Jurnal de sampanie

mult noroc

Eh, nu neaparat coborare.

Mai degraba o lupta intre el si anumite nevoi ale mele. Si lucrurile la care trebuie sa renunt pentru a fi cu el. Eu stiam ca are sa vina.

Sper din toata inima sa invinga el

Ii dau si o mana de ajutor daca e

aşa e

another_kind a scris:

Si lucrurile la care trebuie sa renunt pentru a fi cu el.

eh astea se pot rezolva, doar daca el papa pizza tu poti manca mancare chinezeasca

cand el merge la fotbal, tu te plimbi cu motocicleta

astea nu mi se par exemple bune pentru compromisurile ce se fac intr-o relatie

si nici n-ar trebui sa va placa exact aceleasi lucruri amandurora si sa nu aveti "spatiul" vostru personal

Pai el nu merge la fotbal.

Pai plimbarile ocazionale cu motocicleta nu ma ajuta la nimic, eu eram obisnuita sa ma plimb in fiecare zi, si cu drumuri, cu iesiri, eh.....

Dar acolo unde spui ca nu sunt probleme, acolo ai dreptate. E doar un fel de...criza de adaptare... la un alt fel de viata. Am mai zis, stiam ca are sa vina.

Simt nevoia sa vorbesc cu el despre lucrurile astea, dar nu stiu cum sa o fac. In primul rand pentru ca nu inteleg nici eu ce se intampla, de ce sunt tristutza

aţi depăşit faza

another_kind a scris:

Simt nevoia sa vorbesc cu el despre lucrurile astea, dar nu stiu cum sa o fac. In primul rand pentru ca nu inteleg nici eu ce se intampla, de ce sunt tristutza

El nu e putin trist? Ca astea se cam simt... de tristeti vorbesc.

Nu ai observat vreo schimbare la el? Nu a observat tristetea ta? Ce crezi?

Diela a scris:

aţi depăşit faza

chiar si asa...

cica e de pus pe tapet toate nemultumirile ca altfel se acumuleaza. cum e?

Stiu, stiu, am sa gasesc eu un moment cumva sa vorbim.

Problema e ca nici eu nu stiu ce si cum sa i explic.

Uite, problema cu motocicleta de exemplu. I am zis ca mi e dor, si mi a zis ca nu l deranjaza daca ma dau cu altcineva, dar eu nu asta vreau, eu vreau sa fac lucrurile astea cu el, sa le facem impreuna. Sau cu restaurantul chinezesc, i am zis ca mi e dor sa manac acolo, a vrut sa ma duca acolo de ziua lui, dar pe mine nu ma lasa inima, ca stiu ca, una la mana, nu i place sa manace afara, si a doua la mana, nu i ar placea mancarea.

Asa ca tot nerezolvate raman.