Invitatie la improvizatie

pacat ca ii intelegem pe parinti mult prea tarziu...pacat ca nu ne dam seama de suferinta lor, nu le putem intelege anumite vicii si pacat ca nu ii putem ajuta cand sunt in viata.

cat a trait tata l-am judecat ca nu se putea abtine sa nu mai bea, acum cand nu mai este... insfarsit am inteles ce era in sufletul sau ...dar mai conteaza ? pentru el sigur nu, e mult prea tarziu

Eram un copil cand tatal meu s-a dus ... Nu stiu daca mi-am dorit vreodata sa-l iert pentru ceva ... stiu doar ca l-am iubit foarte mult , dar in acelasi timp nu l-am idolatrizat , stiam ca este uman si poate tocmai umanitatea asta a lui nu m-a lasat sa-l ridic pe un piedestal nemeritat ... L-am tinut aproape de sufletul meu cu toate cele bune si cu toate cele rele ... Nu-l judec si nici nu-l exonerez pentru ca nu sunt eu in masura sa o fac ...

Cat il priveste pe tatal tau ... iubeste-l pentru ca a fost si nu-l uita pentru ca s-a dus ... In rest uita si iarta tot ce a fost rau sau urat in existenta lui ... Si nu-ti ura nici mama , indiferent cat rau ti-a facut ... inchide un cerc ce te tine prizonier unor lucruri din trecut ...

red2shoes a scris:

"poate ,micutule ...poate " veni raspunsul timid al elenei ...nu promit .."sper insa sa ne vedem in fiecare dimineata sa ne uram succes zilei ce ni se deschide ..."....ii saruta crestetul ,inclinase usor capul zambindu-i lui dan si se indeparta lasand manuta aceea micuta ...se simtea in deriva ...inchise ochii ,stranse pumnii si mari pasi .....nu mai intoarse capul ,doar simti privirea lui ce-i ardea spatele ....2,3 pasi ..se descurca minunat ...vazu si institutul ...trase inca odata aer in piept si intra ...desi era destul de devreme ,locul era destul de agitat la ora aceea .....birourile saracacioase ....atunci a dat cu ochii de ..sefa ...ii zambi "sefei" ....mariana cum o rugase sa-i spuna ii veni in intampinare zambind la randul ei ....vino sa-ti arat biroul ...cam saracacios ..."lipsa de fonduri " ....ei sunt colegii tai ..mihai ,cristi si daniela ..cu toti te vor ajuta sa te integrezi ,sa te acomodezi cu "cerintele" si mai ales cu "clientii" ...spunand "clientii" nu era prea sigura daca i s-a parut sau chiar rostind "clientii " citi o anumita ironie in glas ..."clientii,nu e cam dur cuvantul ...sunt oameni ce au probleme si depind de noi si ajutorul nostru"...nu termina bine de spus si zambetul ingaduitor al colegilor o facu sa se simta ca un copil ce rtostise o prostioara ,dar datorita inocentei a fost privit cu ingaduinta .....se aseza la biroul ei ...mihai ii aduse cateva dosare ..."uite pentru inceput ...abecedarul ..sa inveti litera si spiritul intrajutorarii " ...deschise primul dosar si se lasa dusa de val ,un tzunamii devastator innecand destine ..."si mai trecu o zi .." ridica privirea ....ce repede trecuse timpul ,era deja ora 16 ...se ridica mecanic cu gandul la ce citise .....isi facu ordine pe birou ...isi lua geanta si pleca ...vru sa salute ...constata cu uimire ca nu avea pe cine ...aici ,cum se termina programul toti se grabesc sa lase in urma durerea altora si sa ..."alerge la cei dragi ",...aici cei dragi capata alte conotatii ...mult mai mai adanci si capata valoare ....asa ca isi lua geanta si iesi ....

o dupa amiaza destul de linistita ...se hotara sa mearga pe jos ...trecu pe langa gradinita lui alex si cuvintele lui ii revenira in minte ..." elena ,asa-i ca mergem in fiecare dimineata impreuna la gradinita? " gandul ca manuta aceea mica i se va odihni in palma ...pasul lui ...hotarat sa tina pasul cu al ei ....dar ce va zice maria ...maria sotia lui dan ii iesi complet din minte ..cum sa se intalneasca in fiecare zi cu el,cum sa-l priveasca fara sa-i poata citi in ochii ei avalansa de emotii ce o cuprindea privindu-l .....curtea gradinitei era plina de parinti ce venisera sa-si aduca odraslele acasa...grabi pasul ..nu ar fi rezistat unei a doua intalniri ...ar fi fost prea mult pentru ea ......

dan...astepta isi astepta rabdator ..prichindelul ..cu mainile infipte in buzunarul blugilor ...isi roti privirea pe deasupra bunicilor si parintilor...era cu mult peste un cap deasupra lor ...distrat se uita spre trotuarul de alaturi ,era chiar elena ..pasea ganditoare ....de ce ocolise gradinita,oare il ocolea pe el ?

De ce ii pasa atat de mult de o fata , o fetiscana intalnita intr-o drum intamplator? Dar nu putea uita zambetul , curatenia sotronului...Cuprinse corpul ce tocmai trecea pe langa un castan inflorit cu o privire calda, atingand , mangaind , cuprinzand...dintr-o data gandul din el se intoarse ca si cum o tentacula rece si umeda l-ar fi atins...'e tot femeie , nu uita ...poate aduce rasaritul cu un zambet si prabusirea cu un gest'.

'Tata , uite-o pe Elena. Elenaaa...' glasul subtire rasari de langa el , ghiocel curat ce spargea toata raceala si noroaiele gandurilor...'Nu cred ca ne mai aude , e prea departe acum . Lasa , ca o sa o vedem in alta zi.Mai bine povesteste-mi cum a fost azi la tine'.Se indepartara , copilul sporovaind vesel , cu vorbe ce se incalecau voios , in incercarea de a povesti totul si toate ...cat mai repede , cat mai mult...o avalansa navalnica a unei zile la gradinita.

cu gandurile inchise , intoarse inspre durerile ce le pipaise in filele unui dosar aruncat cu nepasare intre altele , fisiere cu destine frante ...ocolea un gand din ea...era atat de cald incat o inspaimanta

se gandea la femeia pe care o 'citise' azi. 'Doamne , cum se pot oamenii schimba intr-atat? E raul in noi si asteapta doar o dezechilibrare pentru a se harni si creste pana cand ne devoreaza si cele mai curate ganduri , si ultima urma de omenie din noi?'. Crescuse doi copii pana la 40 de ani - copii frumosi , veritcali- impreuna cu sotul ei. Apoi o viata se franse intr-un accident stupid , ironic ca de fiecare data; ramasese singura.Cunoscuse pe altcineva , mai facuse un copilas ...si incepuse sa bea , alaturi , cu, fara. Cei mari erau suficient de maturi pentru a se descurca , supravietui de bine de rau...dar cel mic, un prunc ce abia invata sa mearga , cu evidente semne de retard , crestea intr-o lume cenusie , absurda pana la urlet. Primea imbratisari si banane , dragoste cu imbratisari infocate si leganat pe picioare; dar traia inchis intre peretii unui nenorocit de apartament din care nu mai iesise de luni de zile , intr-un cenusiu ce crestea cu fiecare clipa , pigmentat doar de conservele si mormanele de haine nespalate ce rasareau ca intr-o primavara nebuna la fiecare colt de camera.Muzica ii era clinchetul sticlelor , injuraturile betiei ...Nu putea uita privirea copilului din poza , incruntarea si suspiciunea din acei ochi micuti...era grotesc tabloul , frant ca si viata lui...pe un chip de o curatenie asa cum numai copiii bucalati de primii ani ai vietii pot avea - ochi de om haituit. O durea numai gandul acelei vieti nedrept frante si chinuite ; fiecare zi de rontait de acte si de plimbat la ele ce marea cu clipe de nebunie inceputul ala mic de viata.

'Ce faci cu oamenii , Doamne? De ce ii lasi sa cada intr-atat? Copilul ala , biet de el...o sa mai creada vreodata ca viata e frumoasa? Cum mai pot avea incredere in oameni? Si totusi...ii iubesc...'

Raza gandului curat izvorat din sufletul ei sa imbratiseze o umanitate imperfecta lumina si coltisorul unde un ceva ascuns nu-i dadea pace...'Dan...oare de ce l-am ocolit? De fiecare data cand il vad ..e ca si cum as umple o cana cu ceai cald...aroma , caldura , liniste. Dar viata te ridica de fiecare data de la masa , e doar un scurt popas ceaiul ala...cum sa cred in el cand vad apoi tot ce e in jur? Ma voi duce la batrana mea doamna . Povestile ei , caldura ochilor batrani ce au vazut totul si totusi au ramas senini...am nevoie de sprijinul lor'

hotarata dintr-o data , iuti pasii si , ca sa-si alunge gandurile , incepu sa numere masinile intalnite in cale...

oana_vrb. a scris:

"bla,bla,bla

si uite c-am scos poezia

despre iubirea mea

Dar vai, ca mi-ai uitat sclipirea

In ceea ce numesc unii

Daruirea

Si-asa o sa palavragesc

Pan' am sa obosesc

Nonsens,nonsens

Cel mai mult imi place

Cand acest nonsens e omenesc, prea omenesc!" -by Ovu'

"Superioritatea unui om n-a constat niciodata in a colectiona omagiile multimii mediocre,ci in a suporta dispretul ei"

Camil Petrescu

Ce am scris acolo nu a fost poezie...dak vroiai sa dai ca exemplu "mediocritatea" versurilor mele...

A fost o simpla critica la adresa celor de la "improvizatie" care dau dovada de multa lipsa de inspiratie!!!

Cat despre citat...ce sa zic?!se vede ca nu ai inteles nimic din ce am vrut sa zic...

Sau poate ai vrut sa ma citezi!!!)

cand regasim al nostru fir al vietii

subjugat de un destin incert

ne mantuim siragul libertatii

nenumarand paharele de vin

cand ne vedem prea mari sau dimpotriva

suntem prea mici sa ne putem ajunge

visul rebel sau constiinta calma

numai furtuna adunam in sange.

suntem doar oameni, fara tevatura

de am trai ar fi atat de simplu

dar ne-afundam credinta in nefiinta

cand tot ce misca e doar stana, stalpul..

oana_vrb. a scris:

"Superioritatea unui om n-a constat niciodata in a colectiona omagiile multimii mediocre,ci in a suporta dispretul ei"

Camil Petrescu

sarazin79 a scris:

De ce ii pasa atat de mult de o fata , o fetiscana intalnita intr-o drum intamplator? Dar nu putea uita zambetul , curatenia sotronului...Cuprinse corpul ce tocmai trecea pe langa un castan inflorit cu o privire calda, atingand , mangaind , cuprinzand...dintr-o data gandul din el se intoarse ca si cum o tentacula rece si umeda l-ar fi atins...'e tot femeie , nu uita ...poate aduce rasaritul cu un zambet si prabusirea cu un gest'.

'Tata , uite-o pe Elena. Elenaaa...' glasul subtire rasari de langa el , ghiocel curat ce spargea toata raceala si noroaiele gandurilor...'Nu cred ca ne mai aude , e prea departe acum . Lasa , ca o sa o vedem in alta zi.Mai bine povesteste-mi cum a fost azi la tine'.Se indepartara , copilul sporovaind vesel , cu vorbe ce se incalecau voios , in incercarea de a povesti totul si toate ...cat mai repede , cat mai mult...o avalansa navalnica a unei zile la gradinita.

cu gandurile inchise , intoarse inspre durerile ce le pipaise in filele unui dosar aruncat cu nepasare intre altele , fisiere cu destine frante ...ocolea un gand din ea...era atat de cald incat o inspaimanta

se gandea la femeia pe care o 'citise' azi. 'Doamne , cum se pot oamenii schimba intr-atat? E raul in noi si asteapta doar o dezechilibrare pentru a se harni si creste pana cand ne devoreaza si cele mai curate ganduri , si ultima urma de omenie din noi?'. Crescuse doi copii pana la 40 de ani - copii frumosi , veritcali- impreuna cu sotul ei. Apoi o viata se franse intr-un accident stupid , ironic ca de fiecare data; ramasese singura.Cunoscuse pe altcineva , mai facuse un copilas ...si incepuse sa bea , alaturi , cu, fara. Cei mari erau suficient de maturi pentru a se descurca , supravietui de bine de rau...dar cel mic, un prunc ce abia invata sa mearga , cu evidente semne de retard , crestea intr-o lume cenusie , absurda pana la urlet. Primea imbratisari si banane , dragoste cu imbratisari infocate si leganat pe picioare; dar traia inchis intre peretii unui nenorocit de apartament din care nu mai iesise de luni de zile , intr-un cenusiu ce crestea cu fiecare clipa , pigmentat doar de conservele si mormanele de haine nespalate ce rasareau ca intr-o primavara nebuna la fiecare colt de camera.Muzica ii era clinchetul sticlelor , injuraturile betiei ...Nu putea uita privirea copilului din poza , incruntarea si suspiciunea din acei ochi micuti...era grotesc tabloul , frant ca si viata lui...pe un chip de o curatenie asa cum numai copiii bucalati de primii ani ai vietii pot avea - ochi de om haituit. O durea numai gandul acelei vieti nedrept frante si chinuite ; fiecare zi de rontait de acte si de plimbat la ele ce marea cu clipe de nebunie inceputul ala mic de viata.

'Ce faci cu oamenii , Doamne? De ce ii lasi sa cada intr-atat? Copilul ala , biet de el...o sa mai creada vreodata ca viata e frumoasa? Cum mai pot avea incredere in oameni? Si totusi...ii iubesc...'

