corvus a scris:Cind ploua, ingerii sint tristi.
Cind este soare, ei zimbesc.
Si-atunci de ce femeia,
De fericire plinge,
Si-n lacrimile-i pure,
Se oglindeste un inger ?
In mijlocul iernii, soarele zambeste,
Un suspin adanc si sufletu-mi paleste...
Un nor razlet a-ntunecat, pentru o clipa, ceasul,
In care eu credeam... ca am invins plansul.
Usor inima-mi plange si ochii mei iti rad,
Caci in realitate, nu sunt decat un vid.
Ca-n a mea lacrima, un inger se-oglindeste,
Este a ta credinta, cu care se hraneste.
Perceperea in spatiu este nelimitata,
Doar simturile noastre dau o imagine ridata,
A ceea ce probabil inseamna Universul,
In care orice lucru, isi pierde incet sensul.