Povesti de groaza

pai...mam gandit sa va povestesc ce vam promis:

in sat la bunica se spune ca sa spanzurat un om, iar satul este despartit de un pod si sa spanzurat acolo la ora 12,si de atunci se spune ca acel om apare in fiecare noapte sau zi la ora 12.intamplarea face ca un coleg de al meu sa vina a bunici si sa dus o data la un prieten si a fost bevoit sa treca podul si sa intors la 12 si cica a vazut niste lupi acolo care se uitau fix la el...iar ziua cica un om care semana cu el si avea fata palida,era alb...

de atunci nu mai trece nimeni podul daca e 12...

el mia povestit asta si stiu ca ii era frica sa mia treaca pe acolo singur :P

sper sa va placa si va mai spun...doar sa imi mai aduc aminte

despre ce sta e vorba... ca vreau eu sa vin acolo la 12 noaptea

pai...este vorba ca locul ala e bantuit si nimeni nu trece pe acolo la 12 noaptea,ei...am trecut si eu si a venit dintro data o masina,dar nu conducea nimeni(nu am vazut pe nimeni si nu eram numai eu,ci mai multi colegi care au vazut acelasi lucru)... ,nu am bagat de seama,dar dupa ce mam gandit mai bine...in fine nici eu nu trec pe acolo la 12,de fapt nimeni nu trece ;)

si cand mai pune cineva vreao poveste...vreau sa ma mai sperii :- ,ChrisTinA_WhisperWind te astept si pe tie sa vezi...ce am vazut noi :P

bloody_teo sincer, as veni si eu dar e cam departe :P. Chiar mi'ar place sa vad

bloody_teo a scris:

pai...este vorba ca locul ala e bantuit si nimeni nu trece pe acolo la 12 noaptea,ei...am trecut si eu si a venit dintro data o masina,dar nu conducea nimeni(nu am vazut pe nimeni si nu eram numai eu,ci mai multi colegi care au vazut acelasi lucru)... ,nu am bagat de seama,dar dupa ce mam gandit mai bine...in fine nici eu nu trec pe acolo la 12,de fapt nimeni nu trece :) :)

si cand mai pune cineva vreao poveste...vreau sa ma mai sperii :) ,ChrisTinA_WhisperWind te astept si pe tie sa vezi...ce am vazut noi :)

pai spune in ce zona e satul... :(

pai e la munte,in vrancea,se numeste Barsesti(un nume cam ciudat) :)

In zona centrala a Bucurestiului exista o cladire apartinand RAPPS. Acolo de regula dupa orele 17:00 nu se mai afla decat bodyguardul care sta intr-o ghereta la intrare.Intr-o noapte , in perioada unei campanii electorale , avand ceva de depozitat l-am luat cu mine sa ma ajute sa car un colet la etajul 2.

Deodata , in timp ce stateam "sa ne tragem sufletul"- cum se zice popular , incep sa se miste clantele la birouri...incet...apoi din ce in ce mai repede...am ramas ca la fotograf

putea fi de la curent...

dar acum depinde cum s`au miscat clantele...

CristinaParus a scris:

O seara frumoasa de vara. Eu 5 prieteni, 3 baieti si 2 fete, intr-o camera desenam niste harti si stabileam rute. Ne bateam capul cu ele de ceva timp si deja se facuse tarziu, cred ca era trecut de miezul noptii. La un moment dat, intr-un moment de liniste, becul a inceput sa clipeasca usor. Nici unul nu a luat in seama, dar peste cateva minute a inceput iar sa clipeasca si mai rau si deodata, la cat de cald era in camera, sa-a facut foarte frig. Un curent rece a inceput sa circule si toate foile au zburat practic prin camera ..... pana sa ne dam seama ce se intampla, geamul si usa sa-au trantit la perete in acelasi timp. Ne-am ridicat in picioare nedumeriti si, ca si cum nu ar fi fost destul de infricosator, lumina sa-a stins pentru cateva secunde moment in care toti au tipat cat i-a tinut gura...apoi lumina a revenit , dar doi dintre "prietenii" mei nu au mai revenit niciodata...

Unde au disparut prietenii tai? E chiar adevarat ce spui?

Si mie mi- s-a intamplat lucrul acesta. Dar in loc sa ma sperie, m-a amuzat faza asta cu miscatul clantei. Mie mi s-a intamplat la doua dimineata cand m-a trezit mama mea speriata, ca, clanta de la usa se misca, de parca o scutura careva puternic.

