Va rog sa cititi ... am nevoie de ajutor

Kilkoana a scris:

in ochii lor ai acceptat. nu stiu mai mult.

Capcana e sa-ti spui inconstient "ca sa fiu acceptat, iubit, trebuie sa fiu suficient"

Trebuie si suficient sunt doua cuvinte maligne, imposibile. Niciodata nu esti suficient.

Nietzsche spunea "Niciodata nu trebuie sa trebuiasca".

Vazand asemenea "parinti", imi vine sa intreb ca americanii in filme, "Where those people come from?"

Claudiu, impuneti punctul de vedere, parintii tai sunt niste pradatori si tu esti pe cale sa devii prada lor.

pai si acum daca a constientizat ca nu mai e cazul sa fie suficient la toate, e cazul sa se impuna. Nu e vorba decat de lupta , pana ajung sa il accepte ca pe o fiinta. Cred ca a facut un prim pas vorbind cu ei, daca regulat le serveste inapoi orice jignire, vor ajunge sa inteleaga CA NU SE POT COMPORTA ASA CU EL. Si incet toate pot cadea in loc.....profii, fetele, sanatatea. ACI SA FIE ATENT, daca e din cauza "asta expusa" o sa dispara incet-incet cand isi castiga statutul.

sper sa te ajute nu sunt mare "filozoafa", dar poate iti e de folos...

oarecum am fost si eu in situatia ta ...nu am fost o eleva stralucita dar la fel ca si tine eram presata si stresata sa imi multumesc mama, ai mei au divortat cand aveam 5 ani , si nu voiam sa fiu atat o rusine cat si o povara pt mama.

am avut si eu cateva tentative de suicid , si imi doream sa mor , dar asta din cauza neintelegerilor intre mine si mama (care tot la fel ma pistona sa invat)acum am realizat ca nu era decat (cel putin pt mine) o metoda sa ii atrag atentia sa mai imi slabeasca lesa..nu aveam voie sa ies afara , daca depaseam ora 20.00 eram pedepsita si diverse..

faza cu suicidu nu te gandi la asta ..pt ca pana la urma iti faci rau sg, nu are rost sa ma apuc sa iti zic chestii de genul asata , pt ca , cred ca le stii deja de la mai multe pers(si oricum cand si mie imi pica pata pe ceva , tot ca mine faceam)

un exemplu: am o buna prietena care e exact in aceeasi situatie, e fff desteapta , stii ce facut fata ..a plecat din oras(eu sunt din pitesti) , s-a dus la Buc la facultate..ca sa scape de ai ei..stiu cum sunt parintii aia "comunisti" , asta a fost la ea sg solutie..si asa ma gandesc ca ar fi si pt tine..dute undeva departe de ei..

gandeste'te poti intra presupun la ce fac vrei nu ? acolo poti fii cum vrei tu ..nu te stie nimeni..ai zis ca ce sa ajungi la facultate sa te omoare si aia cu invatatul ca dupa aia sa te sictireasca un sef idiot cu doar 2 neuroni, fiu de patron sau mai stiu eu ce..

eu pana am intrat la liceu am fost un copil f cuminte ..cand am dat cu "nasu'" de anturaj s-a schimbat foaia ...si am facut multe idiotenii dar nu imi pare rau..parerea mea e ca prin asta iti faci o experienta a vietii..de ce sa inveti din experinta altora cand ti-o poti face pe a ta , e bine sa inveti din dreselile altora ca sa nu le faci tu ..

Pleaca de langa ei ..pana la urma (sper sa ma insel) te vor distruge psihic si imi e teama sa nu ajungi copilul mamei care va fi mai mult "copil "de companie" si trofeul lor..ca asta mor pe unii parintii ..isi obliga copii sa fie nuj cum ca sa aiba ei cu ce se lauda ..ca pt e diferenta intre a te mandri cu , copilul si a te lauda ..ne pun pe noi sa facem , ce nu au fost ei in stare sa faca..ok pe undeva au si ei dreptatea lor ..dar si noi avem un suflet si un creier ..pt a lua propriile decizii..

inca o chestie ..daca pleci la fac in alt oras, judet unde vrei tu ..du-te schimbat..fi acolo de la bun inceput asa cum vrei ..stiu ca e greu si e fals..dar formeaza-le celor din jurul tau impresia de care au nevoie pt a iti gasi anturajul , grupul , pritenii care sa te faca sa te simti bine

