Povesti de groaza

Nu este nimeni din Salaj? In liceu in fiecare saptamana ne adunam mai multi baieti inintr-o camera din camin si povesteam intamplari auzite de la batranii satelor de unde veneam, ba chiar si pe autobuz se spuneau asemenea intamplari cu "strigoi" povestitorii sustinand ca stiu chiar persoana careia i s-a intamplat. Am uitat majoritatea povestilor, dar o sa va spun una pe care am auzit-o de mai multe ori:

Un barbat si femeia sa munceau pe camp. La pranz s-au asezat la umbra, pe marginea unei paduri pentru a se odihni. La un moment dat barbatul a disparut in padure. Peste cateva minute din padure a iesit un caine alb (ca in povestea lui Victor Apostu) care s-a repezit la femeie. Ea a incercat sa se apere, dar cainele a muscat-o de zadie (un fel de sort). Apoi cainele a intrat din nou in padure. La scurt timp a iesit barbatul. Femeia i-a povestit patania. Cand sotul ei a deschis gura insa, femeia a vazut intre dintii lui fire din tesatura zadiei.

Se zice ca oamenii care se nasc cu coada se transforma in caini mari albi, de obicei noaptea si ii conduc pe oameni pe drumuri gresite.

hackerprof a scris:

Buna sunt nou pe aici am citit "povestile" voastre si pot spune ca o parte din ele chear mi s-au parut interesante. Am si eu cum cred ca aveti si voi de altfel ca ori ce om oun anumit lucru de care ma tem cel mai mult, acel "lucru" este (Sfarsitul Lumii) in special faptul care ma inspaimanta cel mai mult la acest lucru e mai mult ceia ce va trebui sa vad in jurul meu nu neaparat moartea mea.

Asa se face ca am avut candva un cosmar pe care nici o data nu cred ca il voi putea uita se facea ca deodata a inceput sa cada din cer mult foc si pamantul din jurul meu a devenit deodata de un albastru inchis formand un fel de vartej de foarte mare dimensiune toate cladirile din jur au devenit subre uracioase incepeau sa se darame si vedeam oameni care erau sfaramati printre daramaturi, copii si femei intinse pe jos care cereau ajutor dar toti oamenii erau la mare distanta dintre ei nici unul nu era apropiat unul de altul, in visul meu eu nu eram unul dintre ei eram tocmai in mijlocul temerii mele si a cosmarului meu cel mai de temut: eram ca un fel de suflet care zbura in aer, zburam si priveam in jurul meu cum totul este distrus si vedeam suferinta fiecarui om, cand incercam sa imi iau avant in zbor sa plec din acel loc mult mai departe viteza devenea prea mare si incepea sa mi se faca frica si atunci ma opream nu indrazneam sa fac acest lucru <<<

poate cineva dintre voi sa imi spuna daca toate acestea pot avea un inteles si daca sa mai intamplat sa viseze careva asa ceva? mai am multe astfel de visuri....

Acelasi vis l-am avut si eu.

hai sa va zic si eu o poveste.mi'a spus mama unui foarte bun prieten de'al meu.acum el are 23 ani si e inca in soc de atunci:

Cik el avea vreo 12-13 ani.Venise de la scoala.terminase orele.parinti erau plecati la niste rude.knd a intrat in casa(statea la casa) era intuneric.fiindui sila sa aprinda becu .. a zis k se duce ia mingea de fotbal si pleaca afara sa se joace.dupa ce a luat mingea .. a iesit din dormitor .. si ca sa ajunga afara trebuia sa treaca un hol care era maricel.intro parte a holului era un fel de dulap si cu o perdea prin care nu se vedea.i sa facut frica .. pentru ca era intuneric si a inceput sa paseasca usor.knd s'a uitat la perdea .. a vazut ceva parca se misca dupa ea.si se misca din ce in ce mai tare.asta a incremenit.era ca un batz de frica.apoi .. sa tras perdeaua intro parte .. si de dupa ea a ieshit ceva negru !! el spune k era mai mare decat el(mai mare dekt un copil de 13 ani)!imediat cum a ieshit acea chestie neagra de dupa perdea el a leshinat.cand au ajuns parintii lui acasa l'au gasit intins pe jos pe hol si in casa era un frig ingrozitor .. pe langa faptul k era in mijlocul verii.au tras de saracu copil 1 ora jumate pana l'au trezit.si acum mai face sedinte cu psihiatru sau psiholog nu stiu sigur.parintii au darmat casa si in locul ei sa facut un cimitir in care zice lumea ca se tot vad forme negre umbland printre cruci.

