Povesti de groaza

Sch a scris:

spuneti mai o poveste...nu lasati fata sa planga...P.S.:mie mi-o murit de mult muza...

byutza_darkangel a scris:

nu te mai stramba :)

Cu riscul de a face off-topic si de a'mi face Christina urechile ca la iepurash :) .... zic ca EUUUUUUUUUUUUUUU vreau sa'ti citesc povestea, orticat de lunga ar fi (w00t) o zici? ;(w00t)

ana_sab a scris:

E pt mine acea nota de 10? care spui ca e prea mica?... Multumesc! :)

Am citit cu pagini in urma mai multe intamplari cu sfere de lumina. Acestea chiar exista, dar nu sunt ceva malefic... cel putin nu tot timpul. Mama mea cand era mica a facut " cunostinta" cu o astfel de sfera. Intr-o zi de vara, dintr-o data s-a pornit o furtuna cu multe fulgere si tunete. Mama mea mi-a spus ca isi aminteste bine ziua aceea. Era in holul casei si s-a gandit sa inchida usa de la intrare, ceea ce a si facut. Dar imediat ce a inchis-o a simtit miros de lemn ars. Si s-a mirat, de unde sa vina acel miros de lem ars? Nu era nici un foc! A deschis usa si a vazut o sfera de lumina cum se indeparta de la usa si care s-a ridicat in aer. Iar pe usa a ramas un semn... lemnul era putin ars.

Se pare ca sferele de lumina sunt energii care de cele mai multe ori se formeaza atunci cand sunt furtuni cu multe fulgere. Stiu ca aceasta intamplare nu ridica nimanui parul in cap dar e reala...

Mai am povesti de groaza dar o sa le spun ceva mai tarziu...

serios daca nu-mi aminteste de serialul ala...the 4400 :> poate vor sa va ia in viitor sferele alea :)

ChrisTinA_WhisperWind a scris:

I`m alive ;:D :lol:mai fato...nu mai face atata off-topic... ca aici nu e chat ...PS pt restu... cred ca povestea pe care am scris`o e prea lunga si nu cred ca are nimeni rabdare sa o citeasca

de cum ai scris pe forum am simtit inspiratia invaluindu-ma :P

cum sa n-avem rabdare sa citim?

te asigur ca eu am s-o citesc :D

Cu multi ani in urma in sat locuia un barbat care avea o sotie si cativa copii ( nu stiu cati, dar cred ca mai multi). Si acel om era mai tot timpul necajit pt ca nu putea sa le asigure sotiei si copiilor un trai decent. Intr-o zi a auzit ca in Iasi locuieste un om care e mereu dispus sa ajute pe cine are nevoie cu bani. Chiar si cu multi bani! Cateva zile au trecut asa, in liniste, timp in care omul nostru s-a gandit si s-a hotarat si el sa-si incerce norocul... sa mearga in Iasi. Intr-o zi a plecat, fara sa ii spuna nimic sotiei si cand a ajuns in Iasi, dupa mai multe cautari a reusit sa gaseasca strada si casa unde locuia acel om mariminos dispus sa-i ajute pe nevoiasi. Apropiindu-se de casa, nu a vazut pe nimeni... a strigat, dar nu a raspuns nimeni. Atunci s-a apropiat de o fereastra si s-a uitat sa vada daca vede pe vreo cineva. Camera era simpla si intunecoasa, nu era mobilata decat cu o masa si in scaun care erau in mijlocul camerei... S-a apropiat si mai mult de fereastra si a vazut ca pe masa era un sarpe mare incolacit! S-a speriat putin dar s-a gandit ca daca proprietarul e bogat cu siguranta e si mai excentric si daca sarpele era acasa trebuia sa fie si stapanul. Isi facu curaj si merse la usa si a bocanit in acesta. Imediat i-a raspuns un barbat imbracat in negru din cap pana in picioare...

Seara s-a intors acasa bucuros.. a reusit sa faca rost de bani si se gandea ca avea sa le faca o surpriza placuta copiilor si sotiei. Dar imediat ce a intrat in casa privirea lui s-a lovit de numeroasele icoane care erau pe pereti. Un urlet ingrozitor a iesit din gura lui speriind-o pe sotie si copii.

- Maine dimineata nu vreau sa mai vad nici o icoana! a tipat el si s-a culcat... era seara si era obosit de drumul ce il facuse pana la Iasi.

Sotia nu l-a ascultat. Aveau icoanele de cand se casatorisera... nu a luat in seama ce a spus barbatul.

A doua zi acesta s-a trezit si a dat din nou cu ochii de icoane care pareau ca il inconjoara. A inceput sa urle asemenea unui animal si sa i-a icoanele de pe pereti sa le arunce si sa le rupa urland continuu si spunand:

- Nu vreau icoane! Nu le suport! Nu au ce cauta in casa asta!

