Orice sfat, cat de marunt ar fi, am nevoie de el

Salut, numele meu este Gabriel, am 17 ani si sunt elev. De un an de zile sunt indragostit orbeste de o colega. La inceput nu am vrut sa accept asta pentru ca nu credeam in dragoste si nu as fi vrut sa am o relatie serioasa cu ea; asa ca am incercat sa o uit dar nu am putut...deci aveam inca un motiv sa astept cu nerabdare vacanta de vara, doar ca sa nu o vad; insa nici in timpul verii nu puteam sa o scot din minte, sa nu ma mai gandesc la ea atunci cand mancam, ma culcam sau ma trezeam si miam dat seama ca intradevar o iubesc. Anul scolar a inceput si sentimentele mele pentru ea cresteau din ce in ce mai tare pentru ca o vedeam in fiecare zi; asa ca mam decis sai zic ce aveam pe suflet, mam dus la ea, in momentul acela a inchis celularul si am intrebato cu cine a vorbit. Mia spus ca a vorbit cu prietenul ei... as fi vrut sa fiu fulgerat, impuscat, ucis de cel mai mare criminal din lume, insa in ziua aceea am putut sa o uit. Dar minunea nu a durat mai mult de 3 zile si toate sentimentele pentru ea sau intors inapoi, mai puternice ca niciodata. Miam zis ca trebuie sa fac ceva ce sa observe, sa renunt la ceva, un compromis asa ca miam tuns pletele pe care nu mi leam tuns nici la amenintarile parintilor , nici la rugamintile prietenilor si rudelor; si am observat ca ma priveste altfel, insa miam dat seama ca nu schimbasem mai cu nimic situatia, ea inca avea prieten. Am incercat sa o uit in continuare, nu am putut, asa ca mam decis sa astept ziua de 14 februarie si sai fac un cadou, o declaratie, nu imi pasa ca are prieten sau nu. Iam facut cadoul si mia spus ceva ce nu as fi vrut sa aud vreodata: ca ma intelege, stie prin ce trec pentru ca sa despartit de prietenul ei si si ea a suferit foarte mult si ca nu ma vede mai mult decat un prieten pentru ca suntem colegi si sa incerc sa merg mai departe. Genul asta de gandire il urasc(cum ca 2 colegi de clasa nu ar putea fi impreuna), din toata inima, pentru ca la fel gandeam si eu si din cauza asta am ranit cateva persoane desi tineam la ele, foarte mult chiar.

Nu vreau sa o uit pentru ca pur si simplu nu pot, o iubesc enorm de mult, atat de mult incat in multe momente simt ca as putea face orice pentru ea(lucru care mi se pare o prostie) si in ultimele zile ca sa pot manca ceva a trebuit sa ma descarc, sa plang; ceea ce nam mai facut de cand aveam 8 ani si stau in fata oglinzii si imi spun: Ma, tu esti prost, esti cretin, PLANGI?

Asa ca am nevoie de niste sfaturi pentru ca vreau sai demonstrez ca pot fi mai mult decat un simplu prieten, sa distrug bariera asta dintre noi doi si sa o ajut sa treaca peste despartirea de fostul ei prieten pentru ca inca sufera din cauza asta acel baiat fiind prima ei dragoste.

Este greu si sa incep sa scriu mesajul.

Prin ce treci tu, au trecut multi(ca sa nu spun toti). Esti in momentul in care cunosti dragostea neimpartasita. Ca om, care a trecut printr-o situatie similara iti pot spune ceea ce am citit la Octavian Paler si am recunoscut adevarul din vorbele lui: "...nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul

Heto a scris:

Este greu si sa incep sa scriu mesajul.

Prin ce treci tu, au trecut multi(ca sa nu spun toti). Esti in momentul in care cunosti dragostea neimpartasita. Ca om, care a trecut printr-o situatie similara iti pot spune ceea ce am citit la Octavian Paler si am recunoscut adevarul din vorbele lui: "...nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul

GaradrielS a scris:

Inteleg ce vrei sa spui doar ca am stat si am inghitit un an de zile si cred ca mam maturizat destul... si deocamdata nu a mers nimic intre noi pentru ca nu am fost impreuna, inca, si vreau sa fiu cu ea sa vad daca merge, daca nu atunci voi suferi in tacere in continuare insa o fac si acum si nu vreau sa sufar in tacere si sa stiu ca poate ar fi mers ceva doar daca nu mar fi vazut ca un simplu prieten.

N-ai inteles: fata ti-a spus frumos ca nu vrea sa fie cu tine, orice insistenta pe aceasta tema din partea ta, va duce la un refuz si mai categoric din partea ei. astfel incat vei pierde orice sansa de a fi cu ea. Daca ea va reusi sa nu te mai perceapa ca "cel disponibil oricand" - pentru asta ar fi util sa privesti si spre alte fete - si vei stii sa astepti momentul potrivit, atunci POATE, ai o sansa sa fii cu ea.

Eu am impresia ca ai facut o obsesie. Viata este prea scurta pentru asa ceva...cauta pe altcineva si o sa o uiti.

GaradrielS a scris:

Salut, numele meu este Dogaru Gabriel, am 17 ani ..............................

.....................asa ca am nevoie de niste sfaturi pentru ca vreau sai demonstrez ca pot fi mai mult decat un simplu prieten, sa distrug bariera asta dintre noi doi si sa o ajut sa treaca peste despartirea de fostul ei prieten pentru ca inca sufera din cauza asta acel baiat fiind prima ei dragoste.

Asta nu este o acuzatie dar, cam asa se intampla cand nu asculti chemarea inimii. O amani intr-un fel de automagire, sentimentele cresc, tu nu faci nimic, iar fata isi cauta de drumul ei. Cred ca este prima lectie pe care ne-o ofera inima si, cred ca mai toti ne-am confruntat cu asta. Cand ne dam seama ca iubim, trebuie sa ne analizam cat mai repede si cat mai atent, sa vedem despre ce este vorba. Hormoni? Simpla imagine? Ceva mai profund?

Si, de preferat este sa nu mai pierdem timpul cand ne dam seama ce vrem. Pentru ca uite, lungind-o cu "moartea caprioarei", fata nu sta sa ne astepte pe noi. Mai ales cand nu stie ce nutrim pentru ea.

In cazul tau, nu ai ascultat din prima de inima, acum tragi. Si, sa nu crezi ca declaratia ta era un cadou, mai ales stiind ca ea avea prieten. Ai fost un pic cam superficial daca ai gandit ca simpla ta freza o poate determina sa renunte la prietenul ei. Tie ti-ar conveni, cand vei avea o iubita, sa te paraseasca doar pentru ca a vazut la altul o freza mai misto ? Mai ales, ti-ai dovedit superficialitatea tinand neaparat sa ii marturisesti sentimentele, netinand cont de relatia ei. Poate ea chiar il iubea, nu crezi ca aveai pretentii prea mari sperand ca, "cadoul" tau sa ii suceasca mintile incat sa renunte si sa te aleaga pe tine? Bravo ei, a dat dovada ca nu este superficiala.

Cu mici exceptii fericite, prima dragoste este sortita neamplinirii si esecului pentru ca desi cunoastem sau nu cunoastem ce sa facem, inima asta functioneaza la fel. Necunoasterea costa si, asta ar trebui sa fie prima lectie pe care este bine sa o invatam. Inima este inima, cand o apuca nebuneala, putem sa stam in cap sau in genunchi ca, nu va asculta de noi.

Poate fata iti va oferi o sansa, depinde de multe lucruri. De preferat este sa nu astepti, pierzand timpul.

Eu o cred cand ti-a spus ca nu ar fi vrut sa iti auda declaratia. I-ai parcat-o intr-unul dintre cele mai proaste momente ale ei, cand era in suferinta.

Acum, depinde de tine, cat de devotat ii poti fi, si cat de rabdator. In cele din urma, daca ai un caracter corect, poate vei avea noroc. Dar acest "in cele din urma", poate fi si peste ani. Pe cine vei acuza daca nu se va intampla nimic, pentru ca tu ai pierdut ani din viata? Pe ea nu o poti acuza, inimii altcuiva nu ii poti dicta pe cine sa aleaga. Si este cert, ea nu te-a ales pe tine.

Suna nedrept, stiu...poate cel mai bine ar fi sa de eliberezi de imaginea ei, sa cauti alta fata. Si de acum inainte, sa iti asculti inima cand ti-a dat primele semnale, si mai ales, sa nu te temi sa-ti declari cat mai repede sentimentele. Asa, vei evita alte situatii de genul asta.

Vine 8 martie deci mai poti incerca inca o data, dar daca si de data asta e refuza te sfatuiesc sa o lasi moarta, da vezi de data asta procedeaza si tu un pic altfel, ma refer sa ii iei ceva flori, sa o chemi la un suc ceva etc. Intre timp incearca sa te apropii de ea, stii ea sufera ca a lasato prietenu acum poti sa profiti un pic de situatie.

Multumesc pentru raspunsuri, stiu ca am gresit atunci cand nu iam zis de prima oara ce simt pentru ea, iar faza cu uitatul... vreau dar nu pot; am incercat sa ies, sa cunosc alte fete si am cunoscut 2 alaturi de care mam simtit ... mai bine, insa atunci cand mau intrebat daca sunt de acord sa fim impreuna am zis nu, nu puteam sa zic ca da, urasc minciuna.

Sper doar ca timpul sa ma ajute, asa cum a zis Heto, si sa o faca sasi dea seama ca fostul ei prieten nu o merita; ori sa mio scoata din suflet pentru totdeauna.

GaradrielS a scris:

Multumesc pentru raspunsuri, stiu ca am gresit atunci cand nu iam zis de prima oara ce simt pentru ea, iar faza cu uitatul... vreau dar nu pot; am incercat sa ies, sa cunosc alte fete si am cunoscut 2 alaturi de care mam simtit ... mai bine, insa atunci cand mau intrebat daca sunt de acord sa fim impreuna am zis nu, nu puteam sa zic ca da, urasc minciuna.

Sper doar ca timpul sa ma ajute, asa cum a zis Heto, si sa o faca sasi dea seama ca fostul ei prieten nu o merita; ori sa mio scoata din suflet pentru totdeauna.

Uitarea sta in sport si in activitati dure. Stiu ca la 17 ani crezi ca nu mai exista alte fete, ca s-a prabusit cerul si ca esti nefericitul nefericitilor. Dar nu uita ca multi dintre noi am trecut prin asta, si singurul lucru bun pe care il poti face pentru moment, este acela sa iti poti trasa alte prioritati. Cu cat mai repede, cu atat mai bine pentru tine. Dupa ce iti vei reveni, poate vei vedea altcumva situatia. Sau poate ca o vei iubi in continuare, dar...mai diferit totusi. Vei fi mai detasat, mai intelept, ii vei acorda o intelegere mai mare in alegerile ei. In fine, asa cum au spus si alti useri inaintea mea, timpul este factorul decisiv. Dar sa nu te lasi tu la mana timpului. Important este sa-l folosesti cu cap, pentru a te ridica, nu sa te afunzi mai tare in suferinta. Sa devii cat de cat mai stabil emotional, mai puternic si, vei mai vedea.

un sfat mărunt - ar fi mai bine să nu-ţi dai toate datele personale pe net