Început de Claudiu93, Mar 16 mar 2010 · 183 răspunsuri · 31.579 vizualizări
Parintii mei stiu de lucrurile astea, dar se fac ca totul e ok si sunt foarte ignoranti. Ei zic ca e adolescenta o perioada dificila, dar nu cred ca toti copiii de varsta mea sunt nevoiti sa stea toata ziua in casa de frica sa nu faca pneumonie si nu cred ca toti trebuie sa indure atata suferinta ca mine. Ma simt foarte rau cand ii vad pe ceilalti fericiti in jurul meu si eu sunt inchis in casa si in spitale. Ma simt groaznic.
alegi să urmezi lucrurile care
Editat Mar 16 mar 2010 21:32
Claudiu.. calca-ti pe resentimentele pe care le ai fata de psihologul scolii.. mergi la el/ea si roaga-l/o sa te asculte ca un psiholog, nu in calitate de profesor. Spune-i exact ce ne-ai spus si noua, ai fost foarte clar in exprimare si oricine te-ar asculta, ar percepe strigatul tau de ajutor. Nu se poate sa nu te asculte, doar sa aiba inima de piatra, sa nu o faca. Roag-o sau roaga-l sa va intalniti in afara orelor sale de program, ca sa ai timp sa ii spui ce te doare.
In situatia actuala, nu prea ai multe optiuni si singur nu poti sa iesi din starea asta, nici macar cei 160 000 de useri roportal la un loc nu te pot ajuta.
Ia-ti inima in dinti si fa TU ceva pentru tine, pentru ca altii nu prea pot sa faca nimic. Inca ai putere sa lupti, se vede lucrul asta. Si nu e tarziu.
Incearca sa incepi sa-ti impui punctul de vedere in fata parintilor, fara furie, dar ferm si cu capul sus, cu respect, dar nu te mai lasa intimidat, daca vrei sa obtii ceva si mai ales, daca ai dreptate. Ce ti se poate intampla? De omorat nu te omoara.
Cauta la magazinele naturiste melatonina... regleaza ritmul veghe-somn, poate macar o sa dormi mai bine.
Te ingrijorezi prea mult in legatura cu scoala. Sunt sigura ca ai avea rezultate bune si fara atata efort.
Nici eu nu sunt bolnava, dar in ultimele trei luni am observat diferite manifestari psihosomatice, lucruri care inainte nu mi s-au intamplat niciodata.
Organismul "da afara" stresul prin tot felul de manifestari.
Felicitari ptr faptul ca esti constient de ce ti se intampla , si de ce ai ajuns asa.Daca nu ai fi inteles nu ai mai avea nici o sansa sa te faci bine.
Intrebarea de baza este: ce vei face de acum incolo ?
1.Poti sa te sinucizi.E cea mai simpla dar si cea mai proasta solutie.Te vor jeli ai tai o perioada , colegii vor zice ca ai fost un om bun si cam asta e tot ce lasi in urma.
2.Poti sa incepi sa iti faci o viata.Cum suna asta ? Sa iti faci viata dupa cum ai vrea tu.Nu e deloc usor , e foarte greu dar deloc imposibil.
buna dimineata, Claudiu, ma bucur ca ai raspuns , acesta este un semn foarte bun.
vreau sa-ti spun cateva lucruri, ca sa intelegi mai bine.
pe vremea lui ceausescu , copiii aveau 10 minute de desene animate pe zi, pentru ca , psihologic, intre 1-3 ani atat este limita . copilul atat trebuie sa vada si sa perceapa . el nu poate acumula cantitati mari de informatii, nu le poate tria.
intre 3-6, 20 de minute de vizionare , samd. motivul este unul f.bine intemeiat: un copil lasat in fata televizorului sau al calculatorului , fara supravegherea unui parinte , poate fi marcat de unele scene sau poate intelege gresit unele lucruri. parintele trebuie sa fie acolo, langa el , ca sa-l protejeze mental si sa-i inlature orice teama.
daca nu se intampla lucrul acesta, in timp, copilul dezvolta noi si noi temeri, fara un suport mental. parintii sunt cei care sunt ajutorul si nadejdea copiilor.
in cazul tau, ai crescut ca o floare in mijlocul buruienilor, care ne-au napadit. parintii trebuiau sa curete gradina, sa iti puna un arac, ca sa te sprijini, sa te ude regulat , sa fertilizeze pamantul si sa inlature daunatorii.
