Invitatie la improvizatie

M-am jurat sa nu mai scriu

Suparat-am vrut sa fiu

Dar la naiba suparare

Ca o are fiecare

Ala e nemultumit

Ca pisicu s-a julit

Altu' ca jignit a fost

De cel'alt si n-are rost

Sa mai scrie nimicuta

Dar tot vine el fuguta

Cand gaseste-un subiect

Ce-l incita la duet

RUSTICĂ

De unde vii

şi unde pleci,

tot prin inimă

[quote name='Ma

CONSTANTIN* a scris:

Supărată

Dark_Dragon a scris:

Cum poti sa lupti, cum poti sa speri,

Cand tot ce vezi in jur

e numai lasitate?...

Chiar si atunci cand<visurile>pier,

Ce forta te impinge mai departe?..

menirea mea

dintotdeauna ,

este jind

şi

pas cu pas , tarat, sarit , zvacnit uneori,

calc pe drumuri cu cioburi si flori

spre rasaritul cuprins in definitia de noapte,

lumina ce'mi saruta ranile de bici din spate.

Zambet cald iti daruiesc,

Calator pe drumul vietii

Un popas iti daruiesc

Pe un lac al tineretii ...

Aude o umbra privindu'i tacerea

Nebunul se lupta dar nu cu durerea

Alunga departe tot ce exista

Il mangaie moartea cu glas de artista

Se sterge de bale se'ndreapta spre umbra

Se pune'n genunchi si'ncepe sa planga

Aude razand de dansul trecutul

Izbeste peretii ,ii sangera trupul

Isi sfasie carnea cu dintii,mananca

Rade nebunul atins de naluca

Isi ghemuie trupul zdrobit de nesomn

Gafaie greu ,viseaza ca'i om

Vorbeste in somn - isi cheama copiii

Le da sa manance,lauda sfintii

Arata spre cruce,plecati se inchina

Usor ii saruta si pleaca spre mina

Isi curata carnea de pulberea neagra

Se schimba in haine curate ,iar pleaca

Culege in mana buchetul de flori

La capul ei plange si'ntreaba spre nori

Lumina perversa acum il loveste

Fuge nebunul in colt ,se piteste

Ii tremura buza plina de bale

Ii luneca trupul printre fecale

Isi cauta nebunul copiii morti

In soapta ii cheama nebunul pe toti

Ii vede din nou murind cate unul

Si'ncepe sa zbiere groaznic nebunul

Si iar isi sfasie carnea cu dintii

Se izbeste de gratii,scuipa toti sfintii

Ranjeste nebunul rapus de durere

Ejaculeaza in palma,se gusta'n tacere

Aude o umbra privindu'i tacerea

Nebunul se lupta dar nu cu durerea

Alunga departe tot ce exista

Il mangaie moartea cu glas de artista

Iti scriu din zbor, Doamne, pentru ca simt pamantul cu aripile ce mi le-ai dat intr-o dimineata, cand -satula de cuvinte- Te-am strigat altfel...Iti scriu de aici, din locul pe unde ai trecut dupa ce -inghitit de Dragoste- ai infrant moartea cu gaurile din palmele Tale: de aici, de la mijlocul unui fel de cer...Dar nu-Ti scriu cuvinte, pentru ca Te-am saturat de ele, de mii de ani, de cateva vesnicii bune Te tot ametesc cu vorbele mele, uneori amare, alteori dulci, dar de cele mai multe ori fara gust, goale...Si buzele mi le-a uscat setea de Tine...

Iti scriu sa-Ti spun ca lumea vazuta de sus e la fel, ca sagetile lor ajung la tinta chiar si cand sunt trase cu ochii inchisi, chiar si cand cerul e neclar...Iti scriu sa-Ti spun ca baloanele cu heliu nu mai sunt la oferta, iar in buzunarele gaurite ale sufletului meu nu mai gasesc nimic de vanzare...Si nu mi-e inca foarte clar daca pamantul se ridica spre mine, sau eu ma ridic spre el -cu susul in jos fiind acum-. Undeva e o vina mai mare, nu eu le-am ucis sufletele...ei si le-au pierdut...Ma intrebau mereu Cine esti, iar eu nu stiam decat sa le spun ca Te simt, si simt mai multe dimineti intre noi decat stele... Si Ti-as cere sa golesti luna, sa nu mai doara atat...Dar poate fara ea n-as mai vedea pasarile ce vin inspre mine...Si m-ar prabusi..

Iti scriu din zbor, sa-Ti spun ca n-am stiut niciodata ca e atat de greu sa adormi cu o aripa sub tampla, si n-am stiut ca daca adormi in timpul zborului, te trezesti dimineata cu un inger mai jos, si am vrut sa-Ti cer sa nu ma mai lasi sa adorm cand trebuie sa zbor, sa-mi iei aripile si sa dai din ele. Vreau sa ajung la Tine. Curand.

E un taifun despre care se vorbea zilele trecute...Ma gandesc ca vii cu el de mana, si ma gandesc ca merg spre el cu Tine de mana. Sau nu-mi pasa, poti sa stai intre noi, inainte sau dupa ce ma lasa fara pana cu care-Ti scriu, dar nu cuvinte...

Si am mai vrut sa-Ti scriu ceva, dar ochii nu mai au cerneala... De-acum va trebui sa-mi citesti gandul...

hai ca sunt o romantica incurabila