Salut tuturor si felicitari celor care m-au facut sa inghet de frica cand le citeam povestile. De vreo doua luni ma chinui sa citesc toate povestile, iar azi am terminat :roll: ... pot spune ca relatarile cu B.P. Hasdeu m-au cutremurat... in zilele cand le citeam nu reuseam sa adorm prea devreme.
In fine, ca sa ma revansez o sa va povestesc si eu 2 intamplari de-ale mele....singurele de fapt si din fericire pentru ca nu cred ca m-ar duce inima prea mult.
Eram la sat si erau pregatirile pentru inmormantarea bunicii mele, la noi in Banat mortul se tine in casa timp de 3 zile, timp in care faci si toate pregatirile pentru o inmormantare cat mai crestineasca si cum casa era destul de mare am putut dormi toata familia acolo in aceste 3 zile. Tin sa mentionez ca eu in acele zile am dormit cu parintii mei in camera ca era prea mare frica in mine... desi aveam 18 ani pe atunci si in ultima noapte, adica in dimineata urmatoare trebuia sa aibe loc inmormantarea, ne-am culcat toti linistiti, dar cum tatal meu se dadea vanjos, crucea care trebuia pusa la cimitir la mormantul bunicii mele era la noi in camera sprijinita intr-un colt al peretelui (decizia neinspirata a tatalui meu). Totul ok, stingem lumina, adormim... dar la un moment dat in noapte se aude un zgomot puternic si un urlet groaznic...cand am deschis ochii abia mai respiram de frica, mai ales k mie imi era frica si cand nu se intamplase nimic. Tatal meu s-a ridicat repede din pat, a aprins lumina si ne uitam prin camera...nimic, vine si restul familiei acolo in camera ca si ei se trezisera si ziceau ca de la noi din camera s-a auzit zgomotul, ne uitam toti speriati, nimeni nu intelegea ce s-a intamplat totusi, cand mama cu jumate de gura intreaba: "Crucea nu era in coltul celalalt al camerei cand ne-am culcat??" la care toti am ramas masca...intr-adevar crucea era in coltul opus al camerei si nimeni nu o mutase k doar cu cateva ore inainte ne-am culcat toti si nu era mutata.
Si a doua intamplare a fost tot cu bunica mea, dupa aproximativ un an, era vara si dormeam la mine in camera cu geamurile larg deschise, usile la fel ca sa fie curent si sa mai adie aerul prin casa, cand la un moment dat ma trezesc, desi sigur cred sau cel putin sper k visasem... deschid ochii si simt mirosul bunicii mele, nu era prafumul ei k acolo la sat unde statea nu cred k a folosit vreodata parfum, era mirosul pielii ei, nici acum nu imi dau seama cum de l-am cunoscut dupa un an si cum de il tinusem minte pentru k niciodata nu l-am remarcat nici cand traia, dar mai dupa ce a murit. In fine cert e k m-am trezit si mi-am zis in gand... uite, e mirosul bunicii mele, atunci e in regula, pot adormi la loc. De abia a doua zi cand m-am trezit si mi-am adus aminte "visul" sau ce o fi fost, de abia atunci m-am speriat.
Astept viitoare povesti si nu vreau sa cred k forumul se duce de rapa cum mai ziceau unii, pentru k mie mi-a placut si sper sa fie in continuare la fel de interesant.
ZBYE >
<