Religia versus Credinta

Calauza a scris:

1) Bine, am inteles ca tu esti un om de buna credinta, "citisem" printre randuri din alte postari ale tale, dar, te rog, raspunde-mi doar la intrebarea asta: in general vorbind, un om nu poate sa creada in Dumnezeu fara a apartine unei religii si a face practici religioase? Crezi ca nu poate exista credinta in Dumnezeu, fara biserica, impartasanie, Tatal Nostru, etc,? Nu poti sa crezi pur si simplu in Dumnezeu si sa incerci sa devii o persoana mai buna si sa practici principiile binelui (inclusiv si mai ales a-ti iubi aproapele - nu doar oamenii - ca pe tine insuti)? Daca nu esti o persoana religioasa, inseamna ca nu ai Credinta? Sau, spre exemplu (asa cum spunea cineva), daca ai fi un copil ramas singur de mic pe o insula pustie, fara indrumator, si deci fara sa ai habar de Biblie, de nici o religie, fara acces la impartasanie, spovedanie, rugaciuni, etc. crezi ca nu ai putea sa ai Credinta? Sau ai ajunge sa-ti infiintezi propria ta religie (pentru ca oricum nu ai habar de alta) care nu seamana cu ce ne spune noua Biserica si preotii, si atunci ai deveni un pacatos, un inchinator la idoli, etc?

:)

Ba da, sunt ferm convins ca poti sa ai credinta si fara sa fii si religios, dar asta numai in momentul in care ai reusit sa intri in comuniune cu propriul tau duh (deci cu scanteia divina, cu Dumnezeul din tine) si sa-ti constientizezi (atentie! e vorba de a cunoaste, de a constientiza, nu a sti) propria divinitate. Dar pana sa ajungem aici, avem nevoie de biserica si de religie. De ce? Pentru ca religia si biserica, rugaciunea, toate ne ajuta sa constientizam (!) existenta lui Dumnezeu si sa constientizam ca suntem si noi o parte din El, sa ne identificam cu El. Este, cum am mai spus, si asta o forma de manifestare a credintei dar la un nivel mai inferior, iar religiile in care oamenii se inchina si se roaga unor statui sau zei, sunt o manifestare si mai inferioara a credintei. Acesta este rolul bisericii si al religiei, de aceea exista. Sau crezi ca Dumnezeu ar permite existenta bisericii si a religiilor daca ar fi total lipsite de rost? Eu cred ca nimic nu poate exista fara Voia Lui si sunt convins ca Dumnezeu nu face nimic doar asa ca sa se afle in treaba. Tot ce exista isi are rostul.

Stii, initial am crezut si eu ca tine. Am fost ferm convins ca nu este nevoie de biserica, de religie si nimic de genul acesta pentru a crede in Dumnezeu. Asta pana acum cativa ani, cand am intalnit pe cineva, care intre timp a devenit cel mai bun prieten al meu, si mi-a spus exact ce am scris mai sus. Prima reactie pe care am avut-o a fost destul de…virulenta. Apoi m-am gandit mult la cele spuse de el si am ajuns la concluzia ca are dreptate.

Mai spunea ca nimic nu este rau, ca orice lucru este bun pentru cineva si foloseste cuiva, oricat de rau ar parea la prima vedere. Astfel, iti spun si eu ca religia, oricare ar fi ea, este buna pentru cei care au nevoie de ea. Tu poate ai trecut la alt nivel si nu mai ai nevoie de asa ceva, dar asta nu este valabil pentru toata lumea. Ceea ce pentru tine este lipsit de folos, pentru altii este ceva necesar. Nu suntem toti la fel, si nu evoluam in acelasi ritm.

Sper ca m-am facut inteles si ca iti va folosi (nu doar tie) ceea ce am scris.

Calauza a scris:

3) Multumesc pentru sfat, iti multumesc cu sinceritate, desi nu mai era nevoie, imi cunosc si recunosc slabiciunile si lupt cu ele constant, insa mai am drum lung... :D

Numai bine iti doresc.

Multumesc, de asemenea.

Toti avem drum lung si, mai ales, anevoios...asa ca let's make the best of it! :)

Deceneus a scris:

Ba da, sunt ferm convins ca poti sa ai credinta si fara sa fii si religios, dar asta numai in momentul in care ai reusit sa intri in comuniune cu propriul tau duh...

