Povesti de groaza

anka dragutza a scris:

Noaptea de Halloween . Ora 21:17 Chatelline si sora ei Charlotte se pregateau sa plece la colindat . Pe la ora 21:30 , dupa ce s-au pregatit au iesit in strada . Acolo s-au intalnit cu Ashly si Anne , prietenele lor cele mai bune si au inceput sa umble din casa in casa . Pe la ora 23:00 au hotarat sa viziteze un conac bantuit din apropiere . Dupa ce s-au plimbat aproape o ora prin conac Anne , cea mai precauta dintre ele , le zise :

~ Fetelor , eu zic ca ar trebui sa plecam .

~ De ce ? Ti-e frica ??? a intrebat Charlotte , cea mai aventuroasa .

~ Normal ca mi-e frica !!! Fetelor , nu ati auzit ce se spune despre casa asta ???

~ Superstitii !!! au spus deodata celelalte fete .

~ Eu totusi cred ca ar trebui sa plecam . E aproape ora ...

Chiar atunci o pendula veche din conac batu ora 12 .

~ O , nuuuuuuu ............................

VA URMA ...

~De ce tipi , Anne ??? intreba Ashly . Doar nu te-ai speriat de o pendula veche .

~Nu pendula m-a speriat ci ora pe care o arata pendula !!! Fetelor , nu vedeti ca este MIEZUL NOPTII !?!?!?!?

~Si ? intrebara celelalte sec .

~CUM ADICA "SI" ?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!? Nu ati auzit ce se spune despre ...................

~Despre ce ???

~Fugiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiti !!! striga Anne . IN SPATELE VOSTRU !!!!!

Fetele s-au intors si au vazut un om inalt de vreo 2 metri , cu fata alba ca marmura , cu doi ochi negrii care amiteau de 2 tuneluri intunecate , fara sfarsit , cu parul negru si lung , imbracat intr-o pelerina neagra . Fetele au vrut sa fuga dar era prea tarziu . Barbatul scoase din pelerina un cutit si cu o singura miscare le omor pe toate , dupa care baga cutitul in pelerina apoi scoase o tablita de marmura si un carbune si scrise pe tablita numele : Chatelline , Charlotte si Ashly . Singura care a scapat a fost Anne , care fugise inaintea celorlalte .

VA URMA ...

In noapte aceea Anne nu a putut dormi . Se tot gandea la prietenele ei . Nu stia daca acestea au iesit de acolo . Cand ea a iesit din conac a fugit direct acasa fara a le mai astepta pe celelalte fete . Stia ca nu facuse un lucru bun dar era mult prea speriata pentru a se gandi la ce rea mai bine . In cele din urma se hotari si a doua zi de dimineata se duse sa vada ce s-a intamplata defapt cu prietenele ei . Cand a ajuns acolo , a deschis usa si ... si-a vazut prietenele desfigurate si pline de sange . Ashly avea capul taiat , Chatelline o mana iar Charlotte avea ambele maini taiate . Se indreptau toate spre Anne .

~Fetelor , nu ma recunoasteti ??? Sunt eu , Anne , prietena voastra !!! Fetelor ! FETELOOOOOOR !!!!!!!!!!!

VA URMA ...

ALOOOOOO !!! NU MAI ZICE NIMENI NIMIC ?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?

bA zicem nu te mai ambala asa...tare povestea

frumoasa continuare dar scrii prea putin...de ce?iar nu ai inspiratie?atunci:hai inspiratie ^_^ vino si sa zicem ca este ceva groaza...dar ar trebuie sa te straduiesti mai mult :P

bloodyteo ai zis ca mai ai cva de povestit... ^_^

Sall e careva pe aici????

Dap, eu. Astept povesti ^_^

Blestemul Plasmei

Well... am si eu o poveste... nu e cine stie ce...

Doresti putin ceai?

Se spune ca noaptea, daca intri in acea casa si asculti cu atentie, inca le mai poti auzi tipetele. Sufletele lor sunt blocate in lumea asta, fara o sansa de a-si gasi linistea sau razbunarea. Ele pot doar sa bantuie, hranindu-se cu frica celorlalti.

In noaptea de 20 octombrie a anului 1998, in casa familiei Hook se petreceau lucruri obisnuite de zi cu zi, insa lucruri care pentru altii nu puteau fi incadrate in sfera normalului. Helena, fiica cea mare, reprezenta perfectiunea, fiind preferata In schimb, Mina, fata cea mica, ascundea un secret. Puterile ei cresteau pe zi ce trece, insa reusea sa le ascunda destul de bine fata de ceilalti. Ii era frica ca ar putea fi considerata o ciudata. Si tocmai acea frica ii facea puterile sa creasca. Si cu ele... crestea si ura. Mina traise toata viata in umbra surorii ei, fiind urata de familie, deoarece era o persoana slaba si mai mereu renunta la ceea ce isi dorea.

