Iata ca m-am strecurat si eu pe aici la povestile voastre de groaza (sper totusi sa nu muscati prea tare). Ati cam deviat de la povesti... si eu inca nu am nici una, dar... imi pot spune aici niste pareri: cele mai bune povesti au fost cea cu ,,Si oamenii pot linge" (chiar prima varianta cu fetita si bona) - super tare, cred ca as fi murit de frica sa stiu ca am bagat mana sub pat fara sa stiu ce e acolo - si desigur cea cu ,,Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina" - care e super bestiala...
Ei, cum am ramas in pana de povesti, sa spunem ca am eu niste versuri albe care sa umple putin golul (versuri inspirate din povestea cu lumina):
:cry:
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Cum credeai ca trebuie, cum poate nu trebuia
Cum ai vrut sa faci, cum nu ai mai facut
Cum ai stiut ca te va salva.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Cand erai sa vezi ceva ce nu trebuia sa vezi
Cand puteai auzi ceva ce nu mai trebuia vazut
Cand ai simtit ca nu trebuie sa aprinzi lumina sa vezi.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Unde ai crezut ca e necesar
Unde a fost intuneric
Unde... a fost intuneric.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Cat el era cu tine... tu insa nu stiai
Cat el isi facea treaba... tu insa nu stiai
Cat el tremura de frica... tu insa nu stiai.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
A fi langa moarte fara sa stii, a fi alaturi de moarte fara griji
A exista in asa nestinta, a gasi atata slabiciune, a afla asa trai
Ai fost acolo si nu ai aprins lumina. Tu ai fost acolo si iata: nu ai aprins lumina.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Caci tie drumul iti este clar si chiar pe negru, tu tot il stii bine
Caci lumina poate fi si altfel decat alba sau aurie...
Caci intunericul nu e doar negru; caci soarta e neclara.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Pentru ca poate nu era nevoie, pentru ca poate ai salvat o viata,
Pentru ca poate ti-ai salvat o viata, pentru ca se poate asa sa fi fost;
Pentru ca... ai salvat - tu n-ai aprins lumina: simte-te norocos.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Desi stiai ca asa era mai bine, desi stiai ca poate asa e corect
Desi stiai ca asa e drept, desi stiai ca ceva nu e bine...
Desi rasuflul lui racea, desi mana lui tremura, intentia lui - frica.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Aiurea, cand stateai langa el si nu-l vedeai; cand stateai langa el si nu-l simteai
Aiurea, cand el se temea si tu invingeai; cand el spera si tie nu-ti pasa
Aiurea, cand te lupti cu tine... aiurea - ti se intampla chiar tie!
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Degeaba, cand te minti ca nu iti pasa, cand zici ca de fapt nu conteaza
Degeaba, cand crezi ti-a fost bine, cand crezi ca o sa-ti treaca
Degeaba, ce greu si curios e cand te lupti cu tine... nu e o prostie: moartea a tremurat de tine!
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Si moartea te-a privit si moartea te-a simtit
Si moartea s-a temut si tu nu ai stiut si astfel ai trecut...
Si fara lumina - pe-ntuneric - te-a salvat, moartea te-a crutat - caci tu i-ai iertat...
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
In acea seara cenusa arsa, crepuscul umed,
In acea noapte singuratica, in acel miez zgomotos,
In acea dimineata-purpura, lacrima de-azur.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Cu zglobie nepasare si lipsa de griji, ai trecut cu simturile vii moartea ai ratat
Cu pierderea suferita, o viata inca tu ai de vazut
Cu darul mortii nu e de glumit: doar spera si nu mai cauta...
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Ca lumea din jur sa se adune sa-ti zica ,,noapte buna"
Ca durerea sa te cuprinda in clipe infinite
Ca ceasul de ,,bun ramas" sa ramana fara glas...
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Dar era sa capitulezi in noapte
Dar ai gresit si totul e gol
Dar ti-ai vazut lacrimile in ochii lui.
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Astfel ca o flacara in vant sa fi putut ramas pe veci
Astfel ca doar o singura viata a fost risipita, una nici nu era...
Astfel ca si el a realizat aceasta...
Simte-te norocos ca n-ai aprins lumina
Iata, cum in ochii lui te-ai uitat si nu ai stiut
Iata cum nu ai recunoscut ce vei iubi... si indragi
Iata ce viata este, ce este viata... ce dar pretios al mortii.
Tu doar simte-te norocos ca nu ai aprins lumina
Noaptea cand ai venit acasa sa cauti... ceea poate nu trebuia cautat
Noaptea cand ai venit acasa sa-ti iei ramas bun... de la ce-i drag
Noaptea cand ai venit acasa ... fara sa stii pentru ultima oara.
Doar simte-te norocos ca nu ai aprins lumina
Cand el era acolo... ochii lui
Doar simte-te norocos ca nu ai aprins lumina
Cand puteam chiar eu sa fiu acolo... ochii mei
Doar simte-te norocos ca nu ai aprins lumina
Sa vezi cat sange cald si atata neputinta... ochii acestora
Doar simte-te norocos ca nu ai aprins lumina
Cand ei toti ceilalti sunt nevoiti sa o faca... ochii lor.
Lumea frumoasa nu are nevoie de lumina falsa de afara
Cand inautrul lor este unica lumina reala clara adevarata.
Moartea e un fel de opus pentru viata insa noi nu gasim aici loc
Nemoartea e neviata... amandoua uitate undeva ,,intre".
:flowers: Pentru ei resemnata,
Doar simte-te norocos ca nu ai aprins lumina,
Caci putea fi pentru ultima data.
~AH
:cry: