NASTYPRIMUL a scris:Voi, nu animalele sau alte schimbari din jur.
Urmariti ce se intimpla cu voi inainte de unul chiar mic din Vrancea. Sau unul mai mare din alte parti ale lumii. Fara obsesie.
Va rog mult sa nu va obsedeze, ca ar fi cam rau. Asa razant, in viata normala.
Singura data cand am anticipat un cutremur, a fost cred ca acum vreo 4 ani, nu mai retin exact. Stiu ca in Bucuresti s-a resimtit mai puternic, eu locuiam pe atunci in interiorul "D"-ului carpatic. Atunci, am resimtit 3 puncte de varf, fara ca trepidatiile sa inceteze complet si, durata a fost destul de lunga, cred 20-30 de secunde.
Cum s-a intamplat: era trecut de miezul noptii, ma pusesem in pat sa dorm, si atipisem. La un moment dat, a disparut brusc orice urma de somn, fara tresarire, fara sa fi avut vreun vis. Pur si simplu, am constientizat ca sunt treaz. In jur, staruia o stare de liniste, dar o liniste care mi se parea stranie. Si totusi, un gand imistaruia in minte, asociat cu o teama adanca: "CUTREMUR!!!".
Eram atent, cu toti porii fiintei mele, sa depistez orice simptom caracteristic unui cutremur. Cred ca am asteptat, cuprins de acea teama, 20-30 de secunde. Nu pot sustine cu tarie ca atat a durat, pentru ca timpul paruse a se dilata. Eram in alerta, dar aprecierea de moment cam atat a durat.
Apoi, am inceput sa resimt vibratii fine, si nu stiam daca le pot interpreta corect sau nu. La lustra aveam multe cristale, iar la vitrina unui dulap, erau multe fasii de sticla stand cuminti in lacasul lor. Din partea lor nici un zgomot. Si totusi, vibratiile resimtite din trup, se amplificat. Si acea voce interioara imi repeta intr-una "CUTREMUR!!!".
Si brusc, a inceput sa se clatine patul. Credeam ca este o iluzie, ca ma autosugestionasem eu. Dar, cand au inceput prismele din lustra si fantele de sticla ale vitrinei sa zdrangane, am sarit ca ars. M-am repezit sub pragul usii camerei mele, evaluand intensitatea clatinaturilor si, am numarat trei momente de varf pe durata a aproximativ 30-30 de secunde. Nu stiam ce as avea de facut in cazul intensificarii cutremurului, oricum nu ar fi fost de preferat sa ma prinda pe scarile blocului, o replica mai puternica, eu stand la un etaj mai mare.
Asta a fost, eu cred ca am perceput subconstient acel cutremur inca din faza incipienta, cand numai aparatele detectau miscarile seismice. Cred ca a fost una dintre cele mai tari momente ale vietii mele, fiecare traire fiind inregistrata in mintea mea cu o acuratete care si acum, ma ajuta sa retraiesc acele momente.