Eu

Ce sa ma oftic, cand e suparat pe mine ca i-am facut magarii. un 8 martie perfect a fost pt mine, mi-am facut de cap cu el, stiind ca el chiar ma place si a ales sa nu fim impreuna pt ca ne am omori intre noi si nu e momentul potrivit. Ek cu firea lui geloasa si posesiva, eu cu firea mea, ce conteaza ca stau in jacuzzi cu un barbat dezbracat ca oricum nu am nicio treaba cu el.

Poate asa e mai bine.

Cand eram mica, aveam o prietena (e per 1 iunie) si ea la fel ca si mine, era dislexica. Dar parintii ei nu au dus-o la logoped desi aveam cam aceleasi simptome, eu mi le am depasit si ea nu.

E destul de dramatic ca fara familie nu esti nimic.

Zilele astea a venit cineva la mine, m-a enervat, oricum ma enerveaza toata lumea.

In nov am intalnit un baiat cand tocmai fusesen parasita de Alex.

Nu am inteles niciodata ce imi place la Alex, nu ne potrivim.

Nu imi doresc copii, chiar mi se pare ca m-ar ingradi momentan.

M-am saturat de toate, poate era mai bine sa simt o durere puternica.

Dar tot mi-e dor de el, cu el nu era nevoie sa fiu defensiva, rece si calma. Eram eu.

Dar tot nu cred in monogamie.

Poate chiar solutia este iubirea, nicio urma de agresivitate dar nu pot scapa de ea, e in geneticul meu.

Urasc destinul dat ereditate.

Nu imi plac copiii, imi par cruzi, cat ucid, o fac cel mai violent, ma bucur ca am scapat de copilarie, mi se parea ca eram un animal, nu aveam nicio o ingradire, nu gandeam ingradit.

Nu stiu cine a zis ca aia mici sunt buni, nu am vazut fiinte mai rele decat copiii. Sunt niste animale. Au o cruzime in ei de te doboara.

Dar ei sunt speranta noastra pt perpetuare.

Inca un post de om nebun, dar cel mai ciudat e ca mi se pare ca de flagelul raului omul nu o scape si o sa-l vad toata viata in toate ipostazele.

In acelasi timp, iubesc copiii, au inca puritatea si nu sunt cenzurati de tot.

Mie imi plac copiii :)

:)

FNF a scris:

Mie imi plac copiii :flowers:

Azi si mie imi plac.

Caty, ieri te-ai descarcat pe topic, e nevoie si de asta.

Cu copiii zic ca poate nu-i cazul inca sa-ti pui problema.

Tu acum dai licenta?

Da, m-am descarcat, prefer sa ma descarc singura si nu pe ceilalti, macar atat am invat si eu ca nu e bine sa le transmiti celorlalti frustrarile tale.

Da, am licenta si sunt foarte nervoasa.

Nu vreau copii, nu am ce le oferi, nimic, si nu sunt genul sa fac copii ca nu am putut sa imi tin fusta pe mine, trrebuie sa le oferi tot. Doar sunt ai tai.

Din punctul meu de vedere, cel mai important este sa le oferi copiilor dragostea ta, prietenia ta, sprijinul tau psihologic si afectiv.

Cit despre licenta si nervi, te inteleg. Pe mine ma calma, cind mi-era teama de examene, ideea ca nu-i capat de lume. Adica te vei putea descurca si daca nu il iei din prima, de exemplu. Nu stiu daca asta poate functiona si la tine.

Esti o persoana emotiva?

Sunt emotiva desi in realitate par rece si calma.

Comic, nu-i asa.