Intr-un parc uitat de lume,
Anii timpul ii masoara,
Gandul meu in pumnii stransi,
Cu speranta se insoara.
Pe bancuta efemera,
Plange sufletul in lacrimi,
Ca intrarea ta-i himera,
Si in mine val de patimi.
La un capat de alee,
valul maruntit de vreme,
Nu stie unde se sparge,
Cand speranta de iubire,
Orizontul o anina,
Vede-n locul de pe banca,
Frumusetea ta deplina.
Cand sclipirea ta sub gene,
Foc arunca pe un fulger,
Chipul tau pe aripi poarta,
Ori un demon ori un inger.