Si in legatura cu probleme de sanatate..eu sunt de parere ca daca psihicul e bolnav si corpul la fel...nu sunt medic , fac postliceala de asistenta medicala , dar ce ai tu cu stomacul si sange in scaun pot fi pe sistem nervos, faptul ca te consumi ff mult , prin plans , suparari pierzi multa energie, poate nu te harnesti suficient..nuj daca ai facut pana acum ..dar fa-ti un exudat faringian pt a vedea ce fel de infectie si la ce medicamente cedeaza pt a nu mai te indopa de mae..pt ca si asta a dus la probleme de stomac , prea multe medicamente care probabil contin aceeasi substanta activa iar efectul e prea mare..se poate ajunge la o doza toxica .sunt f multe riscuri .Incearca si e ff bine sa bei cat mai multe ceaiuri de sunatoare , tei , coada soricelului si plante dastea , bea regulat..te vei simti si mai linistit si poate nu vei mai avea probleme cu stoamcul .

eu cam atat am avut de spus , daca nu am uitat ceva pe drum ..daca vrei si pot sa te ajut cu ceva , imi poti lasa id de mess si putem vorbi oricand ai nevoie de cineva care sa te asculte .pop sa ai grija de tine

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic53147.htmliubeste-te -pe topicul asta,am incercat sa raspund mai multor probleme pe care le-ai ridicat,Claudiu.

Am citit cu lacrimi in ochi povestea ta...trebuie neaparat sa inveti sa te iubesti si sa nu mai depinzi afectiv de parinti -chiar daca varsta ta,nu pare prea potrivita pentru asta.Am cunoscut cu ceva vreme in urma,o tipa -cred ca avea in jur de 30 de ani pe atunci- care s-a imbolnavit de schizofrenie,dupa ce a reusit sa isi termine si facultatea cu 10 pe linie (facuse ceva cu inginerie si proiectari legate de industria lemnului si arhitectura...nu mai stiu exact ce)...a clacat dupa.

Parintii au presat-o constant,pana efectiv au imbolnavit-o psihic...diploma ei si cunostintele de olimpica,nu ii mai foloseau la nimic...am intalnit-o si in plina criza...vorbea fara sir,amestecand fantezii paranoide cu realitatea...toata lumea o ocolea din pricina asta,chiar daca era de fapt o fata buna...de la medicamente,se ingrasase si se deformase...cred ca nu a avut vreodata un prieten adevarat.La noi in casa,nu a mai fost primita dupa ce a venit odata in plina criza,debitand povesti fantastice,in care era victima unor persecutii multiple (agentii secrete,extraterestrii,yoghini si chiar ingeri isi bagau nasul in viata ei...)

Mama s-a speriat pur si simplu,si nu a mai primit-o de atunci incolo...

E o problema atat de des intalnita,incat nu am intalnit pana acum un om care sa o fi depasit: ne pasa enorm de opinia celorlalti despre noi,de aprecierile sau dispretul lor,de insulte si elogii,critici sau felicitari.Suntem dependenti,educati sa fim dependenti,de opiniile celorlalti despre noi.Daca nu ne conformam,suntem pedepsiti aspru...exista si cuvimnte cheie,speciale care sa ne activeze aceasta problema.Cel mai folosit dintre ele poate este "NESIMTITULE!".Se presupune ca e ceva cumplit de rau sa nu iti pese de parerea celorlalti despre tine...va trebui sa te educi tu insuti,pentru ca ceea ce fac parintii tai,e o anti-educatie,o conditionare.

Scopul firesc al educatiei,este sa iti dezvolti potentialul si sa-ti extinzi libertatea,independenta.

Am copiat o postare a mea de pe topicul din link,pentru ca am impresia ca e foarte binevenita aici:

Am sa incerc sa scriu un pic despre cauzele neiubirii de sine:

1 neglijarea -e sursa convingerii ,,nu sunt destul de bun'',nu merit...chestii,in general -nu merit atentie,iubire,pretuire...nu sunt important.|Ca reactie de aparare,poate ca ai incercat sa te faci bagat in seama,observat,ai incercat sa iesi in evidenta...daca a existat un frate/sora,sau o alta persoana din anturaj,care primea atentie,ai fost gelos,invidios,SPERIAT CA VEI FI IGNORAT,ai intrat in competitie...si cand asta s-a dovedit inutil,ai devenit complexat...te simti inferior...simti ca trebuie sa dovedesti ca esti superior,ca trebuie sa indeplinesti tot felul de conditii pentru a fi iubit...ca trebuie sa MERITI...si ca NU meriti...fie incerci sa te pui cu disperare in valoare(in ochii celorlalti),fie te ignori tu insuti,te neglijezi,convins ca nu meriti nimic mai bun...

2 abuzul -e sursa atitudinilor tale foarte critice,autodistructive...ai fost maltratat(fizic,emotional,sexual),si acum faci si tu acelasi lucru...nu ai putut impiedica abuzul,atunci -a fost ca o pedeapsa(chiar si un viol,e perceput asa...),acum te urasti pentru ca nu ai impiedicat abuzul asupra ta...si te pedepsesti singur,abuzandu-te si mai tare,pentru asta...ti-a fost inoculata convingerea ca esti rau...ca meriti sa suferi,si atitudinea ta critica,e modalitatea pe care o folosesti pentru a te apara de presupusa ta rautate...iar atitudinile tale auto-distructive,sunt modul tau de a te pedepsi,de a eradica ,,raul'' care esti...te simti vinovat.Cel mai ,,bun'' lucru la care speri este ca celorlalti sa le fie...MILA de tine,si sa te lase in pace...dar tie nu-ti e mila...te urasti!

3 respingerea -nu te-au vrut...au avut grija sa-ti spuna asta,sa ti-o arate...nu cumva sa uiti,ca ti se face marea favoare de a nu fi fost aruncat...poate ca ai fost chiar respins,in favoarea unui frate(sau amant,de exemplu)favorizat...asta ti-a intarit sentimentul de inutilitate si lipsa de valoare,simti ca nu poti sa fi iubit,nu asa cum esti,in orice caz...ai crescut cu frica de a nu fi abandonat...sau poate chiar ai si fost abandonat...nu te-au iubit,si nu ti-au aratat ca poti fi iubit...nici macar ca e ok sa te iubesti...erai ,,povara'' lor,te pasau de la unul la altul...erai ,,a lu' ma-ta'', ,,a lu' tac-tu''...al nimanui...acum te agati de oricine iti arata o aparenta de afectiune,chiar daca se comporta abuziv...pana si ,,prietenii'' te trateaza ca pe o hartie igienica...si tu RABZI...de frica ca vei fi parasit,respins...ca si cum ti-ar face o mare favoare ca te ingaduie prin preajma...te respingi tu insuti,convins ca nu poti fi iubit...ca sunt tot felul de trasaturi ale tale care te fac de neiubit...trasaturi morale(adesea imaginare...),trasaturi fizice...ai nasul prea mare -nimeni nu o sa te iubeasca vreodata,nimeni nu poate iubi pe cineva atat de fara valoare ca tine...atat de ..rau...atat de incapabil...

4 ai fost sufocat emotional -parintii(si nu numai),s-au bagat in sufletul tau...poate ai fost folosit ca sot-surogat,de catre un parinte singur,sau abandonat,care a insistat sa te faca salvarea vietii lui,rostul vietii sale ratate...au incercat sa-si traiasca viata prin intermediul tau,si-au proiectat visele si aspiratiile asupra ta,ti-au cerut sa fii omul care nu au reusit ei sa fie,sa realizezi ceea ce ei au esuat...ai fost asaltat,folosit ca barca de salvare,ai trait intr-o dictatura,si adesea dictatura era o dictatura a cocoloselii,grijilor deplasate,a ,,rasfatului'' -ceilalti,nu pricep ce e cu tine...ai avut asemenea parinti grijulii...care ti-au ,,dat totul''...au avut atata grija de tine...uneori,nici macar tu nu intelegi de ce nu mai poti sa suporti grija asta!

Ai fost poate chiar terorizat ,,din iubire'',batut ,,pentru binele tau'',au fost autoritari,tiranici...preocuparea lor pentru tine,a fost excesiva...ai fost strivit de ,,iubirea'' lor posesiva...tratat ca un obiect...poate ca un bibelou,dar tot ca un obiect...

Acum,iti e greu sa te implici emotional...ti-e teama ca vei fi sufocat din nou,ca ti se va ,,da totul'' din nou...doar ca apoi,sa ti se pretinda o devotiune totala,doar ca apoi,sa ti se pretinda sa te lasi calcat in picioare,folosit,POSEDAT...doar ca sa ti se ceara TOTUL inapoi,si inca cu dobanda! -normal ca ai nevoie de iubire,ca toti ceilalti...dar,cumva,reusesti sa gasesti tot felul de motive ca sa fugi de ea...sa fugi de o relatie serioasa,de angajament...

In relatia cu tine insuti,pastrezi aceeasi teama...iti e teama sa te implici cu adevarat in viata ta...ai fost teleghidat,altii au stiut mereu ce e ,,mai bine'' pentru tine...acum,nu ai incredere deloc in tine...de fapt,ai fost desconsiderat,folosit...ei au avut nevoie de tine,sa fi ,,cineva'',sa faci ceva...acum,nu mai sti sa fi tu insuti,,,nu mai simti ca e in regula sa fi tu insuti...nu te mai accepti asa cum esti,te-au impovarat cu ,,grija'' lor,si acum,nu mai sti sa ai grija de tine...sau ai prea multa grija...incerci sa te controlezi permanent,sa te ridici la inaltimea asteptarilor celorlalti...te raportezi permanent la ei,te simti DATOR sa le faci pe plac...

5 privatiunile.Ai crescut in lipsuri(fizice,sau emotionale),din cauza unor conditii nefericite,neprielnice...asta te-a invatat sa te multumesti cu putin...chiar daca de fapt,ai nevoie de mai mult.Ai invatat sa nu ceri mai mult,pentru ca e inutil...acum,te descurci si fara...cumva,probabil ca ai simtit ca nu meriti mai mult...ca pentru tine,e ,,bine'' si asa...daca nu ai fost iubit,ai invatat sa traiesti fara iubire...sa nu ceri sa ti se raspunda la iubire...se poate ca asta sa fie sursa iubirilor tale neintelese,nefericite,neimpartasite...chiar si cand primesti ceva(daruri,afectiune),se intampla sa refuzi...sa dai inapoi...nu stii cum sa te lasi iubit,nu sti cum sa primesti...nu crezi ca meriti ceva mai bun...

Sunt oameni neiubiti,care nu se iubesc pe ei insisi in primul rand,si care nu cred ca merita sa fie iubiti...ei fac gesturi disperate,cersind MILA...atentie,aprobare...fara sa-si acorde lor insile atentie ori aprobare,sau macar...MILA.

Ce-l mai inutil e sa incerci sa confrunti asemenea oameni. Ai mei spun ca "da, am gresit". Cand intreb ce? Ei spun "ca te-am dat la scoala". Daca intreb de ce? Imi raspund ca "tu nu erai in stare de nimic si noi nu am vazut".

Cand aveam 7-8 ani, maicamea il persecuta pe tatal meu ca i-a furat viata. Brusc maicamea a incetat, s-au unit, si au inceput sa-mi fure mie viata. Sau cum spun ei "ne-am facut prioritati din el sa-l facem om mare". Atat m-au fitilat pana n-am mai putut sa dorm.

Am inceput sa am cosmaruri ca in gradina casei e plin de serpi si ca nu am loc unde sa caut. Inconstientul ma atentiona. Asa de bine m-au programat si m-au momit ca am terminat facultatea dorita de ei. Ca sa-i proslavesc pe ei. Intre timp, cei pe care-i invidiau au murit, dar invidia lor a ramas vie. Pentru ca copiii acelor oameni nu au murit si sunt in functii. Daca am intrebat "voi ma iubiti" am primit raspunsul "da". Daca am adus in discutie cele de mai sus, a iesit mare scandal. Deci dragoste, dar pana la adevar.

Am spus acestea, ca sa stiti ca unii omanei traiesc in mare invidie si isi folosesc copiii pentru planuri mari. Daca familia mea traia in Florida, eu probabil eram menit sa ajung astronaut, pentru ca acolo astronautii sunt elita societatii (Cape Canaveral e in Florida).

Genul acesta de oameni sunt foarte vicleni si ei o intorc mereu ca sa iasa cu fata curata. Si se duc la biserica, ortodoxa. Si cica primesc iertare de pacate. Si incearca sa-si duca si copiii la biserica. Eu de exemplu nu pot intra cu ai mei in biserica. Nu ne uneste adevarul.

Acum poate o sa intelegeti de ce micii schizofreni se considera in delirul lor niste Cristosi. Pentru ca parintii lor sunt un fel de Ana si Caiafa.

Eu nu pot sa-mi acuz acum parintii prea tare, pentru ca in viata, inainte sa stiu aceste lucruri, am fost ca si Iuda Iscariot, am luat argintii din mana lor. Totusi nu mai pot sa mint, iar adevarul meu este o persecutie pentru ei. Sa-i iert? Greu. Mai bine zis, a nu-mi mai pasa. Sunt incorigibili. Lor nu le pasa decat de sufletul lor. Si sa ascunda pacatul. Chiar si in aceste zile cand el trebuie marturisit si sa existe cainta.

Oneiros a scris:

Acum poate o sa intelegeti de ce micii schizofreni se considera in delirul lor niste Cristosi. Pentru ca parintii lor sunt un fel de Ana si Caiafa.

Foarte amuzant, si plauzibil. Mi s-au parut mereu interesante delirurile. Acum caut o carte de psihiatrie care sa le decripteze. Faza cu identificarea cu Iisus e super. Iisus, victima perfecta, tapul ispasitor, nevinovatul tepuit de smecheri, cum ar zice Rene Girard. Omule, pune-te si scrie un roman cu tot ce ai trait si stii, ca ai da lovitura!

Kosmotro a scris:

Foarte amuzant, si plauzibil. Mi s-au parut mereu interesante delirurile. Acum caut o carte de psihiatrie care sa le decripteze. Faza cu identificarea cu Iisus e super. Iisus, victima perfecta, tapul ispasitor, nevinovatul tepuit de smecheri, cum ar zice Rene Girard. Omule, pune-te si scrie un roman cu tot ce ai trait si stii, ca ai dat lovitura!

As fi scriitorul ororilor.

Oare exista in psihiatrie explicatii la deliruri? Ei nu sunt interesati de cauza. Au pastile, ce le mai trebuie explicatii.

Oneiros a scris:

As fi scriitorul ororilor.

Si ce daca? -poti sa scrii un roman initiatic.Oameni care trec prin calvar,dar isi gasesc cumva salvarea -ajutati poate,dar pana la urma,in ei insisi.Eu zic ca ar fi si interesant,si util,si poate chiar necesar -pentru tine si pentru altii,fie ei parinti sau copii...

Nu toata lumea citeste tratate de psihiatrie,sau chiar carti de popularizare...cat despre tratamente si psihologi/psihiatrii,cred ca stii mai bine care e situatia.Multi ar citii mai degarba un roman bine scris,decat o "lucrare de specialitate".Sa le explici prin exemple cum se face transformarea,cum se depasesc problemele...nu prin teorii.

Eu scriu o asemenea carte chiar acum,dar e loc pentru toata lumea,iti dai seama.Ai ceva de spus,si e important si folositor...nu are rost sa taca cei care au ceva de spus,sa mai taca si aia de ne fac capu' patrat fara sa spuna nimic.

Arcangelo a scris:

Si ce daca? -poti sa scrii un roman initiatic.Oameni care trec prin calvar,dar isi gasesc cumva salvarea -ajutati poate,dar pana la urma,in ei insisi.Eu zic ca ar fi si interesant,si util,si poate chiar necesar -pentru tine si pentru altii,fie ei parinti sau copii...

Nu toata lumea citeste tratate de psihiatrie,sau chiar carti de popularizare...cat despre tratamente si psihologi/psihiatrii,cred ca stii mai bine care e situatia.Multi ar citii mai degarba un roman bine scris,decat o "lucrare de specialitate".Sa le explici prin exemple cum se face transformarea,cum se depasesc problemele...nu prin teorii.

Eu scriu o asemenea carte chiar acum,dar e loc pentru toata lumea,iti dai seama.Ai ceva de spus,si e important si folositor...nu are rost sa taca cei care au ceva de spus,sa mai taca si aia de ne fac capu' patrat fara sa spuna nimic.

Si daca e deja scrisa cartea de care vorbesti? Daca e vorba de Cartea Faptelor si va fi prezentata public la Judecata de Apoi de catre Judecatorul Lumii? Am impresia ca Judecata de Apoi se va face cu unelte de analiza tranzactionala, pentru ca Eric Berne, Claude Steiner, Fanita English au fost/sunt evrei.

Eu nu pot sa judec oamenii intr-o carte si sa-mi pun numele pe acea carte. Sunt prea las cred pentru asa ceva sau am viata prea patata pentru asa ceva. E de ajuns ca am facut un site. Si nu e bine scris nici acel site. Pentru ca nu am calificarea necesara sa scriu psihologie, si nici toate conflictele interioare rezolvate. Ar trebui sa ma opresc si din scris pe forum.

Arcangelo a scris:

Oameni care trec prin calvar,dar isi gasesc cumva salvarea -ajutati poate,dar pana la urma,in ei insisi.

1. Numai daca are si speranta in final.

2. E valabil si la tine.