Povesti de groaza

condoleante...

Becurile explodeaza dupa ce sunt montate, prizele iau foc, iar pe casa cad pietre din senin

O familie din Craiova traieste un adevarat cosmar de aproape cinci luni de zile, de cand in locuinta ei au loc fenomene stranii. Becurile explodeaza din senin, prizele iau foc fara ca imobilul sa fie conectat la vreo sursa de energie electrica, iar, mai nou, au inceput sa cada pietre pe casa - acestea sunt cateva dintre fenomenele care au loc in casa familiei Grecu, care locuieste pe strada Brezei din Craiova.

"Am tot schimbat becurile, prizele si intrerupatoarele, dar in zadar. Cum le schimbam, cum iau foc, iar becurile se sparg. Am deconectat, apoi, casa de la energia electrica si se intampla acelasi lucru. Era sa luam foc de trei-patru ori, dar au sarit vecinii cu galetile de apa si ne-au ajutat sa stingem focul. Lucratorii de la Electrica au venit de nenumarate ori, dar nici ei nu-si pot explica fenomenul. Acum, daca sunam la interventii, nici macar nu se mai deplaseaza pana aici, pentru ca stiu ca nu au ce sa faca", a declarat Costel Grecu.

Acesta mai spune ca este convins ca locuinta lor este bantuita de sufletul unei rude moarte in urma cu 15 ani. In plus, saptamana trecuta au inceput sa cada pietre peste casa si chiar asupra membrilor familiei Grecu. Acest lucru este confirmat si de vecini: "Eram in strada si am vazut cum au inceput sa cada pietre peste casa lui Costel Grecu. Daca nu as fi vazut cu ochii mei, poate nu as fi crezut, dar acum m-am convins", a declarat unul dintre vecinii familiei Grecu. Singura speranta de a scapa din teroarea sub care traieste familia Grecu a ramas in preoti, care au venit de mai multe ori pentru a sfinti locul.

"Locuinta este bantuita. Nu se stie de ce: poate cineva din familie are un pacat sau poate o ruda a acestora care a murit s-a intors printre cei vii si incearca sa le faca rau sau cineva le-a adus farmece in casa. Trebuie facute sfestanii, pentru ca intamplarile care i-au terorizat sa nu mai aiba loc pe viitor", a declarat preotul parohiei pe raza careia se afla casa, Buna Bita.

cum cadeau pietre pe casa? din senin asa?ploua cu pietre? poate casa este legata la o alta sursa de curent decat celelalte case si sursa este mult mai mare. Eu as fi schimbat toata instalatia electrica a casei, trebuia sa-mi dau seama de ceva.

cica au schimbat instalatia si tot nimic. e ceva mai mult decat ciudat acolo ...

cred ca este vorba de un caz mai vechi care a fost mediatizat puternic anul trecut.

pietrele cica veneau pe geam, dar nu le arunca nimeni, ma rog, mi se pare ca s-a rezolvat cazul cu ceva slujbe, cada retin bine.

nu mai spune nimeni povesti de groaza?

povestea e luata de pe alt site:

Povestea mea...

Povestea mea este trista.Am ales sa v-o spun pentru ca si acum ,dupa 12 ani ,mi se pare uimitoare...Eram la prietena mea,undeva intr-un sat departe de casa,invatam pentru treapta a doua la liceu.Intr-o noapte am visat ca-mi vad mama imbracata in negru si toata familia mea il jelea pe bunicul meu.Erau langa sicriu si plangeau.Imi vedeam rudele cum primeau vecinii sa-si ia ramas bun de la el.Ii vedeam pe toti. Am povestit visul mamei prietenei mele,care era foarte credincioasa si m-a sfatuit sa plec sa vad despre ce este vorba.Va spun ca nu aveam telefon acolo si nu aveam cum sa iau legatura cu ai mei.Am plecat inspre orasul unde locuia bunicul meu ,nu acasa la mine(in alta locatie)si m-am trezit pe drum ca sunt imbracata in haine negre.La mijlocul drumului,mi-am zarit parintii intr-o autogara si am coborat din autobuz,muta de uimire...mergeau spre casa...Erau imbracati in negru,suparati si mi-au reprosat ca nu am ajuns la inmormantarea bunicului meu,pentru ca spuneau ei ,mi-au trimis telegrama .Dar eu nu am primit-o.L-au inmormantat cu o zi inainte de a ajunge eu.Era inca tanar si nimeni nu se gandea ca se va duce.Si acum ma gndesc cum am reusit sa traiesc o astfel de experienta.Intr-un fel m-am consolat cu ideea ca inmormantarea ca atare am vazut-o cu ochii mintii,in schimb ,nu-mi iert ca nu am avut timp sa-mi iau ramas bun.Scuze daca v-am intristat.

Decorporalizarea

In 27 decembrie am trait pt prima si ultima data o decorporalizare.

