Invitatie la improvizatie

In noaptea cea cu luna plina,

Un vis frumos s-anfiripat,

Ca eu zburam prin nori cu tne,

Si tu ma sarutai duios.

Dar zorile s-au revarsat

Si-o alta zi a inceput.

In lumea plina de nebuni

Ce spera intr-un vis frumos,

In noaptea cea cu luna plina.

Jurnal nebun

De ce cand timpul se opreste, inimile continua sa bata?

In clipa asta nu-s trista, nici vesela nu-s

Ucid amorul dulce al prafului

Scot firmituri pentru porumbei

Stiu a mima literele cu acel condei

Si totusi ma tradeaza dorul ei ...

Uit a schimba ceasul cu altul nou

Iar ma sufoc cu aerul

Scranesc din dinti de fiecare data

Cand dragostea se pierde scaldata

In umeri goi si frigizi ...

Candva as fi ingenunchiat in fata mormanelor de oameni

Astazi as cauta tacerea si pieirea rasuflarilor

In urma culorilor tablourile

Cad de pe peretii umezi si prosti..

As fi salvat lumea de ea insasi

Dar corpul mi e prea amarat de gandurile mizere

Ale naivei societati

cer si univers

rasfrante in vers

stele si lumina

cu parfum de vina

lume intoarsa

de cuvinte stoarsa

pasi de cocosat

intr'un bal mascat

cu mastile mii

si mai au faclii

care lumineaza

si adevereaza

ca in lumea mare

mare sarbatoare

cu flacai si fete

si cu cucuiete

cu bate la brau

cu pietre din rau

cu cuvinte tinta

cu rasfranta'oglinda

cu inima seaca

si ascunsa'n teaca

cu pieptul semet

cu mandria'n bat

cu dintii ranjiti

de vorbe paziti

cu mana intinsa

de nimic atinsa

Din pamant mi-ai iesit in cale

In Pamant am sa las mirosul tau

Degetele tale ce mi-au rascolit trupul

Sa-si mute urmele, jur sa spal tot ce-i greu.

Privirea ta secatuita de lacrimi

M-a mintit si m-a invatat sa o mint acum si eu

Daca as ramane langa tine, m-as duce

Incet ramas as fi, far' de nici un Dumnezeu.

Am sa rog muntele sa iti rapeasca vocea

Din inima si visul meu inselat

Am sa transform imaginea ta intr-o himera

Si am sa uit ca ai fost gandul meu vreodat.

Hai, pleaca acum..am grija de mine

Nu mai ai loc in vata mea deloc

Nici de o farama de dragoste nebuna

Nu-ti mai las urma sa-ntunece iar tot.

Ti-am cerut sa mai stai macar pentru o clipa

Si m-ai facut iar un nefericit

Am milostit in fata ta inca o data

Acuma stiu, sa pelci cum ai venit!

Abrupt te-ai rostogolit spre mine

Abrupt, dupa cum ceri, sa pelci din viata mea

Nu te mai vreau, nu mai vreau sa dorm langa tine

S-a dus;ce-a fost, atat..a fost candva!

a fost candva si nu o sa mai fie

au trecut ani si vara e tarzie

si-i seceta si setea te doboara

si-arid e locul de odinioara

sageti fierbinti arunca soarele

de foc sunt mistuite altarele

dragostea si-a pierdut puterea

arsita a macinat durerea

a adormit pana si sufletul

si nimeni nu-i aude strigatul

in cosmarul noptii vesnice

asteapta vremuri prielnice

a fost candva si va veni din nou

va purta la brau un lasou

trufia isi va pierde rasuflarea

iar cel trezit, va auzi chemarea...

n-am crezut ca ai puterea

randuri albe sa citesti

si ca vei simti placerea

sufletul sa mi-l carpesti

peticit e-acum si doare

cusaturile sunt noi

si mici perle de sudoare

pe obraz imi curg suvoi

in tacere-ndur tortura

ranilor ce sangereaza

intre palme tin scriptura

si incet ma lumineaza

liniste se-asterne-n mine

e o clipa de tacere

zumzetul unei albine

ma trezeste din placere

atipit-am un moment

si-n tumultul randurilor

vazut-am un testament

scris de mana gandurilor

intelesul visului fugar

nu-l voi deslusi curand

iar viata fuge ca un ogar

lasand in urma raul spumegand