La mine e ploaie
Si ploua mereu ...
De ras nu imi arde ...
Ca-i trist si e ... ger ...
Început de CONSTANTIN*, Mar 20 feb 2007 · 920 răspunsuri · 84.510 vizualizări
La mine e ploaie
Si ploua mereu ...
De ras nu imi arde ...
Ca-i trist si e ... ger ...
Oare Domniile voastre uitara
Ca-n asta perioada, soare si vant,
Ploaie si ninsoare, se-mbratiseaza-ntr-un cuvant...
"Babele" sunt!
Of! N-am uitat că e primavară
Şi zisele "Babe" b
azi: clinchet de zambete
ieri: acelasi clinchet...dar de pahare sparte-n maini
maine: falfait de vise
mereu...aceeasi intrebare- unde esti?vei fi fiind candva- sau te port in mine pana cand il voi intalni pe acela ce va trebui sa-mi sparga invelisul gandurilor pentru a te lasa sa te nasti din spuma marii...
tărie
esenţe-v
CONSTANTIN* a scris:Of! N-am uitat că e primavarăŞi zisele "Babe" b
doar gandul vesel mi-e hoinar
conduce-un car ...nu e decat ...ghiozdan
aluneca usor ,dar nu pe-un zar
rostogoleste anii...ii dau, doar pe un an
...s-a facut dimineata si lumina cruda a pocnit bestia peste ochii aburiti de somn. cu o mana ca scoarta si gheare ingalbenite si-a dat latele din ochi si a simtit cum explodeaza o bucurie in sufletul lui...si a pornit , dand crengile la o parte , prin padurea ce-i era camin...o sete de frumos , de altii il mana cu aripi de argint in valea din care fusese alungat de veacuri...un fluture , petala de vesnicie , s-a asezat o clipa pe fruntea descretita de avant...i-a urmarit zborul ca urma unui curcubeu pe cer...si-a plecat mai departe , mai repede , mai flamand de frumusete si de oameni...
a ajuns intr-o spartura intre pomi...un copil culegea toporasi...altadata si-ar fi adus aminte de cum este si l-ar fi ocolit...dar acum simtea doar frumusetea intensa, ce-l durea ca un nod in gat , a clipei de afara si-a vesnicului gand din el...a intins mana- laba aia de cosmaruri de sub paturi- cu o floare culeasa pentru daruire...si tipatul s-a ridicat cu falfait de vulturi intre munti...plangea copilul in genunchi...si-n ochii lui de lac cu nuferi s-a vazut bestia intreaga...a inceput sa fuga inspre muntii ce-i erau sortiti...biet tampit, crezuse ca lanturile lumii le poate rupe-o floare...
Ploua incet cu lumina
Din cer curg scantei
Copilul alearga prin gradina
Iar primavara imi da fiori ...
*Berbecut* a scris:Ploua incet cu lumina
Din cer curg scantei
Copilul alearga prin gradina
Iar primavara imi da fiori ...
cind ploaia bate-n geam
si soarele rasare
lumina lui e plina
de zambet si urare
cind un copil se plimba
in rasaritul lui
fiorul din gradina
e un tablou in cui
si primavara vine
cu clipe noi si mari
si iti zambeste tie
un suflet plin de dar
:)
multa iubire