sa spunem (asta presupun eu in momentul asta) ca tu ai primit doar ingrasamant la radacina, ca sa ai multe florescente, uitand de restul atributiilor.
ai crescut un autodidact si ai incercat sa vezi lucrurile obiectiv.
continuu sa cred ca esti un adolescent normal, cu temerile intensificate la maxim in privinta viitorului. nu-ti face griji, viitorul nu este atat de sumbru pe cat te temi tu ca este, ia-ti soarta in propriile maini si fa-o asa cum crezi. intotdeauna cand se inchide o usa, se va deschide o fereastra.
totul este ca in inima ta sa incolteasca samanta sperantei. iti doresc din tot sufletul sa-ti fie viata o eterna primavara!
PS: sa nu crezi ca vei fi mereu singur si fara prieteni. toate la timpul lor. momentan, decat prieteni din interes, mai bine te lipsesti. fii propriul tau prieten. DORESTE-TI BINELE!!!
in privinta sportului...si tenisul de masa este un sport si sahul...
TAKE CARE!
Buna ziua Claudiu ! Am citit tot ceea ce s-a scris pina acum si pot spune si eu ca intr-adevar un semn foarte bun este faptul ca esti dispus sa mentii contactul cu noi. Te rog sa continui sa o faci.
In primul rind ceea ce este uimitor la tine este faptul ca dai dovada de o cunoastere de sine pe care nici oameni trecuti mult mai mult prin viata nu o au. Asta este avantajul tau. Primul pas spre rezolvarea unei probleme este cunoasterea ei in detaliu. Esti un om sensibil sau mai bine spus hipersensibil prin prisma celor traite pina acum si evident ai un nivel de inteligenta peste medie. Esti un om puternic desi poate nu iti dai seama inca de asta. In acest moment simti ca nu mai ai nici un scop, nu-ti mai doresti nimic, practic nu ai de ce sa te agati. Imi permit sa-ti sugerez ceva. Acest "ceva" mie mi se pare ca pur si simplu sare in ochi ca rezultanta a tuturor framintarilor tale : cred ca drumul tau in viitor e legat tocmai de psihologie. Nu te-ar interesa sa studiezi tocmai ceea ce reprezinta acum un obstacol intre tine si restul lumii, intre tine si devenirea ta ? Te consider un tinar absolut normal ce se zbate insa intre propriile dorinte si cele ale altora (de fapt si asta e foarte normal pentru un tip cu mintea mai "luminata" decit a altora)
In primul rind nu te mai considera un copil. Esti un tinar foarte aproape de momentul in care va lua friiele propriei vieti in miinile sale. Asta nu trebuie nicicum sa te sperie. Este bucuria unui nou inceput, momentul in care incepi sa te construiesti pe tine insuti. Stii ce vrei , ce iti trebuie.
Nu stiu ce pregatire au parintii tai, insa inclin sa cred ca sint mai putin instruiti sau pur si simplu coplesiti de realitatile vietii prezente, nemaiavind vreme pentru teorii si psihanaliza si inclinind balanta spre pragmatism. Parintii sint parinti si in mod cert nu doresc decit binele copiilor . Problema este ca uneori (de multe ori) uita sa mai fie atenti la faptul ca un copil are si el personalitatea lui care se structureaza in ceea ce va deveni baza individului adult.
Tu iti cunosti acum foarte bine si capacitatile si limitele. In primul rind ar fi necesara o discutie cu parintii ,cu tine in postura adultului in devenire si nu a copilului coplesit de dorinta de a face pe plac parintilor sau intimidat de autoritatea lor . Aceasta discutie trebuie sa fie calma , echilibrata si punctuala. Trebuie sa-i faci sa inteleaga ca ai ajuns la un punct limita. Este momentul unui bilant si al unor concluzii. Desi poate parea prematur, nu este . Nu cred ca exista vreun tata care sa nu fie mindru de faptul ca fiul sau da dovada de maturitate , ca are o personalitate bine conturata si taria de a-si afirma opiniile.
Desi ai studiat chimie, matematica... eu inclin sa cred ca in primul rind ai o inclinatie spre psihologie. Nu multi tineri de virsta ta au capacitatea de a sesiza tipare comportamentale . Gindeste-te bine daca asta nu ti s-ar potrivi. In mod evident esti deranjat tocmai de incapacitatea (aparenta) de a comunica cu cei din jur sau de fapt de incapacitatea altora de a sesiza nevoia ta de comunicare.
