Zen` a scris:Hmm , lumea asta un filtru astral , un examen spiritual...Corect . Asa e ! Iti depasesti conditia si treci la nivelul urmator .
Contextul examenului fiind chiar inchisoarea , dupa modelul ce nu te omoara te face mai puternic . Tu de la sine nu ai cum sa stii cat rezisti la frig (sa spunem) si de ce energie interioara dispui , pana chiar nu ajungi sa testezi face to face cu conditia respectiva . Nu stii ce calitati si limite ai pana nu te arunci in groapa cu lei . De unul singur sa iti afirmi si cizelezi caracterul nu prea poti , decat mimand limite fantastice in fata oglinzii .
Am spus sa cizelezi pentru ca automat intervine si evolutia . E logic ! Inveti , inveti , inveti si la un momentdat din acumularea cantitativa faci saltul calitativ . Daca evolutia nu ar fi dezideratul vietii atunci care ? (daca prin experienta ajungi la salturi de nivel)
De asta zic de Antarctica. Existenta ei dovedeste faptul ca lumea asta e doar un examen al sufletelor si nimic mai mult. Daca nu te omoara conditiile de acolo, ce in mod intentionat au fost lasate asa, te fac mai puternic. Tu de la sine nu ai cum sa stii cat rezisti acolo, pana nu ajungi cu picioarele pe continentul polar. Nu stii ce calitati si limite ai in lumea asta, pana nu te arunci in groapa aia abandonata. De unul singur sa evoluezi total pe pamant nu poti in lumea umana, decat mimand limitele din antarctica in conditiile ospitaliere de aici.
Daca evolutia prin dificultate nu este dezideratul vietii umane, atunci care? Dificultatea cea mai mare exista in Antarctica pentru acel scop anume, numai cei cu vointa de fier pot supravietui, iar restul esueaza examenul. Argumentarea ta, daca e sa o cred, este ca nu putem invata nimic pe lumea asta, daca nu traim si in taramul cel mai inuman cu putinta.
Daca Antarctica era floricele si ponei, albinute si ardei, nu ma convingeai de nici o culoare sa merg acolo. Pentru ca nu ar fi ajutat pe absolut nimeni sa invete absolut nimic!
Tu stii diferenta intre supravietuire si sinucidere? Sinuciderea poate sa o faca orice om, de acasa, in lumea umana. Dar nu orice sinucigas are tupeul sa supravietuiasca in cel mai inospitalier loc din lume. Tu esti oare din categoria sinucigasilor pasivi, ce stau acasa asteptand batranetea si moartea umana? Ah si evolutii mirabolante din dos-teriorul vacii?
Pentru mine, permisivitatea naturala a Antarcticii demonstreaza perfect logic si dincolo de orice indoiala, faptul ca ea este necesara evolutiei sufletelor in lumea asta. Daca nu era, la ce ar mai exista? Care e scopul ei, daca nu evolutia suprema si eliberarea perfecta, salvarea sufletului? Mi-aduc aminte de citatul lui ironic. Cel cu dintr-o mie de oameni care ma cauta, unul ma gaseste, din o mie care ma gasesc unul ma urmeaza, din o mie care ma urmeaza, doar unul merge calea mea. Sau ceva in stilul.
Insasi imposibilitatea relativa de a ajunge in continentul inuman, dovedeste ca este testul suprem al acestei lumi. Adica din elita de o mie ce cauta adevarul, doar unul urmeaza calea adevarului pana la capat, si anume pana la marginile lumii si dincolo. Faptul ca nimeni nu indrazneste sa plece din sanctuarul paradisiac, comod, al sanului umanitatii .. indica natura misterioasa, spirituala, eterna a continentului polar.
De ce crezi ca pinguinii si albatrosii de acolo nu isi pierd timpul sa vina in lumea umana? De cat de bine le merge lor acolo.
Care este scopul evolutionar al unui continent intangibil, intr-o lume pur evolutionista? Gaseste tu toate argumentele evolutiei, si alege macar unul sa explice existenta antarcticii in lumea asta.
Doar nu sugerezi ca intr-o lume destinata evolutiei, inclusiv prin dificultati, poate exista un continent absolut inutil, ce nu serveste deloc sufletelor in evolutia lor, in nici cea mai mica masura posibila?
Luandu-te dupa pozele de aici:
Unde nici macar satelitii nu pot capta imaginile din jurul polului sud .. ce inseamna ca oricine ajunge acolo se dezintegreaza total si permanent? Nici macar lumina nu se mai intoarce de acolo pe partea asta? Pentru mine asta e provocarea perfecta, dar pentru tine pare sa fie temerea suprema. Daca toate pozele antarcticii aratau gheturi, nori si frig pustiu, intelegeam perfect cum e inutila evolutia acolo, si neinteresanta experimentarea vietii in conditii ordinare.
Dar anomalia magnetica de acolo e nemaintalnita in lumea oamenilor, atat de incredibila incat nu s-au putut macar forma ferme umane cu populatii stabile acolo! Cum traiesti tu in campul magnetic atotputernic al pamantului, cand ti-e frica sa traiesti in continentul unde activitatea polara este cea mai pura?
De ce anume se temeau oamenii care nu au format colonii sau tari la polul sud, in ciuda dezvoltarii tehnologice imense? De ce se tem satelitii de nu pot transmite imagini coerente pe spectrele unde restul continentelor sunt clar vizibile?
Ce se afla in cutia aceea a pandorei, de care intreaga lume tremura in botosei si se ascunde ca de ciuma? Hmm?
Parca suntem in Alien vs. Predator, unde sclavii umani nu indrazneau sa se atinga de continentul regal, unde aveau salasul doar fiintele superior-pradatoare gen monstrii sau extraterestrii. Oricum diferenta intre campul electromagnetic de aici, si cel de acolo, arata o drastica separare intre legile naturale de aici, si cele de acolo.
Ce rost are sa evoluezi pe o lume intr-un singur set de legi naturale, fugind ca disperatul de celalalt set de legi, care domina in alt continent? Esti impotriva evolutiei sau experimentarii tuturor lucrurilor pe lumea asta? Ce fel de spiritualitate e si asta?
imi spun metode mai eficiente de eliberare . Da' merge si un safari de ma satur de evolutie in dosterior 
.
.