Povesti de groaza

uitati-va aici sunt multe chesti tari

Golan a scris:

FOTRA TATAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!

AM FLAT CEVA BETON!!!!!!!!!!!1

care este din bucuresti si are chef sa experimenteze pe propria piele experiente super horror sa luamm toti legatura pt a merge in biblioteca nationala(acolo unde au ars 4100 de oameni in trecut)

stiu pe cineva care a lucrat acolo cand s-a consstruit si mi-a spus ceva de cenul ca biblioteca este cu 4 nivele subterane dar numai cine cunoaste si are schita poate trece de primul nivel(subsol1).sunt pereti secreti si cladirea este ca un labirint .Are tunele subterane care dau in casa poporului,trecand pe sub dambovita si in piata scanteii.SI dealungul anilor toata lumea spune ca este superbantuita cladirea.Va dati seama 4100 de spirite inca bantuie Biblioteca nationala.Paznicii de acolo sunt nebuni si sunt inarmati dar cineva ne va ajuta sa intram (cel cu planul cladirii)

Ce ziceti ne bagam???

Astept sa imi raspundeti ca vreau sa facem echipa

BAiatul spune ca putem intra maxim 10

am si camera video fortaaaaaa!!!!!!!!

a luat cineva pozele alea de la aloneandsad pana acum sau s-a facut pierduta ca de obicei????voi credeti ceva dint treaba asta cu pozele din cimitir ca nu se incarca ca ....bla bla bla...?

aloneandsad puteai sa spui ca sunt luate de undeva si gata nu te mai stresa lumea...

sper sa nu arunci vre-un blestem satanist pe mine ok da prea de tot e treaba

maaaaaaaaama daca as fii din Bucuresti ce na-s da sa vin si eu, doar ca eu cunt din Pitesti eu am patit0de mai multe ori sa merg pe la case bantuite,dar intotdeauna se termina cu un sfarsit de groaza.daca as fii mers mi-as fi luat si camera cu senzori de miscare.......

asaaaaa... pana acum nu v-am spus-o dar eu am puteri si nu ma indoiesc de ele.cnd intru in orice casa simt daca este ceva acolo.cnd cineva cu puteri intra intr-o casa bantiuta spiritele simt asta si de aceea ai senzatia de frig,golul din stomac bla bla bla.Eu m-am apucat sa scrui o carte de groaza impreuna cu o prietena.acolo ne scriem toate intamplarile. cartea e jumate proza jumate poezie.

asta mi se pare mai credula

e intr-o padure din cate vad eu...poate e aia din cluj

aloneandsad a scris:

esti cam fricos

pai ..daca ar face usa mea asa.. bye bye house!

on(cica0: acum o noapte m-a vizitat o bufnita ..(ce enervant e cand auzi gheare pe metalul de la geam)..din cauza luminii(sper)..iar dimineata cand m-am trezit erau deschise dulapurile :roll: , unul din ele il deschizi doar dand cu pumnul... :senile: freaky anyway..

In ciuda aparentei inutiltatii, intrebarile despre lumea de apoi obsedeaza totusi omenirea. De exemplu, ne-ar placea sa stim ce simt sau ce vad cei care au cunoscut moartea de foarte aproape. Astfel, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sovieticii studiau in spitalele lor militare cazurile de soldati grav raniti si readusi la viata in extremis. Unul dintre aceste studii, referitor la indivizii " reveniti din cealalta parte " , a dezvaluit ca cei mai multi dintre ei au avut o scurta viziune cu caracter religios - care era fireste , in functie de religia fiecaruia. Catolicii isi vazusera sfintii si auzisera cantece religioase, musulmanii se vazusera intr-o gradina paradiseaca, iar comunistii convinsi nu-si aminteau nimic...Cateva persoane au afirmat si faptul ca vazusera pe unele dintre rudele lor decedate.

se cunosc si experiente asemanatoare facute de oameni ilustrii. De exemplu Thomas Eddison. Marturia lui ne intereseaza pentru ca era om de stiinta si ne putem astepta ca un om ca el sa dea dovada de o oarecare detasare intr-o astfel de situatie. pe patul de moarte, cand toti il credeau in coma, el s-a ridicat brusc si a exclamat cu o voce clara " Uimitor cat este de frumos de partea cealalta! " S-a rezumat la acest unic comentariu si a murit dupa cateva minute.