Gindeste-te ce anume te-ar interesa sa faci in viitor. INTERES - asta este cuvintul cheie. In momentul in care reusesti sa definesti acest aspect poti sa-ti canalizezi eforturile si intr-un fel sau altul sa elimini tot ceea ce consideri "balast" in acest moment.
In ceea ce priveste starea ta de sanatate : incearca sa-ti scoti din minte toata suferinta de pina acum . Un psihic sanatos atrage dupa sine un sistem imunitar fortificat. Nu mai trai cu teama ca te vei imbolnavi, ca te va durea capul fiindca bate vintul sau ploua. Exista oameni meteodependenti. Presiunea atmosferica influenteaza enorm. Stiu asta pentru ca si eu am genul asta de probleme. Daca pina acum nu s-a descoperit o cauza clinica a tusei tale, te-ai gindit ca poate fi ceva alergic sau pur si simplu cum se spune popular "pe fond nervos" - neurovegetativ? In ce priveste alergiile exista un medic de exceptie in Bucuresti : Ioan Nedelcu. Este si un om deosebit. Poate ar trebui sa-l contactezi. Cauta pe net detalii. Alergiile dau si stare febrila si in ultimii ani sint cauza principala a multor suferinte neelucidate. Poti fi alergic la ceva din casa , de exemplu acarienii sau un component al vopselei peretilor, la soare sau la frig. Iti recomand insa un simplu exercitiu : la culcare limpezeste-ti mintea si gindeste-te ca esti un om puternic, inteligent si sanatos psihic si fizic. Esti un om caruia ii stau in fata toate posibilitatile , toate frumusetile si misterele lumii asteia. Esti un om care incepe sa-si construiasca viitorul, stapin pe el si capabil sa vada si sa inteleaga mai mult si mai bine decit altii.
Niciodata sa nu-ti faci griji in legatura cu ceea ce gindesc altii despre tine. Gindeste-te ca fiecare dintre ei , in ciuda aparentelor are probleme personale :complexe, temeri, incertitudini. Toti sintem oameni .
Viata nu e simpla dar e o calatorie a naibii de interesanta. E un drum care merita parcurs .Tu esti un om puternic si am ferma convingere ca esti un element pozitiv in societatea asta oarecum debusolata. Ai incredere in tine .
Sper ca vei mentine legatura cu noi pe forum. Nu mai amina : gindeste-te ce anume vrei sa faci si discuta cu parintii calm si "la obiect".
In momentul in care vei sti exact ce vrei totul se va limpezi si lumea ti se va deschide. Relatiile cu ceilalti vor "curge" firesc . Nu te grabi, crede-ma : vei intilni si prieteni si iubire. Fii in continuare un om puternic si intimplarile fericite vor veni firesc.
Multumesc pentru ca incercat sa ma ajutati, dar nu cred ca sunt pregatit deloc sa realizez acum ce o sa fac in viitor sau sa ies sa imi fac prieteni si in niciun caz nu cred ca sunt pregatit sa plec de acasa sa imi fac un viitor. Am o stare foarte proasta si sunt mereu stresat si speriat cam din orice. In plus am inceput sa uit cuvinte pe care le folosesc in fiecare zi. Nu ma mai pot concentra deloc si am inceput sa cred ca innebunesc. Simt ca nu mai stiu cine sunt si ma pierd pe mine insumi. Gandul asta ma ingrozeste foarte tare. Nu pot sa fac nimic singur fara ajutor. Nu mai sunt in stare sa ma ajut singur. Am vorbit cu psihologul si mi-am facut o programare saptamana viitoare. Sper din tot sufletul sa ma ajute pentru ca nu mai pot continua asa.
la ce ai teste?
de ce nu te concentrezi pe obiectele care-ti vor folosi mai departe? Este si dorinta ta sa fii bun la toate materiile?
salut ,Claudiu
ce ai facut azi? cum ti'a fost ziua?
Editat Mie 17 mar 2010 20:07
sarazin79 a scris:salut ,Claudiuce ai facut azi? cum ti'a fost ziua?
Nu foarte buna. La scoala stres. Avem multe teste de dat. Si sunt foarte obosit in general. Am vorbit cu psihologul nostru sa imi faca o programare.
Editat Mie 17 mar 2010 20:10