- Mina! Helena! Masa e gata, striga Linda, mama celor doua fete.

Amandoua se grabira sa coboare scarile, iar din greseala, Mina o impinse pe Helena, care neputand sa-si mentina echilibrul se rostogoli pe scari, ramanand nemiscata pe podea. Linda se grabi sa vada ce s-a intamplat, iar cand o zari pe Helena intinsa pe jos, isi ridica mainile la nivelul capului, lasand un tipat sa-i scape. Privirea i se indrepta spre Mina, care statea in capul scarilor, uitandu-se ingrozita la acea scena macabra. Linda se apropie de Helena si cu lacrimi in ochi incepu sa-i vorbeasca, totodata, mangaindu-i parul. Helena deschise incet ochii si incerca sa rosteasca cateva cuvinte, insa mai mult pentru ea, deoarece nu se auzea nimic. Apoi vorbi mai tare:

- Mama...

- Da, Helena. Sunt aici, langa tine. Puiul meu....

- M-a impins, mama... Mina a fost... a facut-o intentionat. Vrea sa ma omoare, mama. E invidioasa... Vrea sa ramana singura la parinti si asa o sa aiba parte de toata dragostea voastra. Iti jur mama, ca nu mint... Eu nu... Helena stranse puternic din dinti, fortata de durerea pe care o simtea in corp.

- Mama, eu.... incepu Mina sa vorbeasca, dar fu intrerupta de mama ei care o trimise in camera ei.

Noaptea, tarziu, parintii Minei intrara in camera ei. Pe fetele lor se putea citit oboseala unei zile de marti si amaraciunea. Primul care vorbi fu tatal ei:

- Mina, scumpa mea... intelegem ca nu esti prietena cu sora ta... dar de aici si pana la a o omora.... e deja prea mult. Mina ascult cu atentie cuvintele rostite de tatal ei. Cuvantul „omora” era intr-un fel subliniat. Dupa care izbucni. Ferestrele incepura sa se zguduie, usa se inchidea si se deschidea repede, iar luminile se aprindeau si se stingeau singure. Parintii se uitau ingroziti in jur si nu intelegeau ce se intampla. Ochii Minei capatara expresia unui om lipsit de sentimente, rece, si dezvaluiau toata furia tinuta secreta. Stralucirea malefica a ochilor ei ii facu pe parintii ei sa inteleaga ca ea nu mai era Mina pe care o stiau ei.

- Scumpo, ce faci? Opreste-te!!

- Sa ma opresc? Se auzi un ras usor. Tata... dar cum sa ma opresc daca distractia abia a inceput? Fata schita un zambet diabolic in adevaratul sens al cuvantului.

Cd-urile din camera fetei incepura sa pluteasca prin aer, dupa care sa zboare prin camera cu o viteza foarte mare. Primul cd o lovi pe mama ei, retezandu-i bratul si descoperind osul alb. Tatal privea ingrozit cum Linda era ciopartita de cd-urile zburatoare. Ar fi vrut sa o poata ajuta, dar nu se putea misca. Putea doar sa priveasca. Vederea ii fu si ea intunecata in momentul in care un cd trecu prin mijlocul ochilor, lasand o parte din craniu sa cada pe pamant, iar trupul lui ramanand suspendat in aerul rece. Tipetele lor inundara casa. Auzindu-le, Helena, care se simtea mult mai bine, alerga spre camera Minei. Cand vazu ce se intampla acolo, incepu sa tipe si sa o implore sa inceteze.

- Si tu? Helena... si tu vrei sa incetez? Pentru ca ghici ce: eu nu vreau! Rasul Minei o facu pe Helena sa se lase in genunchi. Vroia sa se opreasca totul.

- Tu, Helena, cum vrei sa mori? Sau... mai bine e decizia mea.

Helena simti cum bratele i se departau, cum se rup incetul cu incetul. Bratele ii fura aruncate cu furie ramanand doar un vartej de sange. Trupul lipsit de viata al Helenei cazu pe podeaua de lemn, sarutandu-si propriul sange. La fel se intampla si cu celelalte doua cadavre. Cand vazu ca toti cei care ii facura rau erau morti, Mina opri haosul. Totul reveni la locul lui. La fel si cd-urile pline de sange. Dupa care arunca un zambet inocent, care nu trada nici macar o secunda ca acolo, pe acea strada, in acea casa... in camera ei... s-ar fi intamplat ceva rau.

- Bun. Acum toti sunt la locurile lor. Putem incepe sa ne jucam. Helena, doresti putin ceai? Spuse Mina, intinzand spre corpul mutilat al Helenei o ceasca de ceai imaginara ...

Intr-adevar creepy

Oai ...misto povestea...si eu mai am sa va pove ceva intamplari da mi lene sa sc...mai ales ca am si mana rupta...

Christina, SkaterGirl, palaria jos!

mi-au placut la nebunie povestile