Cazuri si necazuri in familie

bydy a scris:

De ce sa te lase un parinte sa inveti din propriile greseli, cand poti invata din greselile altora?

Simplu. Din greselile altora nu poti invata niciodata. Pentru ca ai crescut vazandu-le, constientizandu-le si crezand ca nu le vei face niciodata, pentru ca le cunosti din experienta altora. Dar e ironic faptul ca nu recunosti circumstantele care te duc spre a le face si tu. Asta una la mana.

As intreba mai degraba - de ce sa se plece obligatoriu de la premiza ca va face greseli imediat ce se slabeste latul un pic? Cumva nu o cunosc, nu stiu ce ar face si ce nu ar face...?

Finnian a scris:

As intreba mai degraba - de ce sa se plece obligatoriu de la premiza ca va face greseli imediat ce se slabeste latul un pic? Cumva nu o cunosc, nu stiu ce ar face si ce nu ar face...?

Nu stiu...dar daca fata vrea la discoteca iar tu nu o lasi, probabil nu frica ca ea s-ar droga te face sa iei hotararea asta ci teama de a nu fi violata.

Eu asta am inteles.

Asta la 14-15 ani poate, dar nu la 21, cu un prieten stabil cu care locuieste (presupun ca nu ar sta noaptea prin baruri fara el), si cand in curand va termina facultatea. Pericole sunt si cand treci strada, si cand stai la masa (poate a uitat vecinul gazul deschis la aragaz si explodeaza jumatate de bloc). Griji enorme iti faci cand stii ca acel copil - desi copil... - are obiceiul sa cada in extreme; aici evident nu e cazul.

Cristinick a scris:

Nu stiu...dar daca fata vrea la discoteca iar tu nu o lasi, probabil nu frica ca ea s-ar droga te face sa iei hotararea asta ci teama de a nu fi violata.

Eu asta am inteles.

Asta am inteles si eu. Sau rapita, vanduta, ucisa... ei stiu ce e in mintea lor. Fiind politisti, probabil ca vad tot felul de "minunatii" si le e teama sa nu pateasca si fiica lor la fel. Dar nu realizeaza ca nu o pot tine sub clopotul de sticla, toata viata.

Finnian a scris:

Asta la 14-15 ani poate, dar nu la 21, cu un prieten stabil cu care locuieste (presupun ca nu ar sta noaptea prin baruri fara el), si cand in curand va termina facultatea.

Da' la 21 de ani ce-are? I se poate intampla si cu prietenul de mana, s-au vazut cazuri. Ala si-a luat o scatoalca si ea a fost violata.

Finnian a scris:

Pericole sunt si cand treci strada, si cand stai la masa (poate a uitat vecinul gazul deschis la aragaz si explodeaza jumatate de bloc).

Asta e adevarat, dar ei nu realizeaza asta.

Sunt fatalisti.

Darianna a scris:

Da' la 21 de ani ce-are? I se poate intampla si cu prietenul de mana, s-au vazut cazuri. Ala si-a luat o scatoalca si ea a fost violata.

Da, asa e; din nefericire ti se poate intampla si la 75, cum mai vedeam cazuri la stirile protv. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa o izoleze cu forta (vorba vine) facand-o sa se simta vinovata pentru ca vrea o viata normala (nu spun ca ai fi sustinut contrarul).

Uhm.. E dificil. Conflictul acesta dintre parinti si copii. Nu e vina nimanui. Si totusi daunele sunt colaterale. Multi dintre voi aveti dreptate. Fiecare incearca. Dar ce se intampla atunci cand se incearca prea mult? Se zice ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Atunci cand vrei sa faci un bine, exista riscul sa faci inversul sau. Atunci cand esti hiper protectiv, cand consider ca detii dreptatea absoluta, ca tot ceea ce faci este bine si corect... e posibil sa cauzezi niste daune ce cu greu pot fi remediate. Daca esti un parinte critic, copilul tau probabil va deveni un adult fara incredere in el, daca doresti mereu mai mult si mai mult de la el, cand va creste va fi plin de griji, stres si probleme, cand ii tai libertatea, copilul tau va fi un adult plin de frustrari. Cu totii incercam. Dar care este oare profilul parintelui sau copilului perfect? Oare exista? Nu ar trebui oare doar sa ne respectam cu totii, sa ne acordam dreptul de la Dumnezeu dat de a alege si intelegerea necesara? Nu oare trebuie sa ne identificam fiecare nevoile? Si sa constientizam ca fiecare este o persoana diferita de noi, cu nevoi diferite de ale noastre, iar noi nu avem dreptul de a ii controla viata, caci este viata ei si nu a noastra? Cred ca totul tine de granita. Spatiul personal. Limite. Dar ce se intampla cand cerem prea mult? Si cand consideram ca suntem stapani pe celalalt? Ce se intampla atunci?... Ma scuzati pentru aceste cuvinte, poate pe unii ii ranesc, poate altii nu le recunosc drept a fi reale, dar in acest moment sunt putin trista. Trista, deoarece crescand am inceput sa vad. Si din pacate vad si urmarile. Intotdeauna exista urmari. Minore sau grave. Si ce este mai rau, este faptul ca acestea se produc neintentionat. Nimeni nu este de vina. Si totusi daunele sunt colaterale.

NightQueen a scris:

Interesant ceea ce spui. Ai putea aduce mai multe argumente, te rog? Din ce puncte de vedere consideri ca actioneaza asa cum trebuie legat de acest aspect? Si cum se leaga asta de experienta ta de viata? Presupun ca ai mai intalnit astfel de situatii. De asemenea, sper ca ai citit tot ce s-a scris aici.

Am experienta si stiu ca daca o lasa, exista posibilitatea ca: se va indragosti de un papagal pe care ea il va considera nemaipomenit, isi va pierde cativa ani intr-o relatie din care va iesi suferinda si o sa o ia de la capat, in loc sa stea cuminte si sa astepte pe cel care va intelege situatia ei de acasa.

Daca iese la cluburi, ce se cauta acolo? Numai noi stim....:)

Fetele nu pierd nimic daca stau in banca lor.

zexelica a scris:

Am experienta si stiu ca daca o lasa, exista posibilitatea ca: se va indragosti de un papagal pe care ea il va considera nemaipomenit, isi va pierde cativa ani intr-o relatie din care va iesi suferinda si o sa o ia de la capat, in loc sa stea cuminte si sa astepte pe cel care va intelege situatia ei de acasa.

Daca iese la cluburi, ce se cauta acolo? Numai noi stim....:)

Fetele nu pierd nimic daca stau in banca lor.

Desigur! Asta in cazul in care domnisoara este putin confuza, naiva sau cauta distractie oriunde, fara a se gandi la consecinte. Exista si astfel de cazuri, prin urmare iti dau dreptate! Insa trebuie sa luam in considerare si celelalte aspecte, de exemplu faptul ca am un prieten stabil, cu planuri de viitor, am o anumita educatie si, de asemenea, cluburile nu reprezinta pasiunea mea, ci mai degraba serile de karaoke, cafenelele, etc. Situatiile variaza in functie de nisa careia ne adresam. :)