Voltaire, scepticul, cel care a spintecat religia, zacea pe jumatate inconstient, la un pas de moarte. In timpul vietii numerosii lui dusmani ii prezisesera, totdeauna ca va plati scump dupa moarte insolenta si necredinta lui. I se prezicea ca va ajunge pur si simplu in iad! In momentul in care avea sa-si dea ultima suflare, bustenii care se aflau in camin au luat foc brusc. Voltaire a ridicat capul, s-a uitat o clipa si a exclamat cu acea prezenta de spirit bine cunoscuta : " Cum??? Am si ajuns in flacari???"

In analele Politiei Calare din Canada este mentionata o ciudata poveste a unui intreg sat care a disparut. Un caz in care politistii canadieni nu i-au mai gasit pe barbati si nici nu au dat de irma femeilor si copiilor acelui sat.

De mai multi ani, un trib de eschimosi isi ridica tabara pentru iernat la Lake Angikuni, un loc situat la circa 500 mile nord-vest de baza Politiei calare de la Churchill. Era o zona care le convenea, caci se afla suficient de aproape de terenurile de vanatoare care le asigurau hrana de zi cu zi si in acelasi timp departe de civilizatie, oferindu-le astfel posibilitatea unui trai pe masura dorintei lor. Poate ca insasi aceasta izolare a jucat un rol in ciudata soarta ce le-a fost harazita, indiferent care a fost ea.

In acest loc pustiu, eschimosii erau din cand in cand vizitati de vanatorii nomazi, cu care schimbau o vorba, doua, mancau carne de caribu, fumau cateva pipe cu tutun de casa si faceau schimb de blanuri. Unul dintre acesti vizitatori era un canadian-francez, pe nume Joe LaBelle. El cunostea tinutul si locuitorii lui ca pe propriile buzunare, cutreierand acele locuri salbatice de peste patruzeci de ani. In noiembrie 1930, Joe se intorcea in lumea civilizata dupa o modesta expeditie de vanatoare si de negot cu piei. El s-a abatut un pic din drum pentru a petrece cateva zile alaturi de prietenii sai din pustietatea de la marginea lacului Angikuni.

Primul sentiment ca ceva lipseste il avusese in clipa cand a inceput sa coboare panta neteda ce ducea spre sat. In locul zgomotelor pe care de obicei le faceau cainii comunitatii, de data aceasta fusese intampinat de o liniste totala.

In conformitate cu cele mentionate de Joe in raportul facut Politiei calare, rezulta ca el s-a oprit la marginea satucului si a rostit cu glas tare cateva cuvinte de salut. Nu a primit insa nici un raspuns. Lucrul acesta i s-a parut foarte ciudat, spunea el, cunoscut fiind ca satenii erau oameni foarte prietenosi, mereu bucurosi de oaspeti, mai ales cand era vorba de un prieten vechi de-al lor, ca Joe LaBelle.

A dat la o parte pielea de caribu ce tinea loc de usa uneia din colibele de chirpici si a strigat din nou. Nici un raspuns. Acelasi lucru i-a fost dat sa constate si la urmatorul cort.

Foarte, foarte misterios, isi spuse in gand, caci nimeni altcineva nu se afla in jur.