Era in jurul orei 14:00,eram intinsa pe pat.Mi-am indreptat privirea spre fereastra si in momentul acela am simtit ca ma pierd,am avut acea senzatie de afundare(simteam ca ma afund in pat).Am simtit ca "ma pierd".S-a luminat f tare,o lumina orbitoare,apoi s-a intunecat brusc.S-a facut bezna totala si am vazut luna pe cer.Apoi am inceput sa vad normal.Priveam lucrurile din camera,dar era ceva ciudat.

Simteam ca ceva se intampla cu mine,nu mai aveam forta,eram fara nici o putere.

M-am speriat si am vrut sa o strig pe mama.Am dat sa ma misc,dar am realizat ca nu pot.Eram paralizata...Nu puteam sa ma misc,ma uitam la degete,nu se miscau.Eu insa puteam sa vad prin camera ca si cand ma puteam roti in toate directiile,insa nu miscam.Am dat sa strig.Am deschis gura,insa nu aveam glas.Nu se auzea nimic.Eu strigam,dar nu ma auzeam.

M-am inspaimantat atunci.Am inceput sa ma zbat,nu ma puteam misca,dar simteam cum ma zbat,nu in corp.

Simteam ca ma afund tot mai mult,ca ma pierd in neant.Am inceput sa plang.

Am incercat sa ma linistesc pe urma si mi-am spus ca nu am incotro si ca trebuie sa astept sa imi revin.In momentul acela am simtit cum ma trage ceva in sus, cu o forta f mare.

M-am speriat si mai rau...deja nu mai reuseam sa ma calmez,nu mai puteam spune:Totul va fi bine !

Am vrut sa incerc sa inchid ochii si sa adorm,dar ma gandeam ca nu ma voi ma putea trezi si am renuntat.La cateva minute 2...3 ..nu stiu exact(pierdusem notiunea timpului) m-a tras din nou acea forta.

Am inceput sa ma rog,sa plang.In timp ce ma rugam,incepeam sa imi revin.Si dintr-o data am simtit ca sunt ok si pot sa ma misc normal,nu in reluare,cum faceam inainte.

Atunci am strigat-o cu adevarat pe mama,care nu a reusit toata ziua sa ma linisteasca.M-am simtit rau toata ziua,obosita,aveam o stare aiurea.

Mi-a fost frica sa dorm noaptea respectiva.Cum ma puneam in pat,ma afundam din nou.

Pot sa spun ca a fost cea mai groaznica zi din viata mea.Nu as vrea sa mai traiesc asa ceva.Nu e asa frumos cum se spune,nu e placut.

Cineva din acest domeniu...m`a asigurat ca a fost vorba despre o decorporalizare...

Nu vreau sa mai traiesc niciodata asa ceva....simteam ca ma sfarsesc

esti interesanta! marturisesc ca as fi vrut si eu sa simt asta am auzit multe despre decorporalizare

s`au scris destule despre decorporizare..multe povesti ..citeste paginile de inceput..pe acolo trebuie sa fie

Eu,ca sa fiu sincera,nu as vrea asta.Ganditi-va cum ar fi sa traiti asa ceva pe pielea voastra

PS:intrati aici,cand e noapte si cand va e frica intrati pe asta.Va calmeaza... http://www.hi5.com/friend/video/displayVie...nerId=101128609

Violet o lua la fuga plangand din cauza a ceea ce auzise. Urca la etaj si se incuie in camera ei. Arunca din cauza nervilor aproape toate lucrurile ce le avea in camera si nu inceta din plans. Deodata se opri in se gandi la ceva. Scoase repede o rochie rosie din dulapul cu haine, si se imbraca cu ea. Isi puse medalionul primit de la Contesa Sangeroasa la gat si lua acel pumnal si il ascunse bine , bagandu-l il partea inferioara a corsetului rochie. Cobori inapoi in salon unde toata lumea se intreba unde este mireasa. Cand intra in salon, pentru cateva secunde, toata lumea inceta din vorbit si alte lucruri. Toti erau surprinsi, din cauza schimbarii toaletei, dar si a faptului ca arata mai bine ca niciodata. Strabatu toata sala, ajungand in cele din urma la cusca in care era tinut Lucian, caruia ii darui medalionul de la gatul ei, apoi il saruta si se intoarse la Vlad care statea in centrul salii imense. Se uita la Vlad zambind si acesta o invita la dans, ultimul sau dans alaturi de ea! Dupa ce muzicienii incetara sa cante, Violet lua o cupa cu vin de pe o masa si striga:

-Vreau sa tin un toast!!!

Toata lumea se opri din dans si vorbarie si linistea cuprinse sala rece cu coloane de marmura.

-Vreau sa tin un toast pentru ziua aceasta, zi in care m-am casatorit si zi in care voi muri! Striga Violet din rasputeri si band din vin, arunca apoi cupa pe marmura, trandind-o de podea, aceasta ulterior, spargandu-se. Toata lumea era inmarmurita si se intreba de ce Violet spusese asta. Cei prezenti se intrebau in gandul lor, deoarece nimeni nu indrazni sa spuna ceva. Vlad ramasese imobilizat, contele la fel. Lucian privea pierdut si deodata striga :

fiind ca in ziua in care a murit...??????....