mica_curioasa a scris:O fi vreun motiv...
Sunt mai multe...
Si chiar daca incerc eu sa caut ceva amuzant parca mai mult de un zambet nu iese din mine.
De ce ridem?
Început de NASTYPRIMUL, Vin 1 ian 2010 · 51 răspunsuri · 10.041 vizualizări
GigJoe a scris:Sunt mai multe...Si chiar daca incerc eu sa caut ceva amuzant parca mai mult de un zambet nu iese din mine.
Dap, cam la fel si la mine in ultima perioada.
eu sunt o hlizita asa ca rad de te miri ce... ;)
unele bancuri bune ma fac sa rad in hohote. "cronica" imi provoaca amuzament copios. in concluzie, rad cu pofta de altii 
Rodicka a scris:eu sunt o hlizita asa ca rad de te miri ce... ;)unele bancuri bune ma fac sa rad in hohote. "cronica" imi provoaca amuzament copios. in concluzie, rad cu pofta de altii
eu si de mine ;) si mi se intampla destul de des 
bridget jones a scris:acum de ex, postari de pe Ropo.exista(u) cativa useri cu un simt al umorului superdezvoltat, o adevarata delectare!
acum de ex, postari de pe Ropo.
exista(u) cativa useri cu un simt al umorului superdezvoltat, o adevarata delectare!
...pentru ca avem de ce
si de Catalin Oprisan :flowers:
Pentru ca exist eu, de asta radeti. Ca radeti de, sau cu mine, nu ma intereseaza. Macar stiu ca am posibilitatea sa-i inveselesc pe altii.
bridget jones a scris:acum de ex, postari de pe Ropo.exista(u) cativa useri cu un simt al umorului superdezvoltat, o adevarata delectare! :flowers:
Existau destui amatori, intr-adevar.
Editat Dum 3 ian 2010 14:35
Radem din suflet, atunci cand ne simtim liberi si impliniti.
Radem de complezenta, cand seful/proful sau o ruda face o gluma nu tocmai buna.
Radem cu pofta, cand suntem cu prietenii sau chiar singuri, la comedii sau glume bune.
Radem cand primim vesti proaste, un ras amar, straniu.
Radem de necazurile altora, din rautate.
Radem fals, cand ne imbatam.
Radem de rasul altora.
Editat Lun 4 ian 2010 22:01
sa nu radeti de mine dar cine e Catalin Oprisan?
sant asa de multe de spus depre ras!.
imi place subiectul pentru ca-mi place sa rad.
mi s-a intamplat acum cateva saptamani, in timp ce eram pe scaunul de tortura, sa izbucnesc in ras in timp ce dentista imi sfredelea un dinte. cand m-a intrebat de ce rad m-a apucat rasul si mai abitir. cum era sa-i raspund asa cum eram cu gura cascata, cu suluri de vata pe sub gingii si cu o scula pentru absorbtia salivei in gura? radeam chinuit, reuseam sa ma opresc cateva secunde apoi iar nu ma puteam stapani si tot asa timp de cateva minute. doctorita m-a asteptat radatoare sa ma linistesc si apoi si-a continuat treaba. era prima sedinta de tratament, eram deci un client nou si n-am avut indrazneala sa-i zic, pentru ca nu m-a mai intrebat dupa aia de ce radeam. radeam de mine. ar trebui poate sa-i spun dece radeam de mine, sa nu creada ca radeam de ea.
eu cred ca te nasti cu norocul, cu o anumita inzestrare, aptitudine de a rade. e o insusire pe care o poseda, in mod democratic si saracul si bogatul si prostul si desteptul. :flowers: