Despre indiferenta..

pey..sunt noua pe acest forum,mi.a spus o pr de el si mi.a spus ca sunt persoane cu suflet bun si ma pot ajuta.E prima oara cand apelez la astfel de chestii,adica sa scriu pe un forum.Am o problema cu pr meu,de vreo 3 luni se poarta ciudat,e indiferent,dar indiferent la sange.Nu.mi mai spune nici te iubesc nu ca ar fi asta o tragedie doame fereste dar asa ca fapt divers pt ca el inainte imi spune de fiecare data cand simtea,dar de la ultima cearta s.a racit foarte mult.Acum cateva zile pe seara mi.a trimis o melodie foarte frumoasa care se potriveste oarecum cu situatia noastra si prin care cred eu vrea sa.mi spuna ca ma mai iubeste dar ceva nu.i convine.Eu incerc sa fiu cat se poate de indiferenta cu el,sa nu.l alint toata ziua si chestii de genul.Ultima lui relatie a fost un dezastru si el spune ca ii e frica sa mai arate unei fete ca o iubeste doar sa nu pateasca ca ultima data.Dupa parerea mea i.am dat destule motive incat sa prinda putina incredere in mine si sa isi mai inlature putin din frica aceea.De cateva zile incerc sa fac discutie cu el,sa ne mai apropiem putin pt ca noi inainte eram foarte apropiati,dar mereu imi da cate o replica si ata discutia.Chiar si in seara asta i.am cumparat un plus dar asa ca fapt divers pt ca mai mereu i.am facut "mici cadouri" si mi.a tras o fata de imi venea sa intru in pamant si pe urma ca hai ca ma duc la sala.Sa fiu sincera am fost cam javra,am crezut ca are pe altcineva si ca sa ma conving am rugat un amic foarte bun sa stea cu ochii pe el o saptamana,zis si facut. Nu are pe altcineva,facultate,sala si apoi acasa. In amicul asta am incredere si pt ca el nu se cunoaste cu pr meu.Amicul acesta il stie pe pr meu din spusele mele si din vedere dar oficial nu se cunosc si mai stiu ca amicului acesta ii place de mine si daca ar fi fost sa ma minta sa zicem,putea sa spuna ca are alta fata dar mi.a spus adevarul.Acum nu inteleg de ce se poarta cu mine asa,am incercat sa ne reapropiem,sa vorbim mai mult dar fara succes.Daca am greseli va rog sa ma scuza.ti dar imi dau lacrimile cand vorbesc de el,nu ma pot abtine.

Adriana.

Intreaba-l de ce se poarta asa? Care sunt motivele?

Fara comunicare nu faci nimic.

Adriana, de ce nu vorbesti deschis cu el sa iti spuna exact ce are? Iti spun din experienta ca jocul presupunerilor e un joc periculos, pentru ca nu stii cand intri pe o panta gresita si pierzi contactul cu realitatea... Se poate sa ti se para anumite chestii si in realitate sa fie ceva care nici nu ti-a trecut prin cap, poate chiar ceva marunt...

Vorbeste cu el si spune-i ca asa nu mai merge, trebuie sa stii si tu ce se intampla cu el... stiu ca EI de obicei cam refuza sa vorbeasca despre problemele lor, dar nu exista limba care sa nu poata fi dezlegata cu un pic de tact...

239b3adriana a scris:

dar a spus ca nu ca nu vrea sa ne despartim dar daca vreau eu am drum liber el nu ma tine cu forta.

Se contrazice.

Fii si tu indiferenta cu el. Sa vezi ce face. Probabil sta cu tine doar din dorinta de a nu fi singur pana va gasi pe altcineva mai bun.

Amicul_tau a scris:

Intreaba-l de ce se poarta asa? Care sunt motivele?

Fara comunicare nu faci nimic.

l.am intrebat crede.ma chiar m.am si rugat de el sa.mi spuna ce se intampla cu el.I.am spus daca nu mai simti nimic pt mine spune.mi sa se termine acuma cand inca nu e prea tarziu,acuma cand ne pot ramane amintiri frumoase dar a spus ca nu ca nu vrea sa ne despartim dar daca vreau eu am drum liber el nu ma tine cu forta.

Malkia a scris:

Adriana, de ce nu vorbesti deschis cu el sa iti spuna exact ce are? Iti spun din experienta ca jocul presupunerilor e un joc periculos, pentru ca nu stii cand intri pe o panta gresita si pierzi contactul cu realitatea... Se poate sa ti se para anumite chestii si in realitate sa fie ceva care nici nu ti-a trecut prin cap, poate chiar ceva marunt...

Vorbeste cu el si spune-i ca asa nu mai merge, trebuie sa stii si tu ce se intampla cu el... stiu ca EI de obicei cam refuza sa vorbeasca despre problemele lor, dar nu exista limba care sa nu poata fi dezlegata cu un pic de tact...

am observat ca prefera sa taca cu toate ca i.am spus orice ar fi poti sa vorbesti cu mine,daca nu pot sa te ajut te voi intelege daca nu voi reusi sa te inteleg voi incerca.As prefera sa.mi spuna orice ar fi ca e sau nu grav,chiar daca ar fi sa plang sa sufar dar macar stiu ca mi.a spus si nu.mi ascunde orice ar fi chiar de ar avea si pe altcineva.Nu as vrea sa continuam sa mergem pe un drum impreuna dar totusi separat iar cand o fi la o adica sa inceapa certuri urate sa ne aruncam vorbe care nu.si rostul si relatia sa lase un gust amar. Dupa ce ca viata insasi ne lasa uneori un gust amar macar noi ca un cuplu sa pastram lucrurile frumoase.

Amicul_tau a scris:

Se contrazice.

Eu zic sa va despartiti o periaoda: circa 1 sapt. Fara telefoane si altfel de contacte. Sa vezi daca te mai cauta. Poate i se reaprinde dorul de tine.

am incercat.am spus ca incerc sa fiu cat mai indiferenta,adica sa.i arat ca.mi pasa de el dar totusi sa fiu mai detasata.si eu nu.l bag in seama si face el ce face si vorbeste cu mine.si la telefon si pe mess nu conteaza imprejurimile.de cautat ma cauta ,gaseste pretexte ca sa deschida un subiect cu mine de vorba

In primul rand, ai rabdare. Uneori problemele astea trec de la sine. Cum au mai spus si altii, nu te arunca la presupuneri ca nu te ajuta cu nimic si e foare posibil sa o apuci pe cai gresite. Stiu ce spun .

Cumva e posibil sa fie altceva in neregula cu viata lui, despre care tu sa nu stii (scoala, facultate, munca, probleme in familie, criza de identitate etc)? E foarte comun ca barbatii sa fie inchisi in ei si sa nu vorbeasca despre asemenea lucruri.

E posibil sa fie foarte concentrat pe anumite lucruri, iar tu sa crezi ca stie cum te simti si te ignora intentionat. Un lucru de care trebuie intotdeauna sa tii cont e ca in general barbatii habar-n-au sa interpreteze aluziile partenerelor si nu zabovesc multa vreme incercand, intrucat considera femeile indescifrabile (asa i-a lasat Dumnezeu, deci sa nu ne suparam). Se mai intampla uneori ca in asemenea situatii sa creada ca starile tale de neliniste si suparare sunt de moment, si pentru ca mai apoi te porti normal, sa creada ca ti-a trecut (desi tu in realitate fierbi in tine) si ca nu e cazul sa isi schimbe comportamentul.

Cum am mai zis... rabdare.

Finnian a scris:

Cum am mai zis... rabdare.

am aceasta rabdare de 3 luni. adica eu in fata lui sunt linistita nu insist pe anumite probleme daca zice perfect daca nu ciao. si cu ai zis tu eu pe dinauntru fierb,dar nu fierb ca nu vorbeste cu mine e normal ca fiecare sa aiba anumite secrete si mai ales el ca baiat,ca stiu ca unele lucruri nu se spun fetelor chiar de.ar avea si cea mai mare incredere in mine. Pot sa zic ca am inteles nu foarte bine dar ar avea niste probleme in familie sau din trecut nu pot sa zic exact ca nu vreau sa mananc ceva ce nu e al meu.Ce ma roade pe mine e ca nu.mi spune exact o chestie. ceva de genu : hai sa luam o pauza,am niste probleme dupa ce le rezolv te caut stam de vorba e cosi via... problema in sine nu e grava dar pe mine ma doare sufletu foarte rau si mai rau e ca el nu stie asta,cred eu ca el crede ca sunt foarte ok ca nu am nimic.Acum cateva seri am vrut sa.i aduc putin aminte de cum era relatia noastra acuma ceva vreme,si i.am dat sa citeasca putin din unele conversatii ale noastre si a schimbat subiectu de fapt mi.a zis ca baiatu ce l.am cunoscut a murit.

