Ieri, pe locul de vis a vis, in autobuz....cel mai super extra fenomenal atragator barbat ....eu faceam toate eforturile sa NU ma uit la el, sa NU stabilesc NICI O CONEXIUNE, de NICI UN FEL..... Pentru prima data cand am VAZUT, OBSERVAT un barbat, de cand sunt cu G.
Imi dau seama acum, fara umbra de indoiala, ca atunci cand ce ai e de valoare, nu risti nimic. Faci eforturi disperate sa NU te uiti. Sa NU conectezi. Nu exsta asa ceva ca: te iubesc, esti lumea mea, te am inselat dar nu vreau sa te pierd. In momentul in care inseli, risti ce ai. Punct. Esti dispus sa pierzi ce ai. Cine te insala asta face: se pune in situatia de a te pierde. De aia nu trebuie sa ierti. Niciodata. Oricat ai iubi.
Cand eram mica eu credeam ca aiubi e suficient. Zilele astea am reluat contactul cu iubire adolescentei mele, primul barbat din viata mea, un om pe care l am iubit cu patima 10 ani din viata mea, si pentru care am suferit enorm. Nu cred ca m a iubit o singura zi. Eram vesnic defazati, ne vedeam sporadin intre relatii - relatiile lui - faceam dragoste si se plangea de foste...si cam atat....si eu asteptam cuminte intr un colt sa imi vina randul... de un timp am pierdul legatura...am vazut pe facebook ca s a casatorit si are un baietel...zilele astea m a apelat pe facebook si m a somat sa ii citesc blogul. M am speriat initial...nu stiam ce sa fac, cum sa fac...inima mea nu stie decat sa l iubeasca pe omul asta, nu s a raportat vreodata altfel la el.... fapt care este incompatibil cu ceea ce se intampla acum in viata mea, cu genul de exclusivitate pe care G. o are asupra mea....asa ca...intre doua batai de inima si o mirare, in lipsa de altceva, m am apucat sa citesc blogul...surpiza... xperienta super placuta, blogul e foarte alert si funny si deep si omul asta scrie chiar bine, si eu credeam ca doar se lauda, dar nu, scrie chiar bine...si citeam...si dintr o data am realizat: un om, despre care nu mai stiu nimic de ani de zile, despre care obisnuiam sa gandesc stramb, pentru ca am suferit f mult din cauza lui, apare de niciunde si imi furnizeaza o experienta placuta....si ma mai gandeam: cred ca este pentru prima data cand ma raportez obiectiv la omul asta...cand pot sa l privesc linistita in fata, fara miza, fara fealings, fara hard fealings... e ceva...
Cat am iubit eu omul asta...cata suferinta, cata furie, cata durere...degeaba...asta mi se pare foarte grav....degeaba....such a waist...si ma gandesc... nici nu stiu cum sa spun....cum sa fac sa nu mai fie asa...cum sa explic cuiva care a trecut prin asta ca trebuie se iesi din cercul ala pacatos, cand iubesti neimpartasit e ca o boala, de care poti si trebuie sa te vindeci...pentru ca e pacat....e such a waist...