Concluzia??

:nu mai facetzi bah case sau apartamente cu holuri lungi .. ce dracu? :airkiss: :flowers:

asta mi sa intamplat mie :luck: fie ca ma credeti fie ca nu .. eu tot va zic!

ramasesem singur acasa.mama era plecata la niste prietene cu sora mea.tata era la munca!Atunci aveam calculatorul in sufragerie.e cea mai mare camera din apartament .. si e maricica bine nu gluma! era vreo 11 jumate si eu stateam la comp.nu mai tzin minte bine ce faceam.deodata s'a trantit usa de la sufragerie de perete si apoi sa inchis tare.eu speriat m'am intors imediat.da nu era nimeni.m'am gandit k poate sa facut curent si din cauza asta.apoi mi'am continuat treaba la comp!dupa cateva secunde o luase compu razna.s'a inchis programul cu care ascultam muzica si monitorul a inceput sa faca ca si cum ai avea telefonul mobil langa el shi te suna cineva.apoi sa auzit ceva in spate si cand m'am intors ....... era cineva .. era mare .. si avea o gluga pe cap .. nu i se vedea dekt conturul fetei de la lumina monitorului care deacu incepuse sa palpaie.avea o carte in mana si cu ceva care stralucea in mana aialalta kre o tinea tot pe carte.am ramas inghetzat.a inceput sa zica ceva si apoi in mijlocul cuvintelor .. care nu le'am inteles in nici un fel .. era ca in filmele cu prosti.. a tacut brusc .. si a ras infundat apoi m'am intors fara sa vreau la comp.am inceput sa plang si cand mi'am facut tupeu si m'am intors nu mai era si usa se hatzana ca si cum tragea cineva de ea.apoi m'am intors la comp .. am zis tatal nostru ca eram foarte fosrte foarte speriat si cand m'am intors usa era inchisa si si'a revenit si calculatorul.dupa cateva minute a venit sora mea si m'a gasit plangand in sufragerie cu spatele la monitor si cu oschii rosii.m'a intrebat ce am si am injurato si i'am spus ca daca zice cuiva asta o arunc de la balcon.in urmatoarele 2 zile mi'am mutat calculatorul in dormitorul meu.a fost cea mai rea experientza a mea.daca imi zicea cineva asta eu nu il crede'am.dar uite k mi sa intamplat.si m'am gandit sa fi fost si halucinatie .. dar dupa ce am vazut urme de maini unsuroase pe usa pe marginea de sus,pe maner si pe marinea laterala am ramas socat.

mi'am facut tupeu si v'am zis.si acum mi'e frica sa trec noaptea prin fatza sufrageriei knd sunt singur sau chiar shi cand sunt doar cu o persoana in casa.

Concluzia??