Ovidyu a scris:

O poveste reala pe care am auzit-o de la un prieten. El are 15 ani si munceste la tara la o familie. adik are grija de animale si altele. Si intr-o noapte dupa ce termina el de muncit (nus tiu ce ora da era bezna afara) pleaca acasa, merge pe drum normal si pe urma tre s-o ia pe ulitza (rodina) unde nu e lumina decat cea reflectata de luna. Merge el ce merge pana ajunge km pe la jumatatea drumului si trebuie sa treaca calea ferata numai k el nu trece deoarece aude ceva in spatele lui, ceva foarte tare, un zgomot de animal da foarte ciudat, de nedescris (ceva in genu de o combinatie a mai multor animale). Acesta se intoarce si vede in spatele sau dupa gardul din stanga lui o "creatura", era un fel de animal, un fel de lup numai k mult mai mare cu picioarele foarte lungi si indoite invers (nu mai stiu ce culoare avea exact). Imediat ce l-a vazut s-a speriat si a inceput s-o ia la fuga, in acelasi timp uitaandu-se in spate si vede cum "creatura" incepe si ea sa alerge da din sarituri adik sarea vreo 20-39 metri de o data si cand ajunge la garda isi ia avat si sarea pna peste gardul din cealalta parte adik extrem de mult. Noroc k prietenul meu statea la prima casa de langa linia ferata si a ajuns repede si s-a inchis bine in casa. Apoi mi-a spus k cik cainele a latrat toata noaptea de parca turbase si k auzea intr-una batai la usa si la geam si diferite zgomote ciudate. A doua zi dimineatza cainele umbla prin curte lantul in care era tinut disparuse...

CE ERA CREATURA ACEEA ? K UN OM SAU UN ANIMAL IN NICI UN CAZ NU ERA ...

Cred ca as putea sa-ti rapsund la intrebare : Ce era creatura aia? Da mai bine sa nu stii! E tare nasol! Si mai ales tre sa fi dechis la minte si sa intelegi pt ca omul se teme de ceea ce nu intelege. In cazul asta chiar daca ti-as raspunde si ai intelege e mai bine tot sa nu stii. Asa ceva se intampla extrem de rar! Dar se intampla in lumea noastra reala!

Este un vis pe care l-am avut pe 24 ianuarie 2007...

Mormantul ei

Cimitirul imi ofera linistea. Pacea. Linistea. Cateodata, respiratii intretaiate si zgomot de pasi pe alei. Dar e un loc magic, plin de resemnari stratificate, inchise in criptele acelea vechi...moarte dureroasa, urmata de acalmie...imi place sa dau cu picioarele in frunzele moarte, toamna...iar de pe mormantul unui oarecare sa culeg o floare de bujor si sa ti-o pun pe piept, viitorul meu...A trecut o vara, a venit o toamna, iar tufa de bujor de-acolo, de unde stiu eu ca am vazut-o, trebuia sa fie inca frumoasa. Dar acum e iarna...o iarna imatura, fara zapada...

Soare bolnav, hepatic, fara putere si totusi atat de nociv gandurilor. Cand am ajuns in fata mormantului ei nu am putut sa nu observ ca are si o fotografie cu ea, acoperita cu sticla. O poza proasta, ca cele din ziarele vechi, stearsa...si ea zambea. Ma gandeam la chinul in care a murit...si ea zambea. Am aprins o lumanare...si ea zambea si parca spunea "multumesc!". Priveam in sticla proasta, valurita, cu care era acoperita fotografia, si o vedeam pe ea de parca s-ar fi inecat intr-un parau. Aaahh, sufletul se odihneste dupa moarte...cea mai mare prostie.

Printre valurile sticlei, zaream o femeie cu chip de nebuna, cu ochii larg deschisi, nemiscati. In mana sa dreapta tinea un cutit cu care ar fi vrut sa ma loveasca. Cand am privit in spatele meu, am crezut ca disparuse, dar in sticla...in sticla se vedea totul. Mainile, picioarele mi-au luat-o razna, am fugit si am avut impresia ca se facuse noapte. Am ajuns acasa, dar apartamentul imi parea un hol nesfarsit, acoperit cu oglinzi multe...oglinzile! Doar am spus ca am sa le sparg, ca am sa le arunc...dar se inmultesc pe zi ce trece. Ma vedeam in oglinzi cum fugeam, iar femeia aceea se tinea dupa mine. Ma opream eu, se oprea si ea, tinand cutitul mereu de parca ar fi fost gata sa ma injunghie.

M-am trezit miscandu-mi mainile haotic si zguduita de spasme musculare. Cu un gust amar in gura si cu creierul parca inmuiat in apa fierbinte in zona occipitala. Eram bolnava.