Sa va povestesc. Nu stiu cum am facut, ca am pierdut martisorul de la el, pe care, dupa ce trecuse vremea lui, il purtam agata la ceas. Si i am spus, numai ca sa vad ce reactie are. Eu stiam care ar fi fost reactia mea, dar eu nu intalnesc niciodata la ceilalti comportament ca al meu. Stiti ce a zis: n are nimic, nu fii suparata, luam altul. Exact ce as fi zis si eu. Pana acum am fost certata la faze din astea, sau macar manipulata sa ma simt prost si vinovata ca nu am avut grija de ceva daruit. El in schimb, s a bucurat ca l am purtat, si a inteles ca de asta s a si pierdut, pentru ca l am purtat :flowers:.
Elexira a scris:ca tu ziceai ca nu v-ati mai dus ca n-ati avut chef
in contextul in care ea v-ar fi invitat special sa te cunoasca mi se pare putin ciudat sa nu te mai duci cu o asemenea motivatie
de asta intreb
nu s-a suparat?
Ma gandesc ca daca el stia ca s ar supara, ar fi insistat mai mult. Oricum, umblase toata ziua cu niste treburi, si nu mai avea chef de iesit. Asa ca nu eu am fost dezertoarea. Ca weekend ul asta nu ne a iesit schema cu statul in mozul patului toata ziua.
lorelai1907 a scris:Din moment ce pentru situatia in care te afli nu are o conotatie negativa,de ce percepi explicatiile noastre ca fiind negative?Deci...asa e ca mama ta a fost adeseori dezamagita de barbatii din viata ei?
Pentru ca asta e reflexul general: de a se descopri problema din spatele comportamentului meu.Eu am inceput sa am o alta banuiala: exact lipsa de probleme, de implicare si de responsabilizare a adus aici. Traesc ca un amator, nu iau nimic in serios, si practica m a invatat ca o poti lua de la capat de foarte multe ori. Nu ma atasez, nu ma prind nicaieri.