Radu_CDZ a scris:
Asta e deja un paradox. :) Ateul neaga existenta oricarei divinitati, de fapt... pe cand agnosticul nu.
Eh... e o problema de definitii si de subtilitati. Zona gri din definitii permite sa avem amandoi dreptate.
Modul in care vad eu lucrurile e cam asa:
gnostic-agnostic este o dimensiune a cunoasterii (STII sau NU STII)
teist-ateist este o dimensiune a credintei (CREZI sau NU CREZI).
Acum, ca ateu, poti fii ceea ce se numeste un strong-atheist si sa faci pasul spre ateismul gnostic, adica sa STII ca NU EXISTA. Stiinta aceasta este bazata pe logica si probabilitate.
Acum, ca sa poata fii inteleasa o astfel de pozitie, este nevoie de clarificare suplimentara, de detalii.
De ex.
Daca Dumnezeu este definit ca o inteligenta in afara dimensiunii fizice ce a creat Universul. Atunci, intelectual, putem imagina aceasta inteligenta, putem concepe o forma super complexa de control asupra a ceea ce noi numim materie si astfel putem accepta ca o astfel de entitate poate exista. A spune ca STII ca o astfel de entitate nu exista, este lipsit de suport in perspectiva mea.
Daca Dumnezeu este definit ca un mos cu barba sau un tanar viguros ce petrece o noapte de wrestling cu Iacob (Geneza 32:23-34), definitia ajunge mai aproape de definitia lui Mos Craciun, adica.... definitia unui personaj de poveste. O astfel de definitie poate fi respinsa, poti spune ca STII ca nu exista un astfel de personaj.