Povesti de groaza

ChrisTinA_WhisperWind a scris:

poate era chiar umbra lui/ei ;) :D

Probabil, dar sa te sperii de propria umbra. ;) De altfel, filmele romantice iti provoaca somnolenta nu iluzii.

wolf79 a scris:

Probabil, dar sa te sperii de propria umbra. :D De altfel, filmele romantice iti provoaca somnolenta nu iluzii.

aaa da.! eram fil "romantic" uitasem...

ChrisTinA_WhisperWind a scris:

aaa da.! eram fil "romantic" uitasem...

Ei cum a putut sa-ti scape asa un detaliu semnificativ :D

Din cate am observat, topicul asta s-a umplut de tineri de 12-14 ani care se cred cam paranormali fara suparare... dar asta e parerea mea.

cred ca topicul o sa se duca de rapa :D

ChrisTinA_WhisperWind a scris:

Din cate am observat, topicul asta s-a umplut de tineri de 12-14 ani care se cred cam paranormali :D fara suparare... dar asta e parerea mea.

cred ca topicul o sa se duca de rapa ;)

pai cine in afara de ei sa aiba experiente "paranormale" de gen "the ring" sau "the grudge" ?

Pentru cei singuri si neintelesi

Sincera sa fiu, nici nu mai incerc sa va povestesc ce am experimentat eu. Nu stiu care e problema voastra de sunteti asa sceptici, insa afara, lucrurile astea au o importanta si sunt tratate cu seriozitate, studiate,cercetate. Am incercat sa imi spun povestea pe alte multe forumuri si bineinteles ca, ori nu m-au crezut, ori am fost luata in deradere. Afara exista tot felul de asociatii, organizatii care studiaza fenomene paranormale. La noi insa lumea se teme sa mai vorbeasca despre asa ceva, teama care vine din faptul ca nu sunt crezuti si intelesi. Experimentezi un fenomen paranormal si a doua zi esti inspaimantat, nu stii ce sa faci. Cauti sa te destainui cuiva, prieten/a, sora/frate, etc. Brusc dupa ce iti spui povestea ramai profund dezamagit. Nu te-a crezut, ba mai rau te crede nebun. Simti cum te privesc , ca pe un ciudat si in acelasi timp cu mila. Iti dai seama ca nu a fost cea mai inspirata miscare a ta si incerci sa te justifici. Cu cat dai impresia ca tu spui un adevar, cu atat ei te cred mai nebun. In final stii ca orice s-a intamplat si se va mai intampla va ramane doar in gandurile tale, in discutille pe care le vei purta ore intregi cu tine insuti incercand sa intelegi ce dracului ti se intampla si de ce?

Am sau nu dreptate?

Allexia a scris:

Pentru cei singuri si neintelesi

Sincera sa fiu, nici nu mai incerc sa va povestesc ce am experimentat eu. Nu stiu care e problema voastra de sunteti asa sceptici, insa afara, lucrurile astea au o importanta si sunt tratate cu seriozitate, studiate,cercetate. Am incercat sa imi spun povestea pe alte multe forumuri si bineinteles ca, ori nu m-au crezut, ori am fost luata in deradere. Afara exista tot felul de asociatii, organizatii care studiaza fenomene paranormale. La noi insa lumea se teme sa mai vorbeasca despre asa ceva, teama care vine din faptul ca nu sunt crezuti si intelesi. Experimentezi un fenomen paranormal si a doua zi esti inspaimantat, nu stii ce sa faci. Cauti sa te destainui cuiva, prieten/a, sora/frate, etc. Brusc dupa ce iti spui povestea ramai profund dezamagit. Nu te-a crezut, ba mai rau te crede nebun. Simti cum te privesc , ca pe un ciudat si in acelasi timp cu mila. Iti dai seama ca nu a fost cea mai inspirata miscare a ta si incerci sa te justifici. Cu cat dai impresia ca tu spui un adevar, cu atat ei te cred mai nebun. In final stii ca orice s-a intamplat si se va mai intampla va ramane doar in gandurile tale, in discutille pe care le vei purta ore intregi cu tine insuti incercand sa intelegi ce dracului ti se intampla si de ce?

Am sau nu dreptate?

eu nu sunt nici sceptic nici nu imi este frica sa ma aprofundez in paranormalism, insa de fiecare data exista o explicatie logica si nicidecum sumbra, majoritatea ce au spus de experiente paranormale erau mai mici la varsta deci imaginatia le zboara necontenit, mai ales datorita televiziunii, a filmelor, a internetului, etc....

tu ai crede de ar veni cineva si ti-ar spune ca s-a intalnit pe strada cu King-Kong?

