C. se ridica de pe pat din cauza unui zgomot ciudat. se intrepta spre usa de la sufragerie, care se deschise cu un scartait asurzitor, inainte ca C. sa ajunga la ea. o briza calda inunda camera si odata cu ea, frunze si bucati de hartie intrara in camera. ciudat... C. inchise usa la loc, iar cand se intoarse cu spatele la usa, ii ingheta sangele in vene: din mormanul de frunze si hartii care intrasera in casa odata cu briza calda, se forma un vartej, care mai apoi lua o forma umana...forma se asemana din ce in ce mai tare cu un om, un om acoperit de frunze.
-Vino cu mine... spuse aratarea incet, de parca si-ar fi dat duhul.
C. statu cateva clipe pe ganduri... recunoscu vocea; sangele i se puse din nou in miscare si cu o imensa teama, deschise gura si articula cateva cuvinte.
-Tata?? tu esti..??!
C. recunoscuse vocea care altadata era calda si o alinta sau ii dadea sfaturi. vocea apartinea tatalui ei care murise cu un an in urma.
-Tata...dar cum este posibil?? nu.. nu este adevarat ..nu esti tu. Pleaca spirit rau si nu mai lua forma si vocea tatalui meu niciodata ! striga C. disperata.
-C. tatal tau sunt.. o sa-ti dovedesc. spuse aratarea.
Dupa jumatate de ora, in care aratarea ii povestea lui C. lucruri pe care le facuse ea in viata cand tatal ei era in viata.
-Tata! te cred, dar cum ai reusit sa vii sub forma asta? intreba C. cu lacrimi in ochi strangand forma aceea in brate.
Dar deodata, forma aceea se diviza la loc in frunze care, starnite de un vant puternic, o acoperira pe C. incercand sa o ucida. o voce diabolica se auzea cu ecouri lungi " CE NAIVI SUNT OAMENII" razand incontinuu...
C. se chinuia sa scape din mormanul de frunze si intr-un final reusi. alerga in cealalta camera si inchise usa, ascunzandu-se apoi dupa o canapea, dar frunzele si acea entitate malefica o urmarira spulberand usa inchisa a camerei in care se afla fata. pentru a doua oara, C. incerca sa scape de frunze si alerga spre usa care dadea spre holul scarilor blocului. Dar scarile erau daramate... iar frunzele si entitatea veneau dupa ea...
C. isi lua inima in dinti si se opri exact pe marginea scarilor daramate.
-Vino, mesager al raului, ia-ma daca poti, striga C din tot sufletul, aruncandu-se de pe acea margine, cazand la parter pe casa scarilor. Statea la ultimul etaj al blocului...
Murise... moartea ii cuprinse trupul tanar care se racise imediat. Frunzele isi potolira fuga, iar usa apartamentului se inchise incet. totul reveni la normal. Scarile nu mai erau daramate... aproape totul reveni la normal... totul mai putin C.