Atasament excesiv

Am o intrebare. Carei tipologii psihologice ii apartin cei ce nu suporta sa piarda ceva in viata? Sunt obsesiv-compulsivi sau altceva? Taica-meu e asa, si eu sunt la fel, cred ca e ceva transmis genetic, nu prin educatie. De pilda taica-meu avea o dacie foarte veche, a predat-o cu programul rabla, si-a luat una noua, dar inca sufera ca A PIERDUT-O pe aia veche. Degeaba ii explici ca daca o vindea la targ nu lua pe ea milioanele pe care le-a luat prin schimbul Rabla, ca era coapta, ca intretinerea ei costa mai mult decat valoarea ei, etc. El s-a atasat de ea, zice ca o putea repara, sa o aiba de frecat prin oras, etc. Deci, la ce personalitate accentuata sa caut trasatura asta? Ca vreau sa citesc despre ea, sa ma tratez. Mersi!

Kosmotro a scris:

Am o intrebare. Carei tipologii psihologice ii apartin cei ce nu suporta sa piarda ceva in viata? Sunt obsesiv-compulsivi sau altceva? Taica-meu e asa, si eu sunt la fel, cred ca e ceva transmis genetic, nu prin educatie. De pilda taica-meu avea o dacie foarte veche, a predat-o cu programul rabla, si-a luat una noua, dar inca sufera ca A PIERDUT-O pe aia veche. Degeaba ii explici ca daca o vindea la targ nu lua pe ea milioanele pe care le-a luat prin schimbul Rabla, ca era coapta, ca intretinerea ei costa mai mult decat valoarea ei, etc. El s-a atasat de ea, zice ca o putea repara, sa o aiba de frecat prin oras, etc. Deci, la ce personalitate accentuata sa caut trasatura asta? Ca vreau sa citesc despre ea, sa ma tratez. Mersi!

Inearca sa gasesti un terapeut bun.

Obsesivo-compulsivii sunt in general niste perfectionisti dusi la extrem si care indeplinesc anumite "ritualuri" sau care au anumite ganduri care nu le dau pace. In afara de ce ai scris mai sus ce alte detalii mai poti da?

nu cred ca tre sa te agiti asa de tare.

trebuie sa iei in consideratie si alte lucruri: tatal tau are totusi o anumita varsta si in plus e normal sa fii atasat de un lucru care ti-a folosit mult timp. suntem totusi oameni si avem sentimente.

Ma a scris:

Obsesivo-compulsivii sunt in general niste perfectionisti dusi la extrem si care indeplinesc anumite "ritualuri" sau care au anumite ganduri care nu le dau pace. In afara de ce ai scris mai sus ce alte detalii mai poti da?

Nu e neaparat avaritie, cat atasament excesiv, si nu numai fata de obiectele materiale, ci si fata de cele apartinand lumii spiritului (de pilda, o sansa PIERDUTA in viata, scoala pe care nu ai putut s-o faci, ocazia pe care ai ratat-o, anii dusi, ca un regret ce macina, o ruminare fara scapare a acelorasi pareri de rau. Mi-aduc aminte de o trasatura a Sindromului Asperger: oameni care nu manifesta emotii puternica la moartea unor apropiati, dar sufera intens daca si-au PIERDUT carnetul cu insemnari personale. Seamana cu ce zici tu mai sus: "ganduri care nu le dau pace", in acest caz ganduri repetitive orientate spre trecut, regrete, si cu cat imbatranesti pare a fi tot mai rau, intr-un cerc vicios.

Dida_James a scris:

nu cred ca tre sa te agiti asa de tare.

trebuie sa iei in consideratie si alte lucruri: tatal tau are totusi o anumita varsta si in plus e normal sa fii atasat de un lucru care ti-a folosit mult timp. suntem totusi oameni si avem sentimente.

Dida, daca nu aceasta trasatura nu ar fi cu totul exagerata, nu as fi pus problema aici pe forum. Dar cand o chestie iti afecteaza viata in mod negativ, repetat, si viata celor din jur e afectata din cauza asta...