Raza gandului curat izvorat din sufletul ei sa imbratiseze o umanitate imperfecta lumina si coltisorul unde un ceva ascuns nu-i dadea pace...'Dan...oare de ce l-am ocolit? De fiecare data cand il vad ..e ca si cum as umple o cana cu ceai cald...aroma , caldura , liniste. Dar viata te ridica de fiecare data de la masa , e doar un scurt popas ceaiul ala...cum sa cred in el cand vad apoi tot ce e in jur? Ma voi duce la batrana mea doamna . Povestile ei , caldura ochilor batrani ce au vazut totul si totusi au ramas senini...am nevoie de sprijinul lor'

hotarata dintr-o data , iuti pasii si , ca sa-si alunge gandurile , incepu sa numere masinile intalnite in cale...

...ajunse in fata portii aceea micute de fier forjat ...o cuprinse un sentiment de tristete...casa era cenusie si trista parca si ea ...un caine devotat ce-si plange stapanul ...cateva lacrimi ii umezira ochii ..vazu lumanarile aprinse si intelese ...batranica aceea nu mai era ...o cunoscuse atat de putin...ridica ochii la cer ...incepea sa se intunece si sufletul i se intuneca ...minutele treceau,iar ea ...stana de piatra nu avea putere sa se desprinda de poarta ...teapana ,rece ...palida cu privirea in gol ..."domnisoara,poftiti...intrati ,ati cunoscut-o pe madame stratulat? " se uita la femeia mica din fata ei ...imbracata toata in negru ,cu ochii umflati si rosii de plans ...madame stratulat ...asa o chema ..."eu,eu ...va rog sa ma scuzati "simti ca nu ar fi putut face fata tirului de intrebari ale acelor necunoscuti ,iar cu moartea nu putea da piept ....nu inca ..."am gresit adresa ......" si pleca cu pasi grabiti ...ajunsa acasa ..se descalta ,fara sa se aplece ...isi dezbraca hainele ..una cate una ...lasandu-le acolo unde cadeau...intra sub dus ...minute ,ore ..pierdu-se sirul sub jetul de apa ..rece,lacrimile se impleteau cu picaturile de apa intr-un dans frenetic ...iesi ,lua halatul pe pielea uda ...intra in bucatarie ...isi facu un ceai ...sorbi ceaiul fierbinte se scutura....fiorul mortii ,gandi ....si intoarse capul spre geam ...strada era pustie ...gol ...un gol imens si rece ...."de ce doare golul?" ...si el o parasise ,acum si madame ...otravea.... tot ce atingea ea se ofilea ...isi cumparase o multime de flori ,se ofilisera pe rand una cate una ...uitase de ceai ...se racise ...totul parea atat de fara sens ...bunica murise strangand-o de mana ..dupa ce nu o vazuse ani buni ,muri chiar in ziua cand o vizita ea ....inchise ochii.... pentru o clipa era iar copila cu parul auriu ....cu picioarele subtiri..atat de subtiri caci toti ceilalti se simteau datori sa o protejeze de teama sa nu se franga .... cum isi alerga bunica in jurul mesei .."sac,sac ca nu ma prinzi "...ii striga bunicii batand din pumnii micuti ...zambi in timp ce lacrimile ii scaldau fata ...taraitul ceasului o trezi din amorteala ...se auzea din dormitor...aprinse lumina ...vazu patul intact....asternutul perfect intins fara nicio cuta ...opri alarma de la ceas ....era ora la care se trezea dimineata in mod obisnuit sa plece la munca ....intra in baie ....lasa halatul sa-i alunece de pe umeri ...picaturile ii piscara fata,mii de ace de gheata ii intepasera obrazul ...isi aduna hainele de pe jos le arunca atat de repede in cos de teama unei contaminari ...de parca moartea insasi se imbibase in bluza si fusta ei ....renunta la cafea ,avea nevoie de aer ...se imbraca si iesi in strada ...lumina puternica o orbi pentru o clipa ..si o ameti ...isi recapata echilibrul si porni cu pasi mici catre servici ....."elena,elena ..." tresari ....glasciorul acela o readuse la viata ....colorand totul intr-o secunda in auriu .....

Ce drumuri lungi ciudate , iti poarta-n viata pasii ... ce intamplari aiurea iti schimba iar destinul .... Zile si sentimente te-nvaluie-n durerea ... haoticelor valsuri din vechile dorinti ... Asculta iarasi viata ce-si spune iarasi pasul si lasa dimineata sa-ti daruie lumina ... intregul univers o ruga se inalta spre a fi din nou iar omul ce-ai fost si vei mai fi ...

un dor naluca

durerea este surda

si urla

coboara ,atat de senzuala

cu gratii de fecioara

matinala

senina si rece ,lacrima de ceara

mai picura-ntr-o nota sedentara

vioara

ecou ,fatidica chemare

pasi ratacind pe-o urma

faciala

red2shoes a scris:

un dor naluca

Un dor de cucă

M-apasă pe t