Jurnal de sampanie

invidia va macina...

consolarea voastra e ca nu toate e asa. sunt si din cele care vor din astia adevarati bara buni. acuma ca sunt urate...

:)

Rodicka a scris:

invidia va macina...

consolarea voastra e ca nu toate e asa. sunt si din cele care vor din astia adevarati bara buni. acuma ca sunt urate...

:)

Si Rodickuta unde se incadreaza? :)

Amicul_tau a scris:

Cartile de psihologie asta spun.

Femeia a avut o dezamagire, lipsa de afectiune,etc in copilarie din partea tatalui.

Si acum cauta un barbat care ii seamana pentru a-l schimba, modela......

Tatal meu nu mai traieste. A murit cand eu aveam aprope 20 de ani. In somn. Azi era, maine nu mai era.

Exista doua aspecte ale relatiei mele cu tatal meu:

1. tata ma adora, si eu il adoram pe el. Eram comoara lui, si era mandru de mine ca de cine stie ce. Mai am un frate, cu un am mai mic, si o sora, cu 10 ani mai mica. Cu mine s-a purtat intotdeauna altfel de cat cum s-a purtat cu ei. Nu eram privilegiata intre copii, dar din cand in cand ma lua de o parte si imi spunea ca eu sunt foarte diferita de cum sunt mama si fratii mei, si ca atunci cand am sa fiu mare am sa inteleg asta. Acum m-am facut ceva mai mare si am inceput sa inteleg. Sunt intr-adevar diferita de majoritatea oamenilor pe care ii cunosc. Am o detasare nefireasca de lucrurile care pe altii ii pun in miscare, care imi permit o blandete si o indulgenta iesite din comun. Adesea sunt tinta glumelor prietenilor pentru asta. Il adoram, si vedeam in el singura fiinta care ma intelege cu adevarat.

2. tata era alcoolic. Asa fiind, impunea asupra mea o autoritate haotica si irationala, pentru are l-am urat cu toata fiinta mea. Probleme cu acceptarea autoritatii cuiva am si acum. Viata noastra era dificila, presarata cu violenta spontana, care nici nu intelegeai de unde vine, de frica de a-l povoca, si de o neliniste interioara permenenta, de o frica ce nu se potolea niciodata, frica }{ ca astazi se va intampla ceva, va fi scandal, mama va lua bataie. Stiu ca ma facusem mai mare, constientizam frica asta, si ma intrebam: doamne, cand se va termina?Aveam momente in care simteam ca nu mai rezits, ca trebuie sa se schimbe ceva, ca eu nu mai pot indura. Mi-am dorit sa moara. Si cand a murit, am avut impresia ca eu am fost de vina, ca a murit pentru ca eu mi-am dorit asta. Si nu mi-am putut ierta niciodata ca eu raspundeam la iubirea lui nemrginita cu atata ura. Nu am putut sa intru in camera in care el statea mort, desi tote rudele insistau, si imi sugerau ca el are sa se supere pe mine daca nu am sa-mi iau la revedere. Nu am fost la mormantul lui, in afara de ziua cu inmormantare, NICIODATA. Nu pot.

Mama, saraca indura totul cu un stoicism primitiv si o nefericire de proportii cosmice. Era vesnic deprimata, nervoasa, nu ma puteam intelege deloc cu ea. Si de fapt, eu sunt convinsa ca asta e modelul care m-a marcat cel mai profund si a dus la spaima de a ajunge vreodata ca mama, prinsa intr o viata pe care o urasc, de dragul copiilor.

Burel001 a scris:

dar ai grija ,felul tau de a fi si modul cum te-ai prezentat ,sunt extrem de incitante.Esti visul oricarui barbat dornic de aventuri picante si bunaciuni erotice.

pana si faptul ca a deschis topicul la sex behavior, cu un asemenea titlu si amanunte picante o fac sa reprezinte o tentatie, o invitatie

dar ea recunoaste ca sexul e un capitol important din viata ei, ca-i place sa se distreze

numai ca sexul nu e poarta spre suflet ci il completeaza

pff eu am zis asta? :)

another one, tu te razbuni? pe cineva, pe ceva... esti scorpioana? esti nehotarata?

in ciuda faptul ca tu zici ca ai o viata bogata si ti-ai trait viata frumos parca ti-a gresit viata cu ceva, cu ce?

intre timp ai postat si ultimul mesaj, greu a fost la voi in familie...

Rodika

Eu nu ar trebui sa-mi permit sa fiu invidios.Sa zicem ca sunt ,ca asa este masculul ,dar chiar crezi ca ala cu swingul merita invidiat sau un sut in [cenzurat]/[cenzurat]?

Na ca fac si rime!

Saharian a scris:

Ca nu esti deloc cine pretinzi !

:)

Daca Saha nu are dreptate ,atunci avem un alt exemplu despre faptul ca "viata bate filmul"

Anther_one, remarcabil curajul tau la confidente ,dar incearca sa dai cu lingurita nu cu oloiul.

Eu nu inteleg de ce este jurnalul unei libertine. Daca as fi baiat, uite eu te-as lua de sotie.

Burel001 a scris:

Anther_one, fata draga,scuze ca ma exprim asa ,dar varsta sau "parsivitatea" mea ,imi permit.

Pentru ca iti par toti simpatici pe aici,o sa fac eu pe nesuferitul.

Mi-ai fost simpatica rau de tot si tu,pana ne-ai spus de swing si cealalta ca nici nu prea sunt la curent cu astea.In doi, orice experienta intima care este de comun acceptata si dorita, este in regula ,dar tu ai mers un pic mai departe decat pot considera eu acceptabil in conservatorismul meu.

Tot imi esti simpatica ,dar ai grija ,felul tau de a fi si modul cum te-ai prezentat ,sunt extrem de incitante.Esti visul oricarui barbat dornic de aventuri picante si bunaciuni erotice.

Sfatul meu este sa cauti un barbat care apreciaza "excentricitatile" , dar le plaseaza pe ultimul loc in topul calitatilor tale.Unul care sa doreasca in primul rand sa te iubeasca si sa te faca fericita pe tine si prin asta sa fie iubit si fericit el.Mai sunt din astia, crede-ma.

Poti fi o mama si o sotie buna,stai linistita acum mi-am schimbat un pic parerea ,dar pentru asta trebuie sa pui si tu capat la swing si alte alea.Iar pe dobitocul ala pe care crezi ca il iubesti ,trimite-l la origini si nu te mai apropia de el.Mor de oftica cand vad ce javre sunt preferate, fata de adevarati barbati.Am mai spus eu : "Baietii buni n-are noroc" ,in afara de mine bineinteles.

Swing si alte alea am facut in cadrul unor relatii de iubire, si nu de amorul artei, ci pentru ca asa a fost legatura aia, asa ni se parea noua, ca putem face orice impreuna. Intr un fel de aia faceam lucrurile astea, sa ne testam anumite limite ca si cuplu. Am capatat, e drept, o expertiza, pe care o aplic in cadrul relatiei prezente. Aici nu am facut bine, si stiu. Era vorba de o persoana care traia si traeste un blocaj sexual de proportii, pe care asa mi s-a perut mie ca trebuie sa-l gestionez. Blocajul sa nu credeti ca e o poveste, adica sa nu crdeti ca m am fraierit cu asta, am vazut eu cu ochii mei. Este o persoana care nu pote "termina". Un barbat care nu si pote produce orgasm decat singur. Sa zicem, fara a intra in prea multe detalii, ca dupa ceva eforturi, terapia mea a dat roade. Ceva roade :). E loc si de mai bine.

Nu este un dobitoc. Doar ca nu ma iubeste. Si asta nu e vina lui. Si nici nu cred ca stie ca il iubesc.

Kilkoana a scris:

Eu nu inteleg de ce este jurnalul unei libertine. Daca as fi baiat, uite eu te-as lua de sotie.

Sotie timp de 2-3 luni. :)

fulgdenea a scris:

another one, tu te razbuni? pe cineva, pe ceva... esti scorpioana? esti nehotarata?

Ce ce ceeee? ce zici tu de scorpioni? :)

Amicul_tau a scris:

Aici e problema. Barbatul adevarat/bun de care zici tu i se pare "plicticos". Javra aia pare un tip interesant pentru ea.

Am sa va contrazic. Sau nu, am sa va povestesc mai bine ceva.

Am un coleg de serviciu, pe care il ador pur si simplu. Este tot ce mi-am dorit. e complet pentru mine, la cheie. El zicea mereu chestia asta, ca barbatii naspa au parte de femei ca lumea, si aia buni de ce ramane. M-am indragostit de el incet, dar sigur. Nebuneste. Are o relatie, cu o fata de care nu vorbeste tocmai de bine. Adica... nu stiu cum sa va spun....o respecta....dar constientizeaza ca nu e ce cauta el... Eu, incurajata de atitudinea asta, mi am luat inima in dinti, si, dupa o bauta after hours la birou...l-am "sedus". Am dormit amandoi imbatisati si fericiti. Simteam pe obraz ca zambea :) Tin minte ca in somn nu stiu cum, telefonul a cazut de pe raftul de deasupra patului - nu va mirati, aveam dormitor la birou pe vremea aia - si mi a cazut in cap si m-a lovit... si nu pot sa uit nici pana acuma cum s-a trezit si a pupat el sa treaca A doua zi l-am gasit pe marginea patului, cu capul in maini. Se uita la mine ingrozit. A trebuie sa am eu grija de el, sa ii spun sa se linisteasca, ca nu e vina lui, ca eu am sarit calul... Am suferit ca un caine...mai ales ca nu m-a intrebat niciodata dupa aceea: tu esti ok, esti bine? In fine, a trecut, au urmat mai multe faze, de la resemnare la ura, la tentiva de a-i seduce fratele ca sa ma "razbun", pana la iertarea deplina.

Asta am patit eu cu unul de asta care se plange ca pe baietii BUNI CA EL =)))))))) nu i baga fetele frumoase in seama :)