:sigh:

Nu stiu ce sa-ti zic... decat ca nu il poti scoate din aceasta stare daca e o fire necomunicativa. Trebuie sa iasa singur. Orice vei incerca sa faci va fi interpretat drept cicaleala. Asa ca acorda-i ceea ce vrea (cat mai multa liniste) si gandeste-te in primul rand la tine, pentru ca timpul petrecut suferind e un timp pierdut, si desi ai vrea ca el sa inteleaga asta candva, sunt slabe sanse. Cand va fi bine pentru el, va fi bine pentru amandoi, dar faptul ca te simti rau acum e foarte probabil sa nu il afecteze cu nimic, si chiar sa nu observe.

Gaseste-ti cat mai multe preocupari care sa nu il includa si care sa te distraga constant. Iarasi e posibil ca el sa aiba pe suflet si faptul ca ceva te nemultumeste (desi cred ca nu te intelege), si asta sa ii inrautateasca starea. Daca tu reusesti sa te detasezi un pic si sa te incarci cu ceva energie pozitiva, poate il vei contamina si pe el .

Finnian a scris:

:sigh:

Nu stiu ce sa-ti zic... decat ca nu il poti scoate din aceasta stare daca e o fire necomunicativa. Trebuie sa iasa singur. Orice vei incerca sa faci va fi interpretat drept cicaleala. Asa ca acorda-i ceea ce vrea (cat mai multa liniste) si gandeste-te in primul rand la tine, pentru ca timpul petrecut suferind e un timp pierdut, si desi ai vrea ca el sa inteleaga asta candva, sunt slabe sanse. Cand va fi bine pentru el, va fi bine pentru amandoi, dar faptul ca te simti rau acum e foarte probabil sa nu il afecteze cu nimic, si chiar sa nu observe.

Gaseste-ti cat mai multe preocupari care sa nu il includa si care sa te distraga constant. Iarasi e posibil ca el sa aiba pe suflet si faptul ca ceva te nemultumeste (desi cred ca nu te intelege), si asta sa ii inrautateasca starea. Daca tu reusesti sa te detasezi un pic si sa te incarci cu ceva energie pozitiva, poate il vei contamina si pe el .

pai de cate ori n.am incercat sa.l inveselesc,Eu de felu meu sunt zambitoare,adica cum e acuma am niste probleme si cu mama (are niste probleme de sanatate si sunt destul de grave) plus problema cu el si mai ales pt ca sunt o fire sensibila si pun la suflet orice e legat de cineva la care tin sufar,dar daca ma vezi pe strada cu prietenii sau colegii n.ai spune ca am ceva pe suflet.Si cu el mereu am incercat sa fiu mai vesela tot timpul sa.l fac sa se detaseze putin de restu,de probleme,de stresuri si toate cele dar imi zice ca sunt copil si imi pune capac. imi zice sa nu ma mai comport ca un copil tampit si sa fiu mai serioasa si imi da cu palma in cap (la figurat) Si eu merg tot pe partea cu "timpu le rezolva pe toate" dar mi.e frica sa nu las sa le rezolve timpu si sa ma trezesc peste nu stiu cat timp ca nu si.a avut rost timpul asteptat. Daca ii spun ca nu mai pot asa imi zice sa.mi caut pe altcineva ca el nu e de mine. Si stiu sigur ca.l doare sufletu cand imi zice sa.mi caut pe altcineva dar totusi o zice.Inainte cand ma vedea plangand,plangea cu mine,acuma nici nu ma mai intreaba de ce plang sau nu stiu sa zica ceva,orice. E greu.E greu pt mine pt ca acuma incep sa vad viata cu alti ochi.Am doar 18 ani si nu am trecut prin prea multe ca sa stiu sa ripostez cand viata ma loveste iar pe plan sentimantel e prima mea relatie serioasa.