:daca cumva avetzi compu` in sufragerie si sufrageria e mare mutatzil in puii mei intrun dormitor.e mai bine asha ... credetzi'ma :luck:

Cand eram mica, cineva (nici nu mai stiu cine) mi-a povestit ca era o data in casa cu bunica-sa, care era bolnava in pat. Statea langa ea sa-i dea medicamentele cand asta a trimis-o sa-i aduca ceaiul. In drum spre bucatarie, la un moment dat, pe hol, simtea ca ceva o tine sa mearga mai departe, ca un obstacol la nivelul gambelor, incerca sa inainteze si nu putea. A zis Tatal nostru sau nu stiu ce-a facut de s-a eliberat, dar de atunci am ramas cu un fix, cu toate ca nu mi s-a intamplat nimic niciodata. Pana nu demult imi era frica sa merg pe hol cand era intuneric (holul parintilor mei are 8 metri - asta apropo de holuri lungi) si aprindeam toate becurile. Acum numai gandul ca ma pazeste Dumnezeu imi mai da curaj.. da' tot ma gandesc la chestia asta.. e o tampenie, dar pur si simplu nu-mi iese din cap....

wow... eu am gasit acest forum cautand pe google "povesti de groaza".... vreau sa specific ca inainte daca imi povestea cineva asa ceva nu-l credeam nici sa se jure.. nici chiar pe prietenul meu nu l-am crezut... dar acum il cred, mai ales ca mi-a mai povestit o buna prietena ce i s-a intamplat cand era mai mica(cam prin clasa a 10a... deci cand era de varsta mea)... pe prietenul meu probabil nu l-am crezut si din cauza ca el este mai glumetz de felul lui(desi cand mi-a povestit s-a jurat ca ceea ce imi spune este cat se poate de adevarat... si in plus nu avea de ce sa inventeze...), dar pe aceasta prietena inca de cand am ascultat povestea sa am crezut-o, ea fiind o persoana cu capul pe umeri, careia nu-i arde de aiureli... va voi povesti altadata ceea ce li s-a intamplat... acum insa nu pot... mai tarziu... (va mai tin in suspans :)) )

sa vin si io cu povestioara daca imi incape :flowers:

Se facea ca aveam vre-o 17 ani, eram la bunici intr-o dimineatza August. Trebuia sa merg acasa "la oras" vre-o 85 km pe sosea insa vazand ca nu am bagaje multe m-am "hotarat" sa o iau pe jos fara sa merg pe sosea, decat pe dealuri si prin paduri (in linie dreapta) asa mai scurtam vre-o 20-30km.

Treaba se facea ca nu mi-am calculat timpii sau necesaru pentru un drum de genu asta (defapt si idee a fost de moment) bunica stia ca iau autobuzul si in 2 ceasuri ajung acasa. Asa se facea ca nu am avut o harta, o busola, un batz de chibrit sau bricheta (ca la vremea aceea nu fumam), decat un rucsac mic cu ceva haine si ceva "merinde" (adica mancare) ca de asta stiam ca o sa am nevoie. aa shi un cutzit cu lama de vre-o 15-20cm !!

Si zburdand eu pe dealuri shi campii, uneori cand mergeam la vale mai shi alergam, defapt am alergat vre-o 15-20 km din drum asa pe reprize

buun... acum voi incepe sa povestesc si eu....

prima poveste ... o intamplare traita de un prieten de al meu...

Respectivului ii voi spune M. Acesta locuieste intr-un sat. Vara trecuta(M. avea 18 ani) se intorcea de la o petrecere din satul vecin unde bause cate ceva si el p'acolo(ca.. neh.. doar era petrecere si este baiat major :flowers: ) in jur de miezul noptii catre ora 1 noaptea(sau mai bine sa spun dimineata...).