In consecinta, LaBelle i-a informat pe cei din Politia calare ca si-a petrecut o ora intreaga in satul pustiu, examinand cu atentie toate colibele si corturile, in speranta ca va da de un indiciu asupra misterioasei disparitii a locuitorilor. El gasise vase cu mancare atarnate deasupra unor focuri care se stinsesera cu saptamani in urma, poate chiar luni. Intr-una dintre colibe daduse peste o imbracaminte din piele de foca confectionata pentru un copil. Acul de fildes era inca infipt in blana, asa cum il lasase mama copilului atunci cand fusese nevoita sa-si intrerupa brusc lucrul. Pe plaja se aflau trei caiace, printre care il recunoscuse pe cel al sefului de trib. Ambarcatiunile fragile se leganau in voia valurilor la tarm, dovada a faptului ca nu mai fusesera folosite demult.

Dar probele care ridicau cele mai multe intrebari se aflau tot in sat. Aici, LaBelle si Politia calare, care a sosit ulterior la fata locului, au descoperit pretioasele carabine ale eschimosilor, abandonate in asteptarea unor stapani care nu s-au mai intors. Se stie ca pentru omul de rand, pusca este bunul cel mai de pret, o adevarata polita de asigurare pe viata. Nici un eschimos intreg la minte nu ar fi pornit intr-o expeditie mai lunga fara pusca sa, si totusi armele se gaseau in sat, iar eschimosii plecasera. Ce s-a intamplat insa cu cainii???

La circa 100 metrii de satul parasit, LaBelle a gasit sapte caini. Fusesera legati de cioturile unor copaci retezati. Erau cu totii morti de mai multa vreme, si Joe banuise, judecand dupa aspectul lor, ca murisera de foame, fapt confirmat ulterior de examenul patologic facut de canadieni.

In partea opusa a taberei fata de locul unde a descoperit cainii, LaBelle a dat peste un alt element confuz al acestui caz. In acel loc, eschimosii ingropasera un membru al tribului lor, in traditia care cerea acoperirea mormantului cu pietre. Numai ca acest mormant fusese deschis, iar cadavrul disparuse, lucru de neconceput la eschimosi. Profanarea mormantului fusese facuta de cineva care stivuise cu grija toate pietrele in doua gramezi ordonate. Nu putea fi opera unor animale, iar faptasul nu lasase nici o urma.

LaBelle a plecat in graba la Churchill, unde a istorisit intreaga sa experienta misterioasa celor de la Politia calare. Apoi i-a insotit in satul parasit, unde acestia au descoperit ca lucrurile stateau exact cum le relatase el. Din motive necunoscute, un sat de aproape treizeci de locuitori a fost parasit de oamenii lui in toiul iernii, fara ca eschimosii ce isi abandonasera caminele intr-o atat de mare graba sa-si ia cu ei imbracamintea, alimentele sau armele, lasandu-si cainii sa moara de foame. Iar mormantul profanat??? Un alt mister ce nu a putut fi elucidat.

Dupa cateva luni de investigatii in randul membrilor altor triburi din tinut, nu s-a putut da de nici o urma a vreunuia din locuitorii satului de la marginea lacului Angikuni. Politia calare a clasat in cele din urma cazul drept " mister neelucidat " si neelucidat a ramas el pana in zilele noastre.

Golan a scris:

sunt tari te asigur eu

incearca lincul meu

Prea tare...Pare real.. acum o sa ma uit la toate care mai sunt acolo cu fantome :aranjare:

L.E:Am gasit una, e prea reala...

Uitati-va bine in camera de filmat,se vede clar daca esti atent

sună frumos ca versuri...dar ce groaznic ar fi fost să fi aşa:

Marin Sorescu

--------------------------------------------------------------------------------

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe.

Ca o barba nepieptanata de crai.

Si niste ape ca niste copaci curgatori

pai,imi aduc aminte ce ne povestea profu de fizica...Teleportaţia reprezintă capacitatea de a muta pur şi simplu un obiect sau o fiinţă dintr-un loc

Interesant tot de pana acum, am auzit si eu chestii ciudate despre Eminescu, in fine. Atata vreme cat tine de scoala, nu ma prea intereseaza....

Explicatiile stiintifice pentru fenomene ciudate sunt totdeauna bizare.

Renata, te-ai g