Sotia s-a speriat si a inceput sa planga si sa-l intrebe ce s-a intamplat, de ce se comporta asa urat... dar el urla continuu:

- Nu vreau icoane!...

Atunci sotia plangand a fugit si a chemat preotul... pana la urma omul a ramas sarac, dar macar a trait in liniste cu familia...

ana_sab a scris:

Cu multi ani in urma in sat locuia un barbat care avea o sotie si cativa copii ( nu stiu cati, dar cred ca mai multi). Si acel om era mai tot timpul necajit pt ca nu putea sa le asigure sotiei si copiilor un trai decent. Intr-o zi a auzit ca in Iasi locuieste un om care e mereu dispus sa ajute pe cine are nevoie cu bani. Chiar si cu multi bani! Cateva zile au trecut asa, in liniste, timp in care omul nostru s-a gandit si s-a hotarat si el sa-si incerce norocul... sa mearga in Iasi. Intr-o zi a plecat, fara sa ii spuna nimic sotiei si cand a ajuns in Iasi, dupa mai multe cautari a reusit sa gaseasca strada si casa unde locuia acel om mariminos dispus sa-i ajute pe nevoiasi. Apropiindu-se de casa, nu a vazut pe nimeni... a strigat, dar nu a raspuns nimeni. Atunci s-a apropiat de o fereastra si s-a uitat sa vada daca vede pe vreo cineva. Camera era simpla si intunecoasa, nu era mobilata decat cu o masa si in scaun care erau in mijlocul camerei... S-a apropiat si mai mult de fereastra si a vazut ca pe masa era un sarpe mare incolacit! S-a speriat putin dar s-a gandit ca daca proprietarul e bogat cu siguranta e si mai excentric si daca sarpele era acasa trebuia sa fie si stapanul. Isi facu curaj si merse la usa si a bocanit in acesta. Imediat i-a raspuns un barbat imbracat in negru din cap pana in picioare...

Seara s-a intors acasa bucuros.. a reusit sa faca rost de bani si se gandea ca avea sa le faca o surpriza placuta copiilor si sotiei. Dar imediat ce a intrat in casa privirea lui s-a lovit de numeroasele icoane care erau pe pereti. Un urlet ingrozitor a iesit din gura lui speriind-o pe sotie si copii.

- Maine dimineata nu vreau sa mai vad nici o icoana! a tipat el si s-a culcat... era seara si era obosit de drumul ce il facuse pana la Iasi.

Sotia nu l-a ascultat. Aveau icoanele de cand se casatorisera... nu a luat in seama ce a spus barbatul.

A doua zi acesta s-a trezit si a dat din nou cu ochii de icoane care pareau ca il inconjoara. A inceput sa urle asemenea unui animal si sa i-a icoanele de pe pereti sa le arunce si sa le rupa urland continuu si spunand:

- Nu vreau icoane! Nu le suport! Nu au ce cauta in casa asta!

Sotia s-a speriat si a inceput sa planga si sa-l intrebe ce s-a intamplat, de ce se comporta asa urat... dar el urla continuu:

- Nu vreau icoane!...

Atunci sotia plangand a fugit si a chemat preotul... pana la urma omul a ramas sarac, dar macar a trait in liniste cu familia...

Buna povestea... E reala, nu ?

Da, e reala...

Sa va povestesc ce a patit unchiul meu cand era mic...

Era in noaptea de Anul Nou. In sat pe atunci ( acum mai rar) se umbla la urat cu capra, cu ursul si ale chestii de genul acesta. La catolici se umbla cu colindele de Anul Nou si nu de Craciun cum e la ortodoxi... si eu tot catolica sunt... in fine... unchiului meu ii placeau de mic jocurile de noroc si mai ales sa dea cu zarurile si cum in seara aceea castigase ceva bani de pe urma colindatului s-a pus cu mai multi baieti de varsta lui pe joc. Si au jucat ei cat au jucat... mai castigau mai perdeau, timpul trecea pana s-a intunecat si a venit noaptea. Fiind noaptea de Revelion si ca parintii sa nu-i certe ca in loc sa cheltuie banii cu cap ei ii perdeau la zaruri, locatia unde se jucau era in strada, la lumina unui stalp din apropierea Bisericii. Si cum spuneam se facuse noapte, poate chiar trecuse de 12 noaptea... La un moment dat prin dreptul lor trece un om imbracat din cap pana in picioare in negru, cu un cal, de asemenea negru. Ei nu au dat importanta acestui fapt si si-au continuat jocul. Cateva minute mai tarziu, acea persoana trece din nou pe langa ei... Din nou baieti nu au dat prea mare importanta faptului dar, au inceput sa-si spuna ceva intrebari... ce cauta un om pe strada in noaptea de Revelion cu calul de capastru? Singur? ... sau gandit ca cine stie... si si-au continuat jocul. La un moment dat aud un zgomot mai puternic venind din spatele lor. Au intors toti privirea si l-au vazut pe acel om calare pe cal venind spre ei, galopand! Sau speriat foarte tare! Au lasat zarurile cu bani cu tot si au fugit fiecare, care cum a apucat. Unchiul meu a fost mai norocos... nu statea departe, dar tot drumul cat a fugit pana acasa nu a avut curaj sa se uite in urma. Si cand a ajuns... abia mai putea sa respire... a speriat-o si pe mama mea deoarece nu stia ce a patit... dupa ce s-a mai linistit... i-a spus ce a vazut.

