Help!O mare dilema

Foarte bun raspunsul erenei.

Intr-adevar, fostul tau este un om slab si oamenii slabi au o singura arma, din pacate destul de eficienta: manipularea. Se folosesc de ceilalti stirnindu-le sentimente de vinovatie, facindu-i sa se indoiasca de ei insisi, sa le scada deci increderea in sine. Cam asta vad ca face si fostul tau cu tine. Iar tie cred ca ti-ar face bine sa mergi pe ceea ce iti cladeste increderea in tine insati, in calitatile tale si in capacitatea de a fi fericita alaturi de un om care sa merite sa-i fi alaturi. Asta cu iubirea care nu este pe merit, daca o iei mot-a-mot, faci prostii si le dai un avantaj indiscutabil manipulatorilor, profitorilor.

Succes in noua relatie. Bucura-te si nu te lasa trasa inapoi de un om disperat ca-i scapa prada. Iar noului iubit iti recomand sa nu-i povestesti in detaliu despre fostul, s-ar putea sa creada ca faci asta pentru ca te gindesti la el (ceea ce n-ar fi total neadevarat, dar nici nu te-ar ajuta sa scapi de spectrul exului). Orice barbat destept si cu bun simt stie ca o femeie are un trecut si nu va folosi acel trecut impotriva ei.

Gandeste simplu: sunt femeie ergo nu am nicio vina. Dupa o sa iti fie foarte simplu sa faci ceea ce iti dicteaza... Da, te-ai prins - hormonii. Go for it, nu ai ce pierde. Joaca-i pe amandoi pe degete si vezi care este mai "competent". Altfel nu te hotarasti si n-o sa poti sa traiesti cu indoiala, vinovatia si restul. Si hai sa iti spun un secret: nu iubesti pe niciunul dintre ei

Scorpionul_Rosu a scris:

Gandeste simplu: sunt femeie ergo nu am nicio vina. Dupa o sa iti fie foarte simplu sa faci ceea ce iti dicteaza... Da, te-ai prins - hormonii. Go for it, nu ai ce pierde. Joaca-i pe amandoi pe degete si vezi care este mai "competent". Altfel nu te hotarasti si n-o sa poti sa traiesti cu indoiala, vinovatia si restul. Si hai sa iti spun un secret: nu iubesti pe niciunul dintre ei

pe fostul stiu sigur ca nu-l mai iubesc. in privinta actualului nu ma pot pronunta inca- imi place, ma atrage foarte mult, ne cunoastem de cand eu eram un copil. Il admir mult ca barbat si in acelasi timp il gasesc atragator.Oricum faptul ca inca ma atrage dupa 2 ani e ceva, sincer pana la el nu mi s-a intamplat un lucru asemanator , au fost doar pasiuni trecatoare. Si ce este mai frumos e ca si el are acelasi sentimente pt mine.

Singurele aspecte care ma sperie e faptul ca nu stiu cum vor reactiona ai mei si... amenintarile fostului.

Scorpionul_Rosu a scris:

Gandeste simplu: sunt femeie ergo nu am nicio vina. Dupa o sa iti fie foarte simplu sa faci ceea ce iti dicteaza... Da, te-ai prins - hormonii. Go for it, nu ai ce pierde. Joaca-i pe amandoi pe degete si vezi care este mai "competent". Altfel nu te hotarasti si n-o sa poti sa traiesti cu indoiala, vinovatia si restul. Si hai sa iti spun un secret: nu iubesti pe niciunul dintre ei

Ysella a scris:

pe fostul stiu sigur ca nu-l mai iubesc. in privinta actualului nu ma pot pronunta inca- imi place, ma atrage foarte mult, ne cunoastem de cand eu eram un copil. Il admir mult ca barbat si in acelasi timp il gasesc atragator.Oricum faptul ca inca ma atrage dupa 2 ani e ceva, sincer pana la el nu mi s-a intamplat un lucru asemanator , au fost doar pasiuni trecatoare. Si ce este mai frumos e ca si el are acelasi sentimente pt mine.

Singurele aspecte care ma sperie e faptul ca nu stiu cum vor reactiona ai mei si... amenintarile fostului.

Citeste ce am subliniat. Sunt femeie - deci nu am nicio vina ! Simplu, da ? Aplici egoismul dar nu iti dai seama de el ?

Scorpionul_Rosu a scris:

Citeste ce am subliniat. Sunt femeie - deci nu am nicio vina ! Simplu, da ? Aplici egoismul dar nu iti dai seama de el ?

