de ce sunt caini salbatici si nu-s salbatic eu
sa zbor prin lumi albastre, visand la nemurire?
mi-e ciuda, fiindca, iata, sunt doar un biet Anteu
caruia zborul liber nu-i sta deloc in fire.
eu nu mai am duminici, eu nu mai am nici vineri,
le-am impletit in lujeri de iarba verde, cruda
si mi-am hranit cu ele caii mei suri si tineri
ce m-au purtat odata prin lumea cea zaluda.
acum sunt ghem de negru, sunt doar un cuib de greier,
un fir de praf, o roua, un gand firav, o cruce
sunt greu si mut, sunt roca, si tot ce-mi suna-n creier
e vant de nord, ce noapte si moarte-n brate duce.
ma amageste timpul, ma toaca, ma goneste
si in zadar m-alina iubita mea, speranta
caci undeva, in umbra, tacuta ma pandeste
cu ochi de-asfalt si ploaie, spre ea tragand balanta,
Ea. ireversibila. inevitabila. omniprezenta.
imi voi aduce cainii aproape si ii voi hrani din mine, sa-mi fie credinciosi. si cand se vor fi hranit, voi fi ei. salbatici.
cainii mei salbatici.