Lumina , dulce amagire
Lumina rupta din tacere
Tacerea glasului negat
de o credinta fara germen
Care se cere incercat.
Lumina dintr-un dans banal
al pasilor ratacitori
pe o carare ca un val
rupt din ocean razbunator.
Lumina, tu, te-ascunzi in noapte..
si de aceea stralucesti
cerand ce vrei, cerand in soapte
Primind mereu ce nu doresti
Lumina te-aprinzi in zadar
Si e zadar ca sa te stingi
caci luna alba-i de clestar
Nu poti visa sa o atincgi
Lumina, firava credinta
ca tot ce vezi poti dobandi
prin munca dreapta si cainta
Prin purul felului de-a fi.
Lumina, tu, nu mai minti
ca pot avea drept la iubire
Ma lasi sa mor in neputinta
de-a refuza o amagire.
Lumina, sufletu-ti inchina
Tarziu, in prag de despartire..
Ovrajitoare dintr-o zana.
Lumina, dulce amagire!