Deci te-am "citit" bine printre randuri... Mai are rost sa spun ca sunt de acord total cu ceea ce ai scris mai sus? Mie mi se parea ca am spus aceleasi lucruri cu alte cuvinte, se pare ca nu... Mai ales ca spusesem ca religia e foarte utila in multe din cazuri... insa nu asta defineste Credinta ... Si aici vreau sa-ti dau un exemplu de ce trebuie sa incepem sa spunem oamenilor ca religia si credinta sunt 2 lucruri diferite, unul poate include pe celalalt insa nu neaparat necesar: un cuplu din familia mea, el crestin ortodox, convins 100% si care a si avut o experienta directa, nemijlocita, o "Revelatie" reala, de atunci a progresat mult si este si manat de foarte bune intentii si chiar deschis la minte, insa inca legat mult de religie si dogme; ea, o tipa obisnuita, care iubindu-l mult pe el, se lasa atrasa de partea religioasa (inclusiv practica), are si ea niste mici "trairi" ale iubirii lui Dumnezeu insa este mult mai realista cu privire la religie, dar loiala sotului ei... intre timp se nasc 4 copii, al 5-lea e pe drum, ea are acum 30 ani; deja de la al 3-lea ea nu mai vroia copii (din cauza situatiei de sanatate si materiale), insa el, ca sa nu-si "riste" nemurirea sufletului si sansa de a accede din nou o experienta directa, Revelatoare, ia de buna " cresteti si va inmultiti" si nu foloseste mijloace de contraceptie, si iata: al 5-lea pe drum.Viata ei este la risc maxim acum (de fapt de la al 4-lea copil), va naste acel copil (de admirat decizia), insa a decis in proportie de 50% ca asta e ultimul, "dupa" ar vrea sa-si faca o operatie de legare de trompe, asa cum am sugerat si argumentat eu si doctorii ei intre timp... el insa nu e de acord, pe motive religioase... Ce facem, ce sa faca ea, el nefiind de acord si ea prevazand mari probleme in casnicie din cauza asta? Nu trebuie sa-l facem pe el si orice potential "el" sa-si dea seama de "problema" reala??? Ar trebui sa-l las sa creada ce vrea el (pana cand in sfarsit "deschide" ochii) si intre timp mama extraordinara a 5 copii (sa speram) sa-si dea duhul, doar pentru ca un om/preoti/calugari, cu o viziune si interpretare subiectiva, care au intrepretat mottamo vorbele "cresteti si va inmultiti", s-au interpus intre Hristos si cuvintele lui si au interpretat asa cum au crezut ei de cuvinta vorbele respective, sau poate chiar le-au inventat - din diverse motivatii? Intelegi ca si sub influenta a ceea ce se denumeste de catre unii ca Sfantul Duh (sau cand experienta descreste in intensitate), oamenii pot fi subiectivi, pot avea pareri si respectiv interpreta anumite lucruri asa cum li se pare lor, fara ca acele lucruri a fi neaparat "Adevarul, Calea si Viata" (ma refer la cei denumiti ca "Sfinti", oameni extraordinari dar subiectivi visavi de anumite lucruri, si nu numai ei)?

O alta mica intrebare... te rog... de unde raspunsul de mai sus - al tau? Adica "stii" sau "cunosti"?

Sigur ca el poate planta,pina ce ea ajunge la virsta a treia,sa nu zic altfel.Dar daca el ar cadea intr-o boala oarecare, cine ar intretine puradeii?

Daca bineinteles ia ar putea sa-i aduca pe lume,inca vre-o 15 cel putin.

haym herman a scris:

Rog raspunsuri serioase si de bun simt. Va rog fara comentarii inutile, daca aveti solutii obiective la situatie, raspundeti ceva, daca nu, va rog frumos mai bine va abtineti.

Multumesc si numai bine va doresc.

Calauza a scris:

Poate ar trebui sa-i explici ca nu e bine sa fie dogmatic, pentru ca Dumnezeu ne-a dat mintea si inima sa gandim lucrurile, si deci ar trebui sa se intrebe cu ce decide sa faca copii in mod iresponsabil? Si dealtfel sa se intrebe multe alte lucruri, sa treaca treptat de la executarea dogmelor neintelese la executarea raspunsurilor inimii si a mintii.

Pippo a scris:

Poate ar trebui sa-i explici ca nu e bine sa fie dogmatic, pentru ca Dumnezeu ne-a dat mintea si inima sa gandim lucrurile, si deci ar trebui sa se intrebe cu ce decide sa faca copii in mod iresponsabil? Si dealtfel sa se intrebe multe alte lucruri, sa treaca treptat de la executarea dogmelor neintelese la executarea raspunsurilor inimii si a mintii.

Exact asta si incerc sa fac de ceva vreme, tot discutam despre asta si chiar asa ca tine mai sus m-am exprimat si eu vorbind cu el, el zice ca asta e raspunsul inimii lui, dar... el a fost la "origini" un om simplu, adica nu avea prea multe cunostinte si informatii cand a avut o anumita experienta iesita din comun acum mai mult de 10 ani. Si atunci cand s-a intamplat acel ceva, primul lui impuls (ca dealtfel al multora dintre noi in primele faze) ca sa explice / motiveze experienta avuta, a fost sa se indrepte spre religie si Biserica (respectiv religia in care crescuse). El a fost atat de "prins" in dogmele si practicile religioase pentru multi ani, si desi de atunci a citit foarte mult si a cautat Adevarul cu toata ardoarea sufletului lui, inca a ramas "prins" in multe dintre chestiile astea, desi a depasit deja multe alte idei preconcepute. Cumva (nu stiu de ce) a ramas cu impresia ca daca foloseste mijloacele de contraceptie asta il va intoarce din progresul facut in cautarea Adevarului si-i va diminua atat posibilitatea de accede din nou la potential maxim experienta avuta cat si mantuirea sufletului lui si al sotiei. El spune ca simte, d.p.d.v. spiritual, practic diferenta intre cand foloseste preventie si cand nu, ca raportare la nivelul de intensitate al "starii de Iubire". Altfel, crede-ma ca este o persoana deosebita, de o bunatate si un altruism iesit din comun (rar am mai intalnit asa ceva in societatea actuala). Si foarte inteligent, are capacitatea sa duca o idee de la inceput pana la sfarsit, sa gandeasca singur anumite lucruri si sa emita concluzii corecte, evolutia lui a realizat-o in mare parte de unul singur, ceea ce tinand cont de circumstantele din care pornise si cum era viata lui atunci, este mare lucru. Eu il respect foarte mult si pe sotia lui la fel, insa vad in mod evident ca mai sunt lucruri la care se contrazice singur de fapt - asa cum e cu contraceptia. Sper ca in timp va ajunge la aceleasi concluzii la care eu am ajuns mai repede (am urmat etape similare in viata, insa la mine s-au desfasurat mult mai rapid), mai ales ca vad cum se schimba sub ochii mei, deja in ultimul an este alt om decat cel pe care l-am cunoscut. Intre timp ... pot doar sa sper ca sotia nu mai ramane insarcinata ...si sa continui sa discut cu ele despre diverse aspecte... Altceva chiar ca nu stiu ce as mai putea sa fac.

Calauza a scris:

.......

O alta mica intrebare... te rog... de unde raspunsul de mai sus - al tau? Adica "stii" sau "cunosti"?

Pai de stiut stiu o gramada, de cunoscut

Calauza a scris:

Insa, atentie mare!!! NU inseamna ca religia in forma ei pozitiv inteleasa si aplicata, nu este utila! Ba chiar, pentru marile mase, absolut necesara! Daca nu ar fi cineva sa-i "stranga cu usa" si focul iadului si pedeapsa Domnului, si-ar mai aduce aminte marea majoritate, in cruzimea ei inca preponderent animalica, ca trebuie sa: "nu ucida", "sa nu fure" prea mult, sa incerce "sa-si iubeasca aproapele" etc? Va asigur ca daca nu ar fi existat un oarecare control religios, pana acum ar fi fost si mai rau decat este, s-ar fi sfarsiat intre ei si nu numai intre ei, fara mila, daca n-ar fi exista "frica de Dumnezeu" sa-i "opreasca". Insa din pacate se si abuzeaza de religii in numele lor.

Deci concluzia este ca religia este, in general, buna pentru cei care nu au liberul arbitru personal (=Constiinta), atat de dezvoltat incat sa-i "constranga" din interior spre exterior si nu invers. Ceilalati, care au liber arbitru dezvoltat si totusi merg pe cai religioase inca, nu cred ca - din diverse motive, personalizate - realizeaza eroarea. Sincer, nu cred ca exista Religie vs Credinta or otherwise - fiecare "notiune" vorbeste de un "drum", o cale diferita de apropiere de Divin si se adreseaza unui nivel de Constiinta diferit.

Iaca eu apartin de "marile mase" si ma descurc si fara popa.

Si apropo de "Va asigur ca daca nu ar fi existat un oarecare control religios"

chiar azi am vazut la TV ca Benedictus, inainte de a devenit papa, a musumalizat scandaluri legate de conduita homosexuala a unor fete bisericesti sus puse.

Acest "oarecare control" e oarecare rau de tot.

ben_gal a scris:

Acest "oarecare control" e oarecare rau de tot.

Incep sa cred ca ai dreptate ...

Deceneus a scris:

Citind ce ai scris mi-am "limpezit" si eu gandurile in legatura cu intrebarea daca exista credinta fara religie.

Ai dreptate cu ceea ce spui. Religia este necesara pentru marea majoritate, pentru credinciosii de rand, ca sa spun asa.

Un mare initiat, de exemplu, nu mai are nevoie sa mearga la biserica, acesta a ajuns la indumnezeire, si-a descoperit propria divinitate, sau altfel exprimat, a reusit sa-si faca un altar in propriul suflet, in inima, cum spuneai tu.

Nici eu nu cred ca se poate vorbi despre credinta versus religie, sau invers. Credinta include religia, este un efect al ei.

Si cine hotariste ca tipul este "Un mare initiat, de exemplu".

Credinta nu include religia caci "pina la Dumnezeu te maninca sfintii".

Asta este o zicala populara si am invatat ca poporul stie ce spune.