in sfarsit acasa...dupa o serie lunga de concerte si festuri....mia fost dor de forum cand am intrat prima data avea vreo 70 de pagini....lam privit crescand si cum sa dus pe rapa...din cauza celor care copie povestile...sau spun povesti inventate din cartea pe care o scriu....sa speram ca aceasta problema se va remedia cat de curand...

mihai79 a scris:

Ce de povestzi va spun shi io una ..Eram cu bicicleta shi hoinaream aiurea prin sat ,era noaptea pe la vreo 10; eu fiind in vacanta la bunicamea;shi fara sa vreu am auzit nijte sunete dinspre o casa, de parca ar fi fost un grup de oameni care vorbeau aceleashi cuvinte,totzi deodata.Chiar atunci mi-a cazut latzul de la bicicleta .Curios , mi-am rezemat bicicleta de gardul casei aleia, si am deschis poarta...acolo erau foarte multzi oameni totzi imbracatzi in alb si vro 2 in negru :femei ,barbatzi,copii si totzi au inceput sa se uite la mine unu dintre aceea imbracatzi in negru ma prins de mana foarte tare cu ambele maini si ma intrebat ce caut io aici...faza era k nu puteam sa vorbesc, nu avem glass si nici nu puteam sa fug.Norocul meu a fost k omul acela a slabit stransoarea si miam putut elibera mana am sarit gardul si am fugit mancand pamantul,am ramas surprins k nici unul nu ma urmarit mici nu a incercat sa ma opreasaca sa fug.In sfarsit am ajuns acasa la bunicamea si iam zis tot,da ea nu era surprinsa nci macar nu ma bagat in seama,mi-a zis k mi s-a parut.Deatunci cand ma mai duk in vacanta acolo nici k mai ies din ograda...sa fii fost o secta de satanishti??

byutza_darkangel a scris:

Acum 4 ani am fost in vacanta la matusa mea pentru o saptamana . In primele 2 zile totul a fost ok dar in a 3 -a zi sa intamplat ceva ciudat.Eram gata de culcare m-am schimbat si m-am dus sa inchid lumina, am inchis-o, indreptandu-ma spre pat am vazut o umbra in oglinda din baie. Parea a fi o fata de barbat , am fost sa verific dar nu era nimic. In acea noapte am avut un vis. Se facea ca era o femeie tanara cu un copil in sufragerie, in acel moment un barbat a venit si a omorat-o . A 3-a noapte a fost si mai ingrozitor stateam in sufragerie pe canapeaua de langa geam si ma uitam la Tv dintr-o data sa auzit " Iesi Afara" cu o voce diabolica atunci am luat-o la fuga si am plecat din camera. Ciudat era ca acel sunet venea de afara.A doua zi dimineata am intrebat-o pe matusa mea daca sa intamplat ceva in casa mai demult . Ea mia zis ca inainte sa se muta ea in casa , statea o femeie singura cu 2 copii , un bebe si un baiat de 18 ani care era satanist , intr-o seara acesta si-a omorat mama apoi a scris pe pereti cu sange . Atunci matusa mea mia aratat o pata de sange de pe perete pe care o acoperise cu un tablou , atunci am facut legatura intre cele spuse de matusa mea si vis. In aceiasi zi am plecat acasa si m-am mai dus la matusa mea doar dupa ce sa mutat pt ca casa aceea incepea sa se darame.

Leu79 a scris:

ce sa fac daca mi-era frica.. :cry:legi o cheie intr-o carte..si tre sa fie 2 persoane.si sustineti cartea cu degetele aratatoare.si dupa ce invocati cartea incepe sa se invarte.in carte puneti un bilet cu numele persoanei pe care o invocati si data decesului.

Leu79 a scris:

pana la urma urmei ce poate sa-ti faca o fantoma? ca doar nu te mananca..te sperie si ea putin.cateodata stau si ma gandesc..oare si ele se sperie asa cand vad oameni? sau se intreaba una pe alta : mai..tu crezi in oameni? ai vazut vreodata un om? ;)

Sunt super faine povestile voastre...da mie mi-e tare frica cand le citesc, ma tot uit in spate sa vad daca nu e cineva. Si acu l-am adus si pe frate-mi-o sa stea in acmera cu mine ca altfel nu pot sa le citesc!