Allexia a scris:

Pentru cei singuri si neintelesi

Sincera sa fiu, nici nu mai incerc sa va povestesc ce am experimentat eu. Nu stiu care e problema voastra de sunteti asa sceptici, insa afara, lucrurile astea au o importanta si sunt tratate cu seriozitate, studiate,cercetate. Am incercat sa imi spun povestea pe alte multe forumuri si bineinteles ca, ori nu m-au crezut, ori am fost luata in deradere. Afara exista tot felul de asociatii, organizatii care studiaza fenomene paranormale. La noi insa lumea se teme sa mai vorbeasca despre asa ceva, teama care vine din faptul ca nu sunt crezuti si intelesi. Experimentezi un fenomen paranormal si a doua zi esti inspaimantat, nu stii ce sa faci. Cauti sa te destainui cuiva, prieten/a, sora/frate, etc. Brusc dupa ce iti spui povestea ramai profund dezamagit. Nu te-a crezut, ba mai rau te crede nebun. Simti cum te privesc , ca pe un ciudat si in acelasi timp cu mila. Iti dai seama ca nu a fost cea mai inspirata miscare a ta si incerci sa te justifici. Cu cat dai impresia ca tu spui un adevar, cu atat ei te cred mai nebun. In final stii ca orice s-a intamplat si se va mai intampla va ramane doar in gandurile tale, in discutille pe care le vei purta ore intregi cu tine insuti incercand sa intelegi ce dracului ti se intampla si de ce?

Am sau nu dreptate?

Orice ipoteza trebuie si argumentata, iar o experienta care nu este prezentata in lumina favorabila si argumentata este incerta si trezeste semne de intrebare. Deci, atunci cand ai dovezi esti si credibil; mintea umana este necunoscuta, iar unele iluzii si fantasme ale subconstientului, pot foarte bine sa fie considerate trairi reale, asta nu inseamna intotdeuna ca esti nebun . De obicei, astfel de trairi cognitive, sunt legate de unele evenimente traumatizante, care ti s-au intiparit in subconstient, si care te determina sa nu mai realizezi diferenta dintre real si ireal. Sa-ti dau un exemplu - in 2000, a murit unchiul meu, varul meu a fost asa de traumatizat, incat nu a realizat ce se intampla decat in momentul in care a fost ingropat. La cateva zile, facandu-si curaj, a venit si ne-a povestit ca din seara in care a fost ingropat, tatal sau il viziteaza noaptea, se aseaza langa el in pat si-i pune mana pe frunte. Acest sentiment a durat cam o saptamana, dar nu se repeta zilnic. In cele din urma datorita problemelor cotidiene si a stresului de zi cu zi, a trecut peste aceste fantasme. In acest caz ce sa zis - ca pe varu'mio il vizita fantoma lui taica'su. Iti mai dau un exemplu - prin anii '38, a murit strabunicul meu, strabunicamea a suferit un soc, si cateva zile dupa inmormantare, auzea noaptea batai in geam, si o voce care-i spune sa-i deschida usa - in acest caz ce sa zic - strabunicul meu s-a intors in chip de strigoi. Hai sa fim seriosi, si sa analizam aceste evenimente din prisma gandirii rationale.

Sch a scris:

eu nu sunt nici sceptic nici nu imi este frica sa ma aprofundez in paranormalism, insa de fiecare data exista o explicatie logica si nicidecum sumbra, majoritatea ce au spus de experiente paranormale erau mai mici la varsta deci imaginatia le zboara necontenit, mai ales datorita televiziunii, a filmelor, a internetului, etc....

tu ai crede de ar veni cineva si ti-ar spune ca s-a intalnit pe strada cu King-Kong?

Daca ma uit mai bine la profilul tau, nici tu nu esti asa mare la varsta. Apropo imaginatia zboara necontenit la orice varsta.

Problema este sa stii sa faci diferenta intre ce este real si ce este imaginatie. Sa stii sa citesti printre randuri.

Dar, sa nu exageram.

Allexia a scris:

Daca ma uit mai bine la profilul tau, nici tu nu esti asa mare la varsta. Apropo imaginatia zboara necontenit la orice varsta.

Problema este sa stii sa faci diferenta intre ce este real si ce este imaginatie. Sa stii sa citesti printre randuri.

Dar, sa nu exageram.

la o varsta mai frageda, imaginatia ia mult mai multa amploare decat la maturiate, nu e la fel in intensitate si in manifestari la orice varsta

si varsta mea poate fi falsa la profil....nu crede orice