarata si profunda Revelatie care precede implinirea nu vine decat cand ai acceptat sa traiesti cat mai bine/frumos prezentul fara nici o alta planificare sau asa zisa "speranta" de viitor, fara ca de fapt sa mai cauti Iluminarea. A nu se intelege disperare prin asta, nuuu... starea respectiva este exact opusul disperarii - sunt azi, aici, acum fara a mai cauta altceva; orice se intampla este binevenit si acceptat fara frustare, ma bucur ca sunt si nu caut nimic altceva (insa atentie: una este sa-ti spui asta si alta este sa simti exact asa); am acceptat ideea ca moartea este un eveniment inerent si nu este o tragedie, si nimic din ceea ce mi se intampla mie sau altora nu este cu adevarat o tragedie, caci nu exista asa ceva; m-am impacat cu mine, cu restul, cu Divinul, sunt recunoscator pentru fiecare dimineata in care ma trezesc si inca sunt, dar nu consider ca fara existenta mea lumea se va termina, dimpotriva sunt dispensabil si constient de asta fara a dispera caci am sentimentul Unitatii - sunt o parte dintr-un intreg si inteleg ca restul celulelor sunt la fel de importante sau poate chiar mai importante, fara a ma considera sau desconsidera in vreun fel, caci nu ma gandesc la aceste aspecte in acel mod.
Ma rog, cam asa ceva ... intelege fiecare ce vrea si ce poate - cuvintele nu ma prea ajuta sa explic - mintea e limitata si ma rog ... e o mica tentativa de a exprima "parerea" mea.
Egroeg a scris:Experiente practice !!!Cum sa opresti g
Ai atins tu iluminarea ?!