Povestea mea incepe astfel: in urma cu 2, 5 ani am cunoscut un barbat minunat care a devenit prietenul meu...la scurt timp a ajuns sa ma iubeasca fff mult,ar fi facut orice pt mine, pt noi....dar nu neconditionat, intotdeauna a asteptat un singur lucru....: sa-l iubesc si eu....ceea ce nu s-a intamplat pt ca eu iubeam, adoram pe altcineva, care m-a dezamagit f mult:atunci cand credeam ca am totul, ca sunt fericita,implinita, respectata, alaturi de el, am aflat ca e casatorit...
am ales sa renunt la el, dar de atunci nu am stiut ce inseamna sa fii fericita....am avut o viata linistita alaturi de prietenul meu(cel cu care am fost 2, 5 ani), nu m-a facut sa sufar, dar nici sa zambesc....am crezut ca iubirea vine pe parcurs, dar nu e asa, apoi am crezut ca iubirea lui va fi indeajuns sa avem o relatie,i ar m-am inselat....deja ma resemnasem cu viata asta....
pana intr-o zi .....cand a aparut un alt barbat in viata mea...m-am indragostit ca o nebuna de el (nici nu mai visam la asa ceva...).....am acceptat sa ne cunoastem in conditiile in care amandoi eram implicati in alta relatie.....in mod automat (era de asteptat) relatia mea cu pr meu s-a degradat si mai mult....m-am despartit de el (chiar in nopatea de Revelion) din 2 motive: pt barbatul de care m-am indragostit recent si apoi pt ca nu eram fericita, nu il iubeam pe prietenul meu....
acum stau si ma intreb: merita sa risc sa pierd "ceva", ce nici macar nu imi doresc...pt un barbat care mi-a redat speranta de a fi din nou fericita???.....si imi e f teama de ce va urma, mi-e frica nu ma amagesca cum a facut primul (cel casatorit), mi-e frica ca nu voi mai gasi apoi pe cineva care sa-mi fie mereu aprope cum a fost prietenul meu....dar in acelasi timp ma gandesc ca am renuntat candva la o iubire(si regret cumplit si azi), si acum am nu as vrea sa mai procedez la fel....dar doare atat de tare sa stii ca barbatul pe care pe care il vrei doar pt tine....e cu altcineva....
