sunt un tip normal..sau asa credeam ,,pana acum vreo doua luni cand sa intamplat...sunt cu concubina mea de 8 ani si jumatate dar nu mai stiu ce sa fac..avem o fetita de 7 ani inpreuna si o iubesc ca un nebun..problemele au inceput acu un an cam..nu mai e la fel nimic..in ultimile 3 luni ea a inceput sa se poarte ciudat..cauta cearta din ori ce si imi spunea ca vrea sa fie libera sa faca ce vrea..eu sunt un tip cam gelos..recunosc asta e..imi spune ca nu ma mai iubeste de ceva timp si ca vrea sa ne despartim...pana acum am fost un tip dur,,sau asa credeam.am facut multe greseli..am lovito am vorbit urat cu ea iam reprosat multe lucruri de care nu era vinovata..deci am facuto sa nu ma mai iubeasca stiu..acum o saptamana a plecat.si nu sa mai intors 4 zile desi era foarte aproape de mine unde locuia la o vara de a ei..cu rugaminti si multe altele a venit inapoi..aici incepe buba..desi nu mai eram in relati bune de ceva timp in momentul in care am ramas singur am REALIZAT,,NU PUTEAM TRAI FARA EA,,ar trebui sa va spun ca eu inainte de a ma parasi ma purtam ca un animal cu ea.prin asta ma refer la faptul ca i vorbeam urat am si lovito nu grav dar o palma inseamna mult..am aflato mai tz,,in acesti ani am avut multe probleme dar niciodata ca acum...sa revin..a plecat.si in acel moment lumea mea sa sfarsit..nu puteam a cred ca doar cu o zi inainte i tot spuneam eu sa plece ,,si a PLECAT..nu stiu cum sa va explic dar in seara cand nu a mai venit acasa am inebunit,,nu credeam ca e posibil dar pt mine a fost ca un cutit in inima.am stat 4 nopti si zile fara sa mananc nimic si doar am fumat in continu.miam revazut toata viata din ultimi 8 ani..ciudat..eu care eram un smecher un dur,,am PLANS in continu..simteam ca nu mai pot,,oare e o rusine sa plangi la 30 de ani?cum va spuneam eu care mi se parea ca pot trai fara ea mai bine si i tot spuneam asta si o faceam sa sufere ..in doar doua zile am ajuns sa imi doresc sa mor..si nu exagerez chiar imi doream..nu credeam ca poate sa te doara sufletu asa tare ..nu credeam..eu un smecher am ajuns sa imi dau seama de toate greselile facute de mine in aceasta relatie si sa vad ca ea e viata mea.am jurat sa ma schimb pt ea desi nu era prima oara cand i spuneam asta..dar cum cand a plecat am realizat greselile mele..prea tarziu.si totusi sa intors la mine.desi mai mult pt fata..iam jurat ca ma voi schimba,,si era prima oara in viata mea cand spuneam adevarul dar nu ma mai crede..imi spune ca nu ma mai iubeste si ca se gandeste sa caute pe altcineva sau sa plece definitiv din viata mea..nu pot explica cat ma dor vorbele ei dar .LE MERIT.eu sper doar sa o mai pot face sa ma iubeasca iar si sa ma ierte..sper din tot sufletul..intebarea mea ar fi..sunt eu obsedat?nebun?de ce nu pot renunta la o femeie care nu ma mai iubeste si imi arata asa zilnic:?
Editat Sâm 27 mar 2010 01:15