Kosmotro a scris:

Nu e neaparat avaritie, cat atasament excesiv, si nu numai fata de obiectele materiale, ci si fata de cele apartinand lumii spiritului (de pilda, o sansa PIERDUTA in viata, scoala pe care nu ai putut s-o faci, ocazia pe care ai ratat-o, anii dusi, ca un regret ce macina, o ruminare fara scapare a acelorasi pareri de rau. Mi-aduc aminte de o trasatura a Sindromului Asperger: oameni care nu manifesta emotii puternica la moartea unor apropiati, dar sufera intens daca si-au PIERDUT carnetul cu insemnari personale. Seamana cu ce zici tu mai sus: "ganduri care nu le dau pace", in acest caz ganduri repetitive orientate spre trecut, regrete, si cu cat imbatranesti pare a fi tot mai rau, intr-un cerc vicios.

Nu e sindrom, e imaturitate emotionala, blocaj la stadii timpurii. Asteapta sa fie iubit, apreciat. Acel stadiu nu e parcurs. Pentru ca nu stie cum sa iubeasca oamenii, nu are de unde da pt ca e gol, se ataseaza de obiecte, le personifica, le da nume. Pentru ca obiectele ii ofere acceptare neconditionata, pe cand oamenii nu ofera asa ceva. Plus ca e mai usor sa intelegi un obiect decat un om.

Cei care nu pot iubi (nestiinta, interdictie data de parinti), traiesc ba in trecut, ba in viitor. Dar e un viitor nerealist, neplanificat, e o continua tanjire, generatoare de sentimente parazite si frustrari.

Da, cu cat imbatraneste e mai rau, pentru ca se va reintoarce la stadiile copilariei neparcurse, va deveni din ce in ce mai egoist ca sa se satisfaca, sa umple acel gol. Desigur, nu va reusi, dar el nu stie asta, e un proces inconstient.

vezi cu taica-tau reclama asta : http://www.dailymotion.com/video/x5267g_pu...-lampe_creation

O lucrare interesanta despre schizoizi-obsesionali, "Formele fundamentale ale angoasei" de Fritz Riemann.

Cuprins

Angoasa de autodaruire. Personalitatile schizoide

Omul schizoid si iubirea

Schizoidul si agresivitatea

Fundalul biografic

Exemple de moduri de viata schizoide

Completare

Angoasa de a deveni tu insuti. Personalitatile depresive

Depresivul si iubirea

Depresivul si agresivitatea

Fundalul biografic

Exemple de moduri de existenta depresive

Consideratii suplimentare

Angoasa de schimbare. Personalitatile obsesionale

Obsesionalul si iubirea

Obsesionalul si agresivitatea

Fundalul biografic

Exemple de modalitati de traire obsesionale

Consideratii suplimentare

Angoasa de necesitate. Personalitatile isterice

Istericul si iubirea

Istericul si agresivitatea

Fundal biografic

Exemple de moduri de existenta isterice

Consideratii suplimentare

Concluzie

.......................................................

Poti observa cum repara mereu lucrurile vechi, depoziteaza si pastreaza lucrurile noi, de care probabil nu vor sa se bucure in preajma celor pe care-i urasc, ajung sa considere ca nu sunt demni de a se bucura de lucrurile noi, transmit celolalti interdictia la bucurie si mesajul "nu folosi ca se strica" si multe altele.

In fapt, e vorba despre oameni care se comporta ca Procust. Gusturile si sentimentele lor primeaza. Sentimente legate de trecut (te forteaza sa traiesti nostalgiile lor).

A ramane in preajma lor sa-i studiezi echivaleaza cu decizia luata de profetul nebun in filmul 2012: "It`s beatiful, I`m gonna stay!". Consecintele: prima data dispar emotiile si sentimentele autentice (care sunt inlocuite cu sentimente parazite), apoi dispare senzitivul, gustul, mirosul, auzul, apoi instinctele, mai intai sexual, apoi alimentar, apoi cel de conservare cu consecinta fireasca, suicidul. La acest final se poate ajunge datorita arsenalui lui Procust sau "Patul lui Procust" format din urmatoarele:

- suprematia asupra partenerului

- fortarea partenerului de a se situa pe o pozitie de dependenta fata de el

- se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte,

ce anume a gresit, de c

Thedumbunion a scris:

O lucrare interesanta despre schizoizi-obsesionali, "Formele fundamentale ale angoasei" de Fritz Riemann.

Brenda Schaeffer - Dragoste sau dependenta

Mersi de postare, intotdeauna imi sunt de folos postarile tale. Vezi ca ti-am trimis un mesaj personal!

Si eu cred ca e ceva legat in special de inaintarea in varsta.