Afara era cer senin de vara, putandu-se observa splendoarea stelelor, vantul adia usor, racorindu-l, satul fiind de canicula de care avea parte pe timpul zilei... intre cele 2 sate exista o mica poienita, asa ca daca vrei sa treci dintr-un sat intr-altul trebuie sa o traversezi... pe cand mergea pe acolo, a simtit un fior rece pe spatele lui, a mai mers cativa pasi si a cazut pe spate, cu ochii fiind la cer... deodata a inceput sa auda niste fete cantand, auzindu-le vocile din ce in ce mai aproape, din ce in ce mai clare... a incercat sa se ridice si sa fuga, dar nu s-a putut misca, nici macar clinti, dar sa mai faca si Sfanta Cruce..., a incercat sa tipe in speranta ca poate il mai aude cineva, dar glasul ii amutise, neputand sa scoata nici macar un sunet, neputand sa reproduca nici macar o vocala... intre timp tinerele femei se apropiau, iar cand au ajuns in dreptul lui au inceput sa cante cu si mai mult avant parca si sa joace hora in jurul lui... toate erau imbracate in alb... M., disperat, a incercat sa se inchine cu limba... dar nici acum nu a putut sa faca nimic... parca era paralizat, singurul lucru pe care il putea face era sa le priveasca pe tinerele fete jucand hora in jurul sau si sa le auda cantand, in fundal avand cerul senin cu miile de stele... de frica(poate si din instinct), nemaiavand nici o idee ce sa faca ca sa scape a inchis ochii puternic incercand sa spuna o rugaciune(nu stiu daca a spus-o sau doar s-a gandit sa o spuna)... atunci ielele(caci e de inteles ca ele au fost...) au inceput sa se departeze... amicul meu nu le-a vazut plecand, caci inca tinea ochii inchisi, dar tonalitatea vocilor acestora era din ce in ce mai slaba, a deschis ochii de abia cand nu le-a mai auzit deloc... atunci a inceput sa se dezmorteasca, s-a ridicat si a luat-o la fuga pana acasa nemaioprindu-se(cam un km si jumatate)...

Cand mi-a povestit(de fapt a povestit mai multor), noi am inceput sa facem caterinca de el zicand ca o fi fost din cauza bauturii, iar el ne-a replicat "oricat de beat sa fii, dar asa ceva tot nu poate sa fie din cauza imaginatiei... a fost ceva real, nu-mi pasa daca ma credeti sau nu..."

La inceput, bineinteles ca nici eu nu l-am crezut, dar dupa ce am citit tot ce ati povestit si voi si dupa toate ce vi s-au intamplat si voua, am inceput sa il cred...

Sa va zic shi eu!Prietenul meu Dan mergea cu masina.Pe autostrada,se vedea un fel de umbra care se ridica la cer.O gramada de masini erau prezente.Umbra porni in sus.

Dupa ce mai mergea vreo 3 KM,nu mai erau decat 3 masini.O alta umbra care venea din cer in pamant,a aterizat in fatza lui.Umbra,lasa dare de fulgi.L-a inceput nu erau decat fulgi.Dup-aceea,au cazut pe sosea si pe masina lui.Adormi.Cand se trezi,era cu masina in decor.Nimeni n-a putut explica chestia asta!

am sa va povestesc si eu ceva....

Fratele meu a murit acum cativa ani buni. Era cu 8 ani mai mare ca mine. Avea o pasiune.... fotografia... pe vremea aceea erau fotografii alb negru...si le facea acasa. M'a invatat si pe mine sa fac treaba asta. Inainte a moara a fost intr'o excursie prin toata tara si nu a apucat sa developeze si sa scoata pozele. La o zi dupa inmormantare, m'am apucat eu sa scot acele poze. Cand eram in camera (trebuia sa stau pe intuneric, doar acel bec de la aparat ...am uitat cum se numeste... care proiecteaza imaginea pe hartia fotografica...)... s'a miscat cana mea de suc cam vreo 5-6 cm, am simtit o adiere calduta, iar becul de la acel aparat a inceput sa palpaie... eram convinsa ca e el si am inceput sa povestesc cu el.... (tin sa precizez ca eu vad intr'o lumina diferita moartea, nu o privesc ca pe ceva rau, si cred in spirite)... si am cerut confirmare,,, am intrebat "mai ai de stat pe aici? de ce esti aici? daca mai ai de stat da'mi un semn, de exemplu fa sa palpaie o data becul de la aparat"...si a palpait... am mai intrebat... "nu vrea Doamne Doamne sa te ia la el, sau de ce"...in acel moment a palpait de 2 ori... eu sunt convinsa si in zi de astazi ca am vorbit cu fratele meu.