Vrei te rog sa-mi explici? de cand stie cineva strain de situatia mea ce sentimente am? Poate ca sunt doar indragostita, nu stiu... dar in orice caz acest barbat trezeste in mine sentimente pe care nu le-am cunoscut pana acum! Si da , parintii mei reprezinta o problema, sunt genul care se preocupa f mult de "gura lumii" si nu stiu daca vor fi de acord sa am o relatie cu un barbat divortat, chiar daca sunt prieteni buni, si il cunosc de mult timp.

Nu esti hotarata ce ai vrea sa faci, d-aia strainu' isi expune aceasta parere. Daca iubeai sincer, cu adevarat si ferm pe cel care iti trezeste mancarimi nici nu iti mai puneai problemele astea - nu te mai interesa daca moare sau traieste celalalt sau ce face, ce zice si ce ar putea face si zice. Baga-ti (cuvant urat) in gura lumii - daca asculti de ea nu vei fi niciodata fericita. La tine vad gandirea - cum sa fac eu ca sa ma imi fie bine.

"Sunt femeie - deci nu am nicio vina !" - e un mod de a gandi - adopta-l daca poti si cred ca te vei simti mai bine.

Ysella, daca barbatul acesta te va iubi si va stii sa aiba grija de tine, pina la urma parintii vor accepta. Nu-ti fie asa frica de ei.

Si inca ceva: nu apleca urechea la cei care dau verdicte. Afisind o atitudine de atotstiutori, ramin in cadrele pe care si le fixeaza ei. Iar sfaturile cu ton de sentinta iarasi sint ... stupide. Pentru ca nu tin cont de faptul ca DOAR TU vei alege, pina la urma, solutia buna pentru tine. Si nu noi, niste sfatuitori de ocazie pe un forum.

Eu cred ca esti indragostita. Si mai stiu ceva: de multe ori nu putem pune degetul pe iubire si sa spunem "este!" De ce? Pentru ca sintem oameni, incompleti, speriati uneori, asa incit sint momente in care nu deslusim in propriile suflete, darmite in sufletele altora.

Scorpionul_Rosu a scris:

Nu vreau sa jignesc, nici sa critic. Imi expun o parere. Imi cer scuze daca s-a interpretat negativ ce am scris.

Cum sa-ti ceri scuze pentru interpretarea altcuiva? Relax, nu despre asta era vorba, daca te-ai simtit "atins" de ceea ce am spus eu mai sus. Uneori, poate vrem sa ajutam, dar o facem intr-un mod care mai degraba ne exprima pe noi insine si nu stiu cit folos poate trage altcineva din asta.

Cred ca Ysella stie ca doar ea, in linistea si intimitatea ei, va gasi pina la urma raspunsul. Este adevarat insa ca uneori un ochi detasat, care aplica anumite cunostinte legate de comportamentele umane, poate da alta perspectiva pe care omul implicat in situatie nu reuseste sa o vada.

Nu vreau sa jignesc, nici sa critic. Imi expun o parere. Imi cer scuze daca s-a interpretat negativ ce am scris.

catalinaletitia a scris:

Ysella, daca barbatul acesta te va iubi si va stii sa aiba grija de tine, pina la urma parintii vor accepta. Nu-ti fie asa frica de ei.

Si inca ceva: nu apleca urechea la cei care dau verdicte. Afisind o atitudine de atotstiutori, ramin in cadrele pe care si le fixeaza ei. Iar sfaturile cu ton de sentinta iarasi sint ... stupide. Pentru ca nu tin cont de faptul ca DOAR TU vei alege, pina la urma, solutia buna pentru tine. Si nu noi, niste sfatuitori de ocazie pe un forum. ;)

Eu cred ca esti indragostita. Si mai stiu ceva: de multe ori nu putem pune degetul pe iubire si sa spunem "este!" De ce? Pentru ca sintem oameni, incompleti, speriati uneori, asa incit sint momente in care nu deslusim in propriile suflete, darmite in sufletele altora.

mersi mult pt sfaturi. El stie ca m-am despartit acum 2 luni de fostul,nu i-am ascuns acest lucru. Ma intreb daca ar trebui sa-i spun de amenintarile acestuia sau nu? Cred ca va intelege situatia,este un om matur... Cat despre parintii mei, cred ca vom tine relatia ascunsa un timp, sa vedem intai daca merge sau nu. Altfel sa stric o prietenie frumoasa intre el si ai mei si nu as dori asta. In plus risc sa se amestece inainte de a incepe ceva mai serios intre noi si..sa strice totul. 8)