Invitatie la improvizatie

povestea nemuririi ..al visului povat..

M-am ridicat din acest infern,

Pasesc prin el pe un drum etern,

Vorbesc in cuvinte atent alese,

Ca nu cumva sa fie prost alese.

Lumea ce imi parea infinita,

Acum ii atat de mica,

Lumea plina de vietati ,

Acum e plina de cruditati.

perdeaua e groasa

cu atat mai groasa

cu cat atinge genele

si mangaie sprancenele

irisul e dincolo

si ce e mare pare mic

si ce e mic

ramane un nimic

Mireasma dulce-a pielii tale

O simt in eul meu,profund,

Iar ratiunea mea e sare

Stiind ca viata se scufunda bland

In marea cea albastra si divina;

Ma lasi,plecand ca un parfum

Si nu vrei sa te-ntorci din drum;

Cine-i de vina?

Spune-mi tu...acum!

Privirea ta ma-nnebuneste

Ca un usor placut parfum;

Dar sufletul tau se raceste.

De ce?Oare de ce?

Tu vei ramane un trecator uitat pe-un drum

Tu vei ramane un parfum...

Iubirea va muri intr-o prapastie ce nu exista.

Cerul e plin de-albastre amintiri ce mai persista

Iluzie misterioasa si trecatoare ca un fum!

Iluzia nu exista

decat in gandul tau

persista

nebunie curata

motive

din trecut

dorinte din viitor

intuneca tacut

prezentul

apelor

Foame

un bob venit din dragoste-ntr-o

vară,

crescut

eternul cer ascunde nemurirea

dar nu dezvaluie decat o ramasita

si hrana dobandita nu ajunge

pentru poporul infometat de stiinta

si arde soarele si-ngheata apele

iar Toma cauta necontenit raspunsul

Ce se elibereaza din petale

Cand floarea e credinta cu apusul

Clepsidra fericirii s-a spart...Zadarnic plang,

Nici zambetul amara,nici dorul n-o ajung...

Precum nisipul marii sub valul de cristal

Se risipeste-n noaptea durerii,ireal...

O-nalta pescarusii precum un vis,spre cer...

Se stinge ca o umbra in fragedul eter,

Se-scunde-n nori de vraje sa n-o mai pot ajunge

Si ochiul plin de lacrimi se scutura si plange.

Clepsidra fericirii s-a spart...Altar de alge

Arde pe rug de stele pierdutele catarge...

Mi-a mai ramas speranta si-ntunecatul vers...

Din risipitu-mi suflet,va-ntreb,ce s-a ales?

Sunt ingerii biserici de ne-naltate vise ...

Sunt stelele,in suflet,de mii de ani aprinse...

Eu plang la malul marii si pasii mi-i masor,

Ma-ntorc in valul rece,caci de trecut mi-e dor.

strain de tot si de nimic

ma sparge valul

ma arde nisipul

si raman doar o clipa

e prea devreme sa mai plang

ma-ngroapa iadul

Ma ineaca vadul

e o tendinta perfida

e prea tarziu sa ma intorc

sa caut drumul

s-acopar fumul

deja e cartea citita ,rascitita..

Si plangi...si plangi draguta...tu plangi asa de mult

Si iti intrebi destinul cand el i-atat de mut-

De ce-i atat de crud, de ce-i asa amar?

Dar el nu te asculta...la lacrimi te-ntorci iar...

Pe chipul tau de aur iti plang gandiri umile

Si zilele-ti sunt negre.Cu Soare nu ai zile,

Tu simti durerea-n suflet.Din inima ta rece

Tristetea, suferinta nu vor ca sa mai plece...

Si lumea asta-i mare, dar lumea ta e mica

Cand altii au o lume, tu, insa, n-ai nimica.

La dimineti cu Soare mintea ta viseaza

Dar cum sa nu mai plangi cand raul te vegheaza?

Si chiar de plangi atat tu porti masca de ceara

Si nu-ti arati tristeatea si soarta ta amara,

Destinul fericit de tine...off...s-a rupt

Si ti-a lasat veninul pe care tu l-ai supt.

Te chem la pieptu-mi moale si inima-mi asculta

Caci ea-ti va spune multe chiar daca ea e muta

Si lasa-ma sa-ti sterg tristetea de pe fata

Chiar daca-ar dura